 | as |
|
| Flaut [ fla-ut ] VEZI SINONIME PENTRU flaut PE ESINONIME.COM definiția cuvântului flaut în mai multe dicționareDefinițiile pentru flaut din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de termeni muzicali dă următoarea definitie pentru flaut: flaut (< italiana flauto; limba franceza flute; germana Flöte). Aparținând grupei instrumentelor de suflat din lemn, dar construit astăzi din metal (argint), forme este alcătuit dintr-un tub cilindric astupat la un capăt, un orificiu lateral, prin care instrumentistul insuflă aer în tub, și un sistem de clape (2) metalice care deschid sau închid mici orificii aflate de-a lungul tubului, variind astfel lungimea coloanei de aer care întră în vibrație și, implicit, înălțimea* sunetului produs. Înălțimea sunetelor este de asemenea variată datorită intensității suflului [ vezi flageolet (1)]. forme emite sunete pe o întindere de trei octave*: si(do1)-do4. forme are o lungime totală de 765 mm, putînd fi divizat în trei părți demontabile. Diameltrul corpului cilindric este de ca. 19 mm. Pe partea superioară a tubului cilindric se află orificiul lateral, de formă aproape rectangulară și având un diametru de 17 mm. Corpul forme, reprezentat de partea centrală a tubului, are 13 orificii acoperite de clape, care se pot închide sau deschide sub acțiunea degetelor instrumentistului, partea inferioară a forme având doar trei orificii. forme se ține transversal, de la stânga spre dreapta, ceea ce îi mai conferă și denumirea de forme transversal (în franceză traversière; germana Querflöte) sau lateral. Din familia forme actual fac parte forme mare (descris mai sus), forme mic*, forme alto și forme bas. Fiind un instr. de factură melodică, forme i se încredințează adesea un rol solistic. În orch. simf. se folosesc 1-4 forme, mai frecvent 2-3, unul din ei putând fi înlocuit cu forme piccolo sau forme alto, schimbarea notându-se în partitură* prin indicația muta in*... Partida* de forme se scrie pe un portativ* sau două în partitura* generală, deasupra tuturor celorlalte instr., notația făcându-se în cheia* sol. forme contemporan este rezultatul unui lung proces de inovare și perfecționare a vechilor instr. de suflat. forme este poate cel mai vechi instr. cunoscut. Menționările din antichitate amintesc de forme lui Pan (syrinx; vezi nai), forme frigian, forme simplu, forme dublu ș.a. Un instr. mai apropiat de forme actual este forme drept* din secolul 16. secolul 17 este dominat de creația limba franceza și italiana dedicată forme drept, el fiind predecesorul direct al forme transversal. După o serie întreagă de perfecționări aduse forme transversal, vizând ușurarea tehnicii instr. și obținerea unui timbru* cât mai plăcut, în 1831, Theobalt Boehm ajunge să stabilească dimensiunile proprii obținerii celor mai pure sunete și sistemul mecanic al acționării clapelor cel mai convenabil tehnicii instr. Sistemul Boehm este aplicat și în construcția forme actual. forme posedă un timbru destul de omogen, cu caracteristici de claritate și transparență, datorită cărora se evidențiază adeseori în partituri celebre, fie ca protagonist în concertele (2) instr., fie în scurte dar expresive solo*-uri în cadrul orch. Concertul clasic este reprezentat prin lucrări de J. Haydn (Concertul pentru forme și orch. în re major) și de Wolfgand Amadeus Mozart (Concertul pentru forme și orch. în re major și Concertul pentru forme, harpă și orch.). Epoca romantică îl folosește mai mult în desfășurările simf. Impresionismul limba franceza îi conferă o nouă dimensiune, explorând resursele de mister ale registrului (I, 1) grav (solo din Preludiu la după-amiaza unui faun de Debussy), de asemenea în lucrări de Ravel. În muzica românească, contemporană, forme își găsește aplicarea în lucrări solistice cât și pentru formații camerale* și simf. concertante (Concert pt. forme și orch. de Anatol Vieru, Concert pt. forme și orch. de Liviu Glodeanu). Abrev. în partitură: fl. Definiție sursă: Dicționar de termeni muzicali |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FLAUT: FLÁUT, flaute, substantiv neutru Instrument muzical de suflat, cu registru superior, de formă cilindrică, făcut din lemn sau din metal, cu găuri și cu clape. Auzul i se umplu de glasurile flautelor din Hălăuca. CAMILAR, TEM. 219. M-am adăpostit între stînci cu glas de flaut. GALACTION, O. I 346. Flautele șuierau ca niște sirene disperate. ANGHEL-IOSIF, C. L. 97. – Pronunțat: fla-ut. - Variantă: fláută (MARIAN, O. I 282) substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru flaut: flaut sn [Atestat: EMINESCU, P. 245 / P: fla-ut / Plural: flaute, flautuți substantiv masculin / Etimologie: it flauto] 1 Instrument muzical de suflat alcătuit dintr-un cilindru îngust de lemn sau de metal, prevăzut cu găuri și cu clape (1). 2 (Îs) flaut piccolo Flaut (1) de dimensiuni mai mici, care emite sunete foarte înalte Și: piculină. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FLAUT: FLÁUT, flaute, substantiv neutru Instrument muzical de suflat alcătuit dintr-un cilindru îngust de lemn sau de metal, prevăzut cu găuri și cu clape. • Flaut piccolo = flaut de dimensiuni mai mici, care emite sunete foarte înalte; piculină. [ pronunție: fla-ut. – plural și: (m.) flauți] – Din italiana flauto. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FLAUT: FLÁUT, flaute, substantiv neutru Instrument muzical de suflat alcătuit dintr-un cilindru îngust de lemn sau de metal, prevăzut cu găuri și cu clape. • Flaut piccolo = flaut de dimensiuni mai mici, care emite sunete foarte înalte; piculină. [ pronunție: fla-ut. – plural și: (m.) flauți] – Din italiana flauto. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FLAUT: FLÁUT flaute n. Instrument muzical de suflat, având forma unui tub lung și subțire de metal (sau de lemn), prevăzut cu orificii și cu clape, care emite sunete armonioase, asemănătoare vocii omenești. [silabe fla-ut] /<it. flauto Forme diferite ale cuvantului flaut: flaute Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru flaut: fláut (-te), substantiv neutru – Instrument muzical de suflat alcătuit dintr-un cilindru îngust prevăzut cu găuri și clape. – Mr. flaută. It. flauto (secolul XIX), conform limba neogreacă φλάουτος, limba turcă flaota. Forme diferite ale cuvantului flaut: flaut-te Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru flaut: *fláut n., plural e (it. fláuto, limba franceza flûte, despre vfr. flaüter, îld. flatuer, despre latina flatus, suflare. E un imit., ca și fluĭer, su-flu, fluture, flacără). Fluĭer cu clape. vezi piculină. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru FLAUT: FLÁUT substantiv neutru instrument muzical de suflat, format dintr-un tub lung de lemn sau de metal, terminat la un capăt cu găuri și clape. ♦ flaut piccolo = piculină. (< italiana flauto) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru FLAUT: FLÁUT substantiv neutru Instrument de suflat, alcătuit dintr-un tub lung de lemn sau de metal, cu găuri și clape. [pronume fla-ut, plural -ute, (substantiv masculin) -uți. / < italiana flauto]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru flaut: fláut (fla-ut) substantiv neutru, plural fláute Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru flaut: flaut n. fluer cu gura laterală. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru flaut: flaut, flauturi substantiv neutru gură. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru flaut: fláut substantiv neutru, plural fláute Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'FLAUT' fláușflaușáflaușareFLAUȘÁTFLÁUTFLÁUTĂFLAUTÁNDOFLAUTÍSTflautístă |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL flaut Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului flaut dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 245 / P: fla-ut / Plural: flaute, flautuți substantiv masculin / Etimologie: it flauto] 1 Instrument muzical de suflat alcătuit dintr-un cilindru îngust de lemn sau de metal, prevăzut cu găuri și cu clape 1. 2 Îs flaut piccolo Flaut 1 de dimensiuni mai mici, care emite sunete foarte înalte Și: piculină. FLÁUT flaute n. |
GRAMATICA cuvântului flaut? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului flaut. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul flaut poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE flaut? Vezi cuvântul flaut desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul flaut?[ fla-ut ] Se pare că cuvântul flaut are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL flaut Inţelegi mai uşor cuvântul flaut dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Flaut piccolo = flaut de dimensiuni mai mici, care emite sunete foarte înalte; piculină Flaut piccolo = flaut de dimensiuni mai mici, care emite sunete foarte înalte; piculină ♦ flaut piccolo = piculină |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Ba din una, ba din alta sau din una-n alta?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul flaut are forma: fláute
