 | as |
|
| Fier [ fi-er ] VEZI SINONIME PENTRU fier PE ESINONIME.COM definiția cuvântului fier în mai multe dicționareDefinițiile pentru fier din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FIER: FIER, (2, 3, 5) fiare, substantiv neutru 1. Metal greu, de culoare cenușie, maleabil, ductil, care, aliat cu carbonul sau cu alte elemente, se folosește pe scară largă în industrie; nume impropriu pentru oțel, în special pentru oțelul moale. [Sciții] foloseau un metal nou, mai tare decît bronzul, anume fierul. istorie R.P.R. 25. Apucă bara de fier a scării și începu să se urce. DUMITRIU, N. 77. Tu cînți de unul doar, stingher... Lîngă sobița cea de fier. TOMA, C. vezi 374. Bate fierul pînă-i cald. figurat (În locuțiune adjectiv) De fier = a) tare, vînjos, neînduplecat. Braț de fier. ▭ Prometheus va ști să puie în fața verb reflexiv:ăjmașului un piept de oțel, o voință de fier. GHEREA, ST. Hristos II 127. Laurii voiau să-i smulgă de pe fruntea ta de fier. EMINESCU, O. I 147; b) riguros, sever. Disciplină de fier; c) (rar, despre somn) adînc, profund. Baba, cuprinsă de somnul ei de fier, se afundă în adîncul cel verb reflexiv:ăjuit și necunoscut al lacului. EMINESCU, N. 24. • Epoca fierului (sau de fier) = epocă din preistoria omenirii, cînd a început să fie prelucrat și folosit fierul. Drum-de-fier = cale ferată, vezi ferată. Călătoresc pe drumul-de-fier spre ținuturile întunecate de la miazănoapte. BOGZA, C. O. 368. Fier nativ vezi nativ. Fier forjat vezi forjat. • Expresia: A-i trece (cuiva) un fier (ars) prin inimă = a i se strînge inima de frică, de durere. Îndată îi trecu un fier ars prin inimă, gîndindu-se că poate i-au călcat porunca. ISPIRESCU, L. 52. 2. (De obicei urmat de determinări introduse prin prepoziție «de», arătînd întrebuințarea) Nume dat la diferite unelte făcute din oțel sau avînd o lamă de oțel. a) (Adesea determinat prin «de călcat») Unealtă întrebuințată la călcatul rufelor sau hainelor. Ești bună să-mi dai... fierul d-tale de călcat? CAMIL PETRESCU, T. II 525. Cămeșile le-am spălat... Și cu fierul le-am calcat. SEVASTOS, C. 144. b) (Uneori determinat prin «de frizat») Instrument care servește la ondulatul sau frizatul părului. Ia fierul de frizat de dasupra flăcării de spirt, îl apropie de buze, suflă-n el și-l vîră apoi în cîrlionții rebeli. CARAGIALE, O. II 290. c) (Uneori determinat prin «de plug») Fiecare din cele două cuțite ale plugului. I se năzăreau înaintea ochilor mulțimi de pluguri, unele stînd pe grinzi... altele, grele, răsturnate cu fiarele-n sus. CAMILAR, TEM. 144. De pe-alt munte cum privea, Fier de plug luînd în mînă, Azvîrli spre turn cu el. COȘBUC, P. I 296. Fierul taie brazde lungi Ce se-nșiră-n bătătură ca lucioase, negre dungi. ALECSANDRI, P. A. 120. • Fierul lat (sau mare) = brăzdar. Fierul lung (sau mic) = cuțitul fixat în grindeiul plugului și care taie brazda. d) Clește de foc. e) (Adesea determinat prin «roșu») Unealtă, vergea sau bucată de fier înroșită în foc, cu care se ard unele răni sau se fac semne. • Expresia: A arde cu fierul roșu = a interveni cu sancțiuni aspre. f) Lamă sau ascuțiș de armă tăioasă; prin extensie sabie. O sabie cam ruginită, dar cu fierul ce se încovoia de se făcea covrig. ISPIRESCU, L. 21. Carnea tocește fierul. RUSSO, S. 147. • Expresia: A trece prin ascuțișul fierului = a tăia, a omorî, a pustii. ♦ Bucată de oțel, mai ales în formă de drug. M-a lovit cu un fier. • Fier vechi = obiecte de oțel uzate, care nu mai pot fi utilizate și care se adună spre a fi topite și turnate din nou. • Expresia: A arunca (ceva) la fier vechi = a scoate din uz, a nu mai acorda nici o importanță unui lucru. 3. (Numai la plural ) Lanțuri, cătușe cu care sînt legați prizonierii, deținuții. Cei aduși în fiare sînt de regulă spînzurați de catarg. CAMIL PETRESCU, T. II 182. Nu se auzea decît zgomotul pașilor și zăngănitul fiarelor ce încătușau mînile lui Dinu. BUJOR, S. 51. Subcîrmuitorul zise Tudorei că de n-o aduce banii în două zile, are să mă bată și să mă trimeață in fiare la cîrmuire. BOLINTINEANU, O. 342. • Compus: (botanică) iarba-fiarelor sau (rar) iarba-fierului vezi iarbă. Piedică pentru cai. Caii i-au băgat în fiare și i-au slobozit să pască. GALACTION, O. I 267. – plural și: (regional, 3) fere (BIBICESCU, P. P. 296). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru fier: fier sn [Atestat: COD. VOR. 34/10 / V: fer, (reg) hier (S și: reg her) / Plural: (17-21 26-39) fiare, (înv) fiere, (reg) fiară / Etimologie: moștenit din latinescul ferrum] 1 Element chimic, metal greu, de culoare cenușie, maleabil, ductil, cu proprietăți feromagnetice, care, aliat cu carbonul sau cu alte elemente, se folosește pe scară largă în industrie. 2 (Imp) Oțel (moale). 3 (Îs) fier nativ Fier aproape pur, care se găsește uneori în natură. 4 (Înv; îs) fier alb Tablă. 5 (Iuz; îs) fier turnat Fontă. 6 (Iuz; îs) fier mort Fier de proastă calitate Și: (îvp) fier băltos, fier grăunțos. 7 (îs) – forjat Fier prelucrat prin forjare, din care se fac obiecte ornamentale. 8 (Îs) Epoca fierului (sau de fier) Perioadă din istoria orânduirii comunei primitive care a durat de la mijlocul mileniului al Il-lea î. Hr. până în primele veacuri despre Hr., când omul a început să prelucreze și să folosească fierul. 9 (Îla) De fier Tare. 10 (Îal) Rezistent. 11 (Îal) Neînduplecat. 12 (Îal) Riguros. 13 (Îe) A bate fierul până-i (sau cât e) cald A nu lăsa să scape o ocazie când i se oferă. 14 (Îe) A-i trece (sau a-i da cuiva) un fier (ars sau roșu) prin inimă A avea o senzație intensă și bruscă de durere, de spaimă etc. 15 (Îe; pop) În fierul nopții În timpul nopții. 16 (Ban; îe) A avea fier A avea bani. 17 (Reg) Ferăstrău. 18 Clește cu care se iau cărbunii din foc. 19 (Șîs fier de călcat) Aparat întrebuințat la călcatul rufelor sau hainelor. 20 (Șîs fier de frizat) Instrument de forma unui clește care servește la ondulatul părului Și: ondulator. 21 (Șîs fier roșu) Unealtă, vergea sau bucată de fier înroșită la foc, cu care se ard unele răni sau se înseamnă vitele cu marca proprietarului. 22 (Pex) Semnul rămas la vită pe locul înfierat. 23 (Pop; îe) A avea fierul cuiva A semăna cu cineva. 24 (Pop; îe) Cu fierul de la el Din proprie autoritate. 25 (Pop; îe) fierul rău nu se prăpădește Se spune despre omul care e rău din fire și care, de aceea, trăiește mai mult. 26 (Șîs – de plug; mpl) Cuțit la plug. 27 (Îs) fier lat sau mare Tăișul cormanei Și: brăzdar, brăzdător, cormănitor. 28 (Îs) fier lung sau mic Cuțit mare fixat în grindeiul plugului, care taie brazda. 29 (Iuz; îs) fier de corabie Ancoră. 30 Lamă de armă tăioasă. 31 (Pre) Ascuțiș de armă tăioasă. 32 (Pex) Sabie. 33 (Îvp; îe) A trece prin ascuțișul fierului A pustii un ținut, tăind și omorând locuitorii. 34 Bucată de oțel (în formă de drug). 35 (Înv; lpl) Lanțuri, cătușe, cu care erau legați prizonierii, deținuții. 36 Piedică de cai făcută dintr-un lanț. 37 (Îs) fier vechi Obiecte de metal uzate, care nu mai pot fi utilizate și care se adună spre a fi retopite. 38 (Îe) A arunca la fier vechi A scoate din uz. 39 (Îae) A nu mai acorda nici o importanță unui lucru. 40 Substanță feruginoasă. 41 (Bot; îc) Iarba-fiarelor sau iarba fierului Plantă erbacee veninoasă, din familia asclepiadaceelor, cu frunze opuse, acoperite cu peri, cu flori albe-gălbui, căreia i se atribuie proprietăți miraculoase Și: brilioancă, rânduniță (Cynanchum vincetoxicum). 42 (Bot; îae) Roua-cerului (Drosera rotundifolia). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru FIER: FIER substantiv variantă hier; formele onomastice derivate din varianta fonetică hier, her, hăr, se confundă cu scurtările de nume derivate din: (Za)haria, Hara(lambie), iar cele din tema fer (fier) se aseamănă cu derivatele din Feer, din fierîe, și din férie. 1. *Fieru. 2. Fiera pren. (Pom; P8 fila 6; P11 etc.); – diac, munt. (Cat); – 1581 (Giur 160); 1571 (RI I 60); – țig. (16 B II; – Șchiopul, 1569 (RI XVIII 23); – - căpitan (Cotr 54); – logică (17 B II 165); moșnean (ib. 228); – ispravnic Craiova 1622 (Ur XVIII 371); – vistier, 1629 (BCI XI 54); – olt. (Tis; Sd XI 100); – (Ard); Brezoianul (Aș Br 21); – mold. (Sur III; A Gen II 188). 3. Fiere (Olt); mold. (Ștef) sau < substantiv fiere. 4. Derivate: Fierașu, S. (T-Jiu); Fierea (17 B I 73, II 303); Fieroia țig. (16 B V 19) Fierescu, C. (IS 275); olt. (IT); Fierăscul, Costandin Năsturel, 1751 (Ins 326; Cotr 79); Fierescul, greacă, mold., n. redat cu lustrul de cărturar al epocii: Fierevici (16 A I 580, 593) și Fierăvici (16 A II 92); – greacă, ușar, același (Sur XXIV). Dovada identității de origine a acestor formeda numele satului ilfovean Herăști, scris în documente: Fierăști, Herăști, Hârești (Cat; Giur 108). II. Cu e < ie: 1. Fer (Moț); -u (Ard; Mar 61); -iu (Ard I 251). 2. Fera pren P4);munt. (16 B II 304); – fiul diaconului Stan, 1732 (HI XIII 392); și alții: (16 BV 10, VI 185);- Bou, olt. (Sd V 449). 3. Derivate: Fearăști substantiv (Sd. XXI); Ferești(Ard I 274); Ferăști substantiv, marină (Sd XVII) (posibil să fie numele aceluiași sat în cele trei documente). Ferescul (Sd IV); Feroiu, Ioan, act. III. Din forma hier, her: 1. Hiera (Olt); munt. (BG LIV 159); – din Găgeni (17 B IV 1); Hierăscul, boier (R Gr). 2. Cu e < ĭe: a) Her, Costea, vătaf (16 A III 466); Her, clucer (16 B II 384); -u, Ilie (Șchei II); Herlat (< hier lat), Gh. (Isp VI2). b) Hera, pren., b. (P3 fila 22); – pren. (BCI IX 113; AO XV 292; Ins 286; Musc); chir popa Hera, 1834 (ib.); – logică (Cotr 82) căp. Balotescu (Cotr 80); și alții: (Ard; Sd XV 67; c) Here, olt. (Am 157); d) Herea pren. (CI – Mus 11); – fam. (Mar; XV 245); e) Herescu (Puc); -l, vezi (Isp V2). f) Heroiul, munt. (RI21); g) Herești substantiv, mold. (Dm), scris și Hărești (C Bog). 3. cu ă < ĭe: Hăria (Sd XI 77 și XI index) sau < Zaharia. 4. Prob. + sufix-ov, -an.: Herovan prof. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FIER: FIER rar fiáre n. 1) Metal greu, cenușiu, lucios, maleabil și ductil, bun conducător de căldură și de electricitate, întrebuințat pe larg în industrie numai în aliaje. 2) (în limbajul curent) Oțel cu un conținut redus de carbon. • Drum-de- fier cale ferată. Epoca de fier (sau epoca fierului) ultima perioadă a comunei primitive caracterizată prin prelucrarea și întrebuințarea fierului. Braț de fier braț vânjos. Voință de fier voință fermă, nestrămutată. Disciplină de fier disciplină riguroasă, severă. Tare ca fierul foarte tare; foarte rezistent. fier de călcat unealtă cu care se calcă îmbrăcămintea. fier vechi totalitate a obiectelor de metal, uzate și scoase din folosință. 3) la plural Lanțuri pentru deținuți. • Iarba-fiarelor (sau iarba- fierului) plantă care, potrivit legendei, ar avea proprietatea de a descuia orice lacăt, de a sfărâma orice cătușe. [Monosilabic] /<lat. ferrum Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru fier: fier n. 1. metal dur și maleabil de un cenușiu lucitor; 2. bucată de fier la plug: fierul cel lat sau brăzdarul și fierul cel lung sau cuțitul plugului; 3. mașină de călcat; 4. (poetic), sabie: floarea țării noastre sub fieru se doboară BOL. mii de glasuri stinse de al tiraniei fier. greacă AL; 5. figurat tare, nemilostiv: inimă de fier, braț de fier; epocă de fier, cea mai barbară și mai coruptă dintre vârstele poetice ale omenirii; 6. plural fiare, lanțuri. [latina FERRUM]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru FIER: FIER s. 1. (chimie) (prin Banat) sider. (Bară de fier.) 2. (regional) piglais, (Transilvania și Maramures) teglăzău. (fier de călcat.) 3. (tehnic) fier lat = brăzdar, (prin Olt. și Transilvania) sapă. (fier la plug.) 4. (tehnic) (popular) custură. (fier al coasei.) 5. (la plural ) cătușe (la plural), (popular) obezi (la plural), verigi (la plural), zăvoare (la plural), (învechit) bente (la plural), piedici (la plural). (Ucigaș prins în fier.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru fier: fier (element chimic, metal) substantiv neutru, (unelte, lanțuri) plural fiáre; simbol Fe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru fier: fier substantiv neutru, (unelte, lanțuri) plural fiáre; simbol Fe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'FIER' FieldingFIELDSFIENIfientFIERfier-betónfierâeFIERẤIEFIERÁR |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL fier Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului fier dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 34/10 / V: fer, reg hier S și: reg her / Plural: 17-21 26-39 fiare, înv fiere, reg fiară / Etimologie: moștenit din latinescul ferrum] 1 Element chimic, metal greu, de culoare cenușie, maleabil, ductil, cu proprietăți feromagnetice, care, aliat cu carbonul sau cu alte elemente, se folosește pe scară largă în industrie. 3 Îs fier nativ Fier aproape pur, care se găsește uneori în natură. 4 Înv; îs fier alb Tablă. 5 Iuz; îs fier turnat Fontă. 6 Iuz; îs fier mort Fier de proastă calitate Și: îvp fier băltos, fier grăunțos. 8 Îs Epoca fierului sau de fier Perioadă din istoria orânduirii comunei primitive care a durat de la mijlocul mileniului al Il-lea î. 9 Îla De fier Tare. 13 Îe A bate fierul până-i sau cât e cald A nu lăsa să scape o ocazie când i se oferă. 14 Îe A-i trece sau a-i da cuiva un fier ars sau roșu prin inimă A avea o senzație intensă și bruscă de durere, de spaimă etc. 15 Îe; pop În fierul nopții În timpul nopții. 16 Ban; îe A avea fier A avea bani. 19 Șîs fier de călcat Aparat întrebuințat la călcatul rufelor sau hainelor. 20 Șîs fier de frizat Instrument de forma unui clește care servește la ondulatul părului Și: ondulator. 21 Șîs fier roșu Unealtă, vergea sau bucată de fier înroșită la foc, cu care se ard unele răni sau se înseamnă vitele cu marca proprietarului. 23 Pop; îe A avea fierul cuiva A semăna cu cineva. 24 Pop; îe Cu fierul de la el Din proprie autoritate. 25 Pop; îe fierul rău nu se prăpădește Se spune despre omul care e rău din fire și care, de aceea, trăiește mai mult. 27 Îs fier lat sau mare Tăișul cormanei Și: brăzdar, brăzdător, cormănitor. 28 Îs fier lung sau mic Cuțit mare fixat în grindeiul plugului, care taie brazda. 29 Iuz; îs fier de corabie Ancoră. 33 Îvp; îe A trece prin ascuțișul fierului A pustii un ținut, tăind și omorând locuitorii. 37 Îs fier vechi Obiecte de metal uzate, care nu mai pot fi utilizate și care se adună spre a fi retopite. 38 Îe A arunca la fier vechi A scoate din uz. 41 Bot; îc Iarba-fiarelor sau iarba fierului Plantă erbacee veninoasă, din familia asclepiadaceelor, cu frunze opuse, acoperite cu peri, cu flori albe-gălbui, căreia i se atribuie proprietăți miraculoase Și: brilioancă, rânduniță Cynanchum vincetoxicum. • Drum-de- fier cale ferată. Epoca de fier sau epoca fierului ultima perioadă a comunei primitive caracterizată prin prelucrarea și întrebuințarea fierului. Braț de fier braț vânjos. Voință de fier voință fermă, nestrămutată. Disciplină de fier disciplină riguroasă, severă. Tare ca fierul foarte tare; foarte rezistent. Fier de călcat unealtă cu care se calcă îmbrăcămintea. Fier vechi totalitate a obiectelor de metal, uzate și scoase din folosință. • Iarba-fiarelor sau iarba- fierului plantă care, potrivit legendei, ar avea proprietatea de a descuia orice lacăt, de a sfărâma orice cătușe. Bară de fier. Fier de călcat. Fier la plug. Fier al coasei. Ucigaș prins în fier. Bară de fier. Fier de călcat. Fier al coasei. |
GRAMATICA cuvântului fier? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului fier. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul fier poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE fier? Vezi cuvântul fier desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul fier?[ fi-er ] Se pare că cuvântul fier are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL fier Inţelegi mai uşor cuvântul fier dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeFigurat În locuțiune adjectiv De fier = a tare, vînjos, neînduplecat Epoca fierului sau de fier = epocă din preistoria omenirii, cînd a început să fie prelucrat și folosit fierul Drum-de-fier = cale ferată, vezi ferată A-i trece cuiva un fier ars prin inimă = a i se strînge inima de frică, de durere Fierul lat sau mare = brăzdar Fierul lung sau mic = cuțitul fixat în grindeiul plugului și care taie brazda A arde cu fierul roșu = a interveni cu sancțiuni aspre A trece prin ascuțișul fierului = a tăia, a omorî, a pustii Fier vechi = obiecte de oțel uzate, care nu mai pot fi utilizate și care se adună spre a fi topite și turnate din nou A arunca ceva la fier vechi = a scoate din uz, a nu mai acorda nici o importanță unui lucru Tehnic fier lat = brăzdar, prin Olt |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL fier |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A umbla după doi iepuri deodată?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul fier are forma: fiáre
