 | as |
|
| Fine [ fi-ne ] VEZI SINONIME PENTRU fine PE ESINONIME.COM definiția cuvântului fine în mai multe dicționareDefinițiile pentru fine din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FINE: FÍNE substantiv neutru (Învechit și livresc) Sfîrșit. La finele anului. ▭ L-al carierei fine să ne-oprim să respirăm Aerul suav și dulce. MACEDONSKI, O. I 238. Fluviul a ieșit din codri, în cîmpii fără de fine. EMINESCU, O. IV 129. • (Întrebuințat curent numai în locuţiune adverbiala) În fine = în sfîrșit. M-am convins în fine C-am scăpat de-acuma de orice nevoi. CARAGIALE, O. III 127. [Am citit] poema elenă a lui Opian, apoi și cea latină a lui Grațiu Faliscu, în fine chiar și serbedele versuri fragmentate ale lui Marcu Aureliu Nemesianu. ODOBESCU, S. III 62. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru FINE: FINE s. 1. cap, capăt, final, încheiere, sfîrșit, (învechit) concenie, coneț, cumplire, săvîrșit, sfîrșenie, sfîrșitură, termen. (A dus-o cu bine la fine.) 2. coadă, sfîrșit. (Poanta e plasată la fine.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FINE: FÍNE n. livresc Parte cu care se termină sau se încheie ceva; punct terminal; sfârșit. fine de an. • În fine a) în sfârșit; b) în concluzie; în încheiere. /<it. fine, limba franceza fin Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru fine: fíne substantiv feminin – Sfîrșit, final. It. fine (secolul XIX), și în parte și din limba franceza finanțe – derivat (din limba franceza ) final, adjectiv; finalitate, substantiv feminin; finalist, substantiv masculin; fini, verb (învechit, a termina). Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru fine: fine sns [Atestat: ODOBESCU, S. III, 62 / Etimologie: franceza fin, enfin, it fine] 1 (Liv) Sfârșit. 2 (Îlav) În fine În sfârșit. 3 (Îal) În concluzie. 4 (Muz; îlav) Al fine Până la capăt. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru FINE: FÍNE substantiv masculin ((livresc)) Sfârșit. • În fine = în sfârșit; (muzică) al fine = până la capăt. [< italiana fine, conform limba franceza fin, latina finis]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FINE: FÍNE substantiv neutru (livresc) Sfârșit. • Locuţiune adverbiala În fine = a) în sfârșit; b) în concluzie. – Din italiana fine, limba franceza fin, enfin. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FINE: FÍNE substantiv neutru Sfârșit. • Locuţiune adverbiala În fine = a) în sfârșit; b) în concluzie. – Din italiana fine, limba franceza fin, enfin. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru FINE: FÍNE substantiv masculin sfârșit. ♦ în fine = în sfârșit; (muzică) al fine = până la capăt. (< italiana fine) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru fine: fine substantiv verbal EPILOG. FINAL. ÎNCHEIERE. SFÎRȘIT. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru FINE: FÍNE s. 1. vezi capăt. 2. vezi sfârșit. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru fine: fíne substantiv neutru, articulat fínele Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru fine: fíne substantiv neutru, articulat fínele Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru fine: fine m. sfârșit. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'FINE' fíncăfinchinFÍNCHIUfíndișFÍNEFÎNEÁȚĂfinéscFINÉTFINÉȚĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL fine Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului fine dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A dus-o cu bine la fine. Poanta e plasată la fine. Fine de an. • În fine a în sfârșit; b în concluzie; în încheiere. 2 Îlav În fine În sfârșit. 4 Muz; îlav Al fine Până la capăt. |
GRAMATICA cuvântului fine? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului fine. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul fine poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE fine? Vezi cuvântul fine desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul fine?[ fi-ne ] Se pare că cuvântul fine are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL fine Inţelegi mai uşor cuvântul fine dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Întrebuințat curent numai în locuţiune adverbiala În fine = în sfîrșit În fine = în sfârșit; muzică al fine = până la capăt Locuţiune adverbiala În fine = a în sfârșit; b în concluzie Locuţiune adverbiala În fine = a în sfârșit; b în concluzie ♦ în fine = în sfârșit; muzică al fine = până la capăt |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL fine |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ♦ în expresie cu încetinitorul?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
