 | as |
|
| Fizic [ fi-zic ] VEZI SINONIME PENTRU fizic PE ESINONIME.COM definiția cuvântului fizic în mai multe dicționareDefinițiile pentru fizic din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FIZIC: FÍZIC, -Ă, fizici, -e, adjectiv 1. (În opoziție cu psihic) Care se referă la corpul ființelor vii, în special la activitatea mușchilor. Muncă fizică. Exerciții fizice. ▭ Nici un efort nu e prea mare pentru a asigura cele mai bune condiții de dezvoltare fizică și intelectuală copiilor oamenilor muncii, viitoarelor generații de constructori ai socialismului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2855. • Cultură fizică vezi cultură. ♦ (Substantivat) Aspectul exterior al unei persoane. Fizicul lui sufere într-atît, încît pare că e un bătrîn trecut. NEGRUZZI, S. I 41. 2. Care se referă la materie, material; concret. • Geografie fizică = ramură a geografiei avînd ca obiect studiul naturii suprafeței terestre și a mediului geografic ca o condiție permanentă și necesară care influențează dezvoltarea societății (și nu ca factor determinant). 3. Care se referă la metodele fizicii, la lumea fenomenelor cu care se ocupă fizica. Experiențe fizice. ▭ Viitorul este în lumea fizică, în aburi și mașini. BOLINTINEANU, O. 258. • Cabinet fizic = încăpere de studiu înzestrată cu aparatele necesare efectuării experiențelor fizice. Forme diferite ale cuvantului fizic: fizic-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru fizic: fizic, fizică [Atestat: NEGRUZZI, S. I, 41 / V: fisic / Plural: fizicici, fizicice / Etimologie: franceza physique] 1 a Care se referă la corpul ființelor vii, în special la activitatea mușchilor. 2 a Care aparține corpului ființelor vii, în special activității musculare. 3 a Care aparține simțurilor. 4 sn Aspectul exterior al unei persoane. 5 sn Constituție naturală a unei persoane. 6 a Care aparține materiei. 7 a Privitor la materie Și: (iuz) fizical. 8 a Concret. 9 a (Îs) Geografie fizică Ramură a geografiei având ca obiect studiul naturii suprafeței terestre și a mediului geografic. 10 substantiv feminin Știință fundamentală din ciclul științelor naturii, care studiază proprietățile și structura materiei, formele mișcării ei și legile generale ale fenomenelor naturii anorganice, precum și transfomările reciproce ale acestor forme de mișcare. 11 substantiv feminin Manual care cuprinde elementele fundamentale ale fizicii (10). 12 substantiv feminin (Îs) fizică atomică Parte a fizicii (10) care studiază proprietățile fizice ale atomilor. 13 substantiv feminin (s) fizică nucleară Ramură a fizicii (10) care studiază proprietățile nucleului atomic. 14 a Care aparține fizicii (10). 15 a Privitor la fizică (10). Forme diferite ale cuvantului fizic: fizică Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FIZIC: FÍZIC, -Ă, fizici, -ce, adjectiv, substantiv neutru, substantiv feminin 1. Adj. Care se referă la corpul ființelor vii, în special la activitatea mușchilor, care aparține corpului ființelor vii, în special activității musculare. ♦ Care aparține simțurilor. Plăceri fizice. 2. substantiv neutru Aspectul exterior al unei persoane; constituție naturală a unei persoane. 3. Adj. Care aparține materiei, privitor la materie; material; concret. • Geografie fizică = ramură a geografiei având ca obiect studiul naturii suprafeței terestre și a mediului geografic. 4. S. forme Știință fundamentală din ciclul științelor naturii care studiază proprietățile și structura materiei, formele mișcării ei și legile generale ale fenomenelor naturii anorganice, precum și transformările reciproce ale acestor forme de mișcare. ♦ Manual care cuprinde elementele acestei științe. 5. Adj. Care aparține fizicii (4), privitor la fizică. – Din limba franceza physique. Forme diferite ale cuvantului fizic: fizic-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FIZIC: FÍZIC, -Ă, fizici, -ce, adjectiv, substantiv 1. Adj. Care se referă la corpul ființelor vii, în special la activitatea mușchilor, care aparține corpului ființelor vii, în special activității musculare. ♦ Care aparține simțurilor. Plăceri fizice. 2. substantiv neutru Aspectul exterior al unei persoane; constituție naturală a unei persoane. 3. Adj. Care aparține materiei, privitor la materie; material; concret. • Geografie fizică = ramură a geografiei având ca obiect studiul naturii suprafeței terestre și a mediului geografic. 4. S. forme Știință fundamentală din ciclul științelor naturii care studiază proprietățile și structura materiei, formele mișcării ei și legile generale ale fenomenelor naturii anorganice, precum și transformările reciproce ale acestor forme de mișcare. ♦ Manual care cuprinde elementele acestei științe. 5. Adj. Care aparține fizicii (4), privitor la fizică. – Din limba franceza physique. Forme diferite ale cuvantului fizic: fizic-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru FIZIC: FIZIC adjectiv, s. 1. adjectiv corporal, trupesc. (Sub aspect fizic.) 2. adjectiv erotic, fiziologic, intim, sexual, trupesc. (Relații fizic între un bărbat și o femeie.) 3. adjectiv carnal, trupesc, (învechit figurat) spurcat. (Plăceri fizic.) 4. adjectiv pămîntesc, trupesc. (O iubire fizic.) 5. substantiv conformație, constituție, factură, natură, structură, (învechit) temperament. (De un fizic delicat sau robust.) 6. adjectiv concret, material, palpabil, perceptibil, pipăibil, sesizabil, (rar) pipăit, tangibil, (învechit) pipăicios, pipăitor, pusăitor. (Realitatea fizic; un lucru fizic.) 7. adjectiv mecanic. (Acțiunea fizic a vîntului.) 8. adjectiv manual, (învechit) mecanicesc. (Muncă fizic.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru fizic: *fízic, -ă adjectiv (vgr. physikós, despre phýsis, natură). Natural, material: lumea fizică. Bazat pe observațiunea simțurilor: certitudine fizică. Relativ la legile naturiĭ și la proprietățile care nu schimbă natura corpurilor: științele fizice. substantiv Persoană care se ocupă de fizică, fizician. S. forme Știința care se ocupă de proprietățile corpurilor și de acțiunea pe care o exercită unele asupra altora fără să-șĭ schimbe natura: Arhimede e unu din creatoriĭ fiziciĭ. Carte care cuprinde această știință. substantiv neutru Fiziognomie, exterior al uneĭ persoane: a avea un fizic plăcut. adverb În mod fizic. Forme diferite ale cuvantului fizic: fizic-ă fraternita Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru FIZIC: FÍZIC, -Ă I. adjectiv 1. referitor la corpul omului și la activitatea musculară. 2. referitor la materie, material, concret. 3. referitor la fizică, la fenomenele pe care le studiază. II. substantiv neutru aspect exterior al (corpului) unui om. III. substantiv feminin știință care studiază structura și proprietățile materiei, cu formele mișcării ei și cu legile generale ale fenomenelor naturii anorganice. ♦ fizic atomică = parte a fizicii care studiază proprietățile fizice ale atomilor; fizic nucleară = ramură a fizicii care studiază proprietățile nucleului atomic. (< limba franceza physique, latina physicus, greacă physikos) Forme diferite ale cuvantului fizic: fizic-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru FIZIC, -Ă: FÍZIC, -Ă adjectiv 1. Referitor la corpul omului și la activitatea musculară. 2. Referitor la materie, material; concret. • Geografie fizică = ramură a geografiei care studiază natura suprafeței terestre și a mediului geografic. 3. Referitor la metodele fizicii, la fenomenele pe care le studiază fizica. // substantiv neutru Înfățișare, aspect exterior al (corpului) unei persoane. [Variante fisic, -ă adjectiv / < limba franceza physique, latina physicus, greacă physikos]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FIZIC: FÍZIC2 fiziccă (fizicci, fizicce) 1) Care ține de corpul ființelor vii și de activitatea musculară; propriu corpului ființelor vii și activității musculare. Forță fiziccă. Dezvoltare fiziccă. 2) Care ține de materie; propriu materiei. • Geografie fiziccă ramură a geografiei care se ocupă cu studiul naturii suprafeței terestre și mediului geografic. 3) Care ține de fizică; propriu fizicii. /<fr. physique, latina physicus Forme diferite ale cuvantului fizic: fiziccă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru fizic: fizic a. 1. care se rapoartă la legile naturei: științe fizice; 2. care există materialicește: lume fizică; 3. care se sprijină pe observațiunea simțurilor: certitudine fizică. ║ n. fizionomie, temperament: un fizic plăcut. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FIZIC: FÍZIC1 n. rar Exterior al unei persoane. /<fr. physique, latina physicus Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru fizic: fízic adjectiv masculin, plural fízici; forme singular fízică, plural fízice Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru fizic: fízic1 adjectiv masculin, plural fízici; forme fízică, plural fízice Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru fizic: fízic substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru fizic: fízic2 substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'FIZIC' FIXITÁTEFIZÁLIEfizăuFIZEAUFÍZICfízicăfizicalFIZICALÍSMFIZICALÍST |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL fizic Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului fizic dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Fizic, fizică [Atestat: NEGRUZZI, S. I, 41 / V: fisic / Plural: fizicici, fizicice / Etimologie: franceza physique] 1 a Care se referă la corpul ființelor vii, în special la activitatea mușchilor. 9 a Îs Geografie fizică Ramură a geografiei având ca obiect studiul naturii suprafeței terestre și a mediului geografic. 12 substantiv feminin Îs fizică atomică Parte a fizicii 10 care studiază proprietățile fizice ale atomilor. 13 substantiv feminin s fizică nucleară Ramură a fizicii 10 care studiază proprietățile nucleului atomic. Sub aspect fizic. Relații fizic între un bărbat și o femeie. Plăceri fizic. O iubire fizic. De un fizic delicat sau robust. Realitatea fizic; un lucru fizic. Acțiunea fizic a vîntului. Muncă fizic. FÍZIC2 fiziccă fizicci, fizicce 1 Care ține de corpul ființelor vii și de activitatea musculară; propriu corpului ființelor vii și activității musculare. Forță fiziccă. Dezvoltare fiziccă. • Geografie fiziccă ramură a geografiei care se ocupă cu studiul naturii suprafeței terestre și mediului geografic. |
GRAMATICA cuvântului fizic? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului fizic. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul fizic poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE fizic? Vezi cuvântul fizic desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul fizic?[ fi-zic ] Se pare că cuvântul fizic are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL fizic Inţelegi mai uşor cuvântul fizic dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Geografie fizică = ramură a geografiei avînd ca obiect studiul naturii suprafeței terestre și a mediului geografic ca o condiție permanentă și necesară care influențează dezvoltarea societății și nu ca factor determinant Cabinet fizic = încăpere de studiu înzestrată cu aparatele necesare efectuării experiențelor fizice Geografie fizică = ramură a geografiei având ca obiect studiul naturii suprafeței terestre și a mediului geografic Geografie fizică = ramură a geografiei având ca obiect studiul naturii suprafeței terestre și a mediului geografic ♦ fizic atomică = parte a fizicii care studiază proprietățile fizice ale atomilor; fizic nucleară = ramură a fizicii care studiază proprietățile nucleului atomic Geografie fizică = ramură a geografiei care studiază natura suprafeței terestre și a mediului geografic |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL fizic |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Cavitate rezonantă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
