 | as |
|
| Feri [ fe-ri ] VEZI SINONIME PENTRU feri PE ESINONIME.COM definiția cuvântului feri în mai multe dicționareDefinițiile pentru feri din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a feri (forma la infinitiv) A feri conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FERI: FERÍ, feresc, verb IV. (Adesea urmat de determinări introduse prin prepoziție «de» sau exprimate prin propoziții cu verbul la conjunctiv) 1. tranzitiv (Cu privire la ființe) A lua sub scutul său, a apăra, a proteja, a păzi de o împrejurare neplăcută, de o greșeală sau de o primejdie, reală sau posibilă. Boul acesta năzdrăvan păzea și ferea cirezile ca să nu le prindă și să nu le mănînce zmeii. SBIERA, P. 188. Aceștia [cîinii] trebide să fie... cu coama măruntă pe grumaz, nu prea stufoasă, dar îndestulă ca să-i ferească de frig. ODOBESCU, S. III 65. Și te-oi coperi, De foc te-oi feri. ALECSANDRI, P. P. 8. • (Mai ales la conjunctiv, în invocații; popular) Mi că nu va verb reflexiv:ea să meargă, iar eu, ferească-mă d-zeu să-l fac cu puterea să se ducă. RBTEGANUL, P. I 15. Se încinse o luptă de să te ferească dumnezeu. ISPIRESCU, L. 28. Dumnezeu să te ferească De cutremur și de foc. ALECSANDRI, T. I 127. • intranzitiv (La conjunctiv, cu valoare de interjecție). De-abia pot merge caii... lunecă, doamne ferește! ALECSANDRI, T. 306. (Cu valoare de negație) Ferească dumnezeu!... să cuget eu, om bătrîn, la una ca asta! CREANGĂ, P. 83. Ferească dumnezeu, au răspuns căpitanul, de a lua mită de la voi. DRĂGHICI, R. 23. ♦ reflexiv A se păzi, a se ascunde, a fugi. Tu mi-ai zis să viu la moară Pe-nsărat... Dar la moară dau de prieteni Și de prieteni mă feresc. COȘBUC, P. I 76. Ea se feri să nu o vază nimeni și fugi, și fugi pînă ce ieși din împărăția tatălui său. ISPIRESCU, L. 308. De agie Eu mă tem și mă feresc. ALECSANDRI, T. I 139. Ferește-te de proști și de nebuni! NEGRUZZI, S. I 248. • reflexiv reciproc. Umblau pe uliță... și se fereau unii de alții. DUMITRIU, N. 189. 2. tranzitiv (Cu privire la un obiect sau la o persoană) A pune la adăpost; a evita sau a ocoli, pentru a scuti de un risc sau de o primejdie. Moș Chirilă, c-o mînă, își feri mai bine ghioaga, iar cu cealaltă se scărpină în capu-i pleșuv. SADOVEANU, O. VII 32. Își ridică picioarele să le ferească de apă. C. PETRESCU, S. 58. Observînd îndărătnicia copilului, șoferul dădu să-l ferească la dreapta. REBREANU, R. II 32. Îl privi cam mirată și, fără grabă, își feri mîna intr-o parte. HOGAȘ, DR. II 143. ♦ (Cu privire la un obiect, o situație etc. care prezintă o primejdie, un risc) A evita, a ocoli cu prudență. O voce se aude strigînd somnoroasă: ferește linia, ferește linia. SEBASTIAN, T. 188. Prin centrul orașului, ferește grupurile de tineri și se uită mereu în urmă. SAHIA, N. 94. • reflexiv Șireata de vulpe știe cum să se ferească de mînia ursului. CREANGĂ, O. A. 296. 3. reflexiv A se da deoparte, a se trage înapoi. C-un ștergar acoperi masa și se feri la o parte. SADOVEANU, B. 28. Se feri un pas căutîndu-și batista. BART, E. 251. Soarele și luna să feriră din calea ei. RETEGANUL, P. I 40. • reflexiv pasiv Se face o turtă... și, ferindu-se focul de pe vatră, se pune turta acolo. ȘEZ. V 51. • tranzitiv Frunză feri portița într-o latură. CAMILAR, TEM. 29. • intranzitiv Agenți în goana cailor treceau strigînd: Feriți... feriți... Și ei abia apucau a se feri. CAMILAR, N. I 8. – Forme gramaticale: imperativ persoană persoana a doua singular: tu ferește și (regional) féri (CAMILAR, N. I 215, EMINESCU, O. I 164. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru FERI: FERI verb 1. a apăra, a ocroti, a păzi, a proteja, (livresc) a prezerva, a salvgarda, (astăzi rar) a scuti, (învechit și popular) a oblădui, (învechit și regional) a ocoli, (învechit) a veghea, (figurat) a acoperi. (Să-i feri de primejdii.) 2. a se păzi, (învechit și regional) a se socoti, (învechit) a se lepăda, a se veghea. (Să te feri de răceală.) 3. a evita, a împiedica, a îndepărta, a înlătura, a ocoli, a preîntîmpina, a preveni, (rar) a se apăra. (Încearcă să se feri de primejdie.). 4. a evita, a ocoli, a se păzi, (învechit) a se îndupleca. (Se feri să facă un anumit lucru.) 5. a evita. (Mă feri să-l întîlnesc.) 6. a fugi. (feri din calea lui!) 7. a-și ascunde. (A-și feri ochii, privirile.) 8. a se trage. (S-a feri repede într-o parte.) 9. a eschiva, a para, (învechit și regional) a sprijini. (A feri lovitura adversarului, la box.) 10. a evita, a ocoli. (Se feri de cuvintele abstracte.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FERI: FERÍ, feresc, verb IV. 1. tranzitiv și reflexiv A (se) păzi de o primejdie, de o greșeală, de un risc; a (se) apăra. • absolut (În construcții exclamative) Doamne ferește! Ferească Dumnezeu! ♦ reflexiv A evita să întâlnească pe cineva, să fie văzut de cineva; a se ascunde; a fugi. 2. reflexiv și tranzitiv A (se) da deoparte, a (se) trage înapoi (pentru a evita ceva). – Et. nec. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FERI: FERÍ, feresc, verb IV. 1. tranzitiv și reflexiv A (se) păzi de o primejdie, de o greșeală, de un risc; a (se) apăra. • absolut (În construcții exclamative) Doamne ferește! Ferească Dumnezeu! ♦ reflexiv A evita să întâlnească pe cineva, să fie văzut de cineva; a se ascunde; a fugi. 2. reflexiv și tranzitiv A (se) da deoparte, a (se) trage înapoi (pentru a evita ceva). – Et. nec. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru feri: ferí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele ferésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea fereá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural fereáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru feri: ferí (a feri) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele ferésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea fereá; conjunctiv prezent 3 să fereáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru FERI: FERÍ verb vezi respecta, ține. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru feri: feri verb vezi RESPECTA. ȚINE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru FERI-: FERI- vezi fero-. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
CUVINTE APROPIATE DE 'FERI' FERGANA 1.fergheteuferhiedeuFERÍferiFERIBÓTFÉRICfericáfericăciúne |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL FERI- Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului feri- dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Să-i feri- de primejdii. Să te feri- de răceală. Încearcă să se feri- de primejdie. Se feri- să facă un anumit lucru. Mă feri- să-l întîlnesc. Feri- din calea lui! 7. A-și feri- ochii, privirile. S-a feri- repede într-o parte. A feri- lovitura adversarului, la box. Se feri- de cuvintele abstracte. Să te feri- de răceală. Se feri- să facă un anumit lucru. Mă feri- să-l întâlnesc. Feri- din calea lui! 7. A-și feri- ochii, privirile. S-a feri- repede într-o parte. Se feri- de cuvintele abstracte. Ferí a feri- verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele ferésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea fereá; conjunctiv prezent 3 să fereáscă. |
GRAMATICA cuvântului FERI-? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului feri-. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul FERI- poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE feri? Vezi cuvântul feri desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul feri?[ fe-ri ] Se pare că cuvântul feri are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL FERI- |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Fără sau lipsit de gust?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
