|
Făţuitoare [ fă-ţu-i-toa-re ] VEZI SINONIME PENTRU făţuitoare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului fatuitoare în mai multe dicționareDefinițiile pentru fatuitoare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FĂȚUITOARE: FĂȚUITOÁRE, fățuitoare, substantiv feminin Unealtă de lemn cu ajutorul căreia zidarul întinde și netezește straturile de tencuială aruncată pe zid cu mistria; drișcă. – Pronunțat: -țu-i-. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FĂȚUITOARE: FĂȚUITOÁRE1 fatuitoareóri forme Unealtă de zidărie folosită pentru netezirea tencuielii, a betonului etc.; drișcă. [silabe -țu-i-] /a fățui + sufix fatuitoaretor Forme diferite ale cuvantului fatuitoare: fatuitoareóri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru fățuitoare: fățuitoáre forme, plural orĭ. Instrument de fățuit, ca rîndeaŭa cu care netezeștĭ după ce aĭ tras cu cĭoplitoru. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru FĂȚUITOARE: FĂȚUITOARE substantiv (tehnic) drișcă, (regional) mala, netezitoare, (Transilvania și Banat) șimitău. (fatuitoare pentru mortar.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru fățuitoare: fățuitoáre (persoană) substantiv feminin (silabe -țu-i-), genitiv dativ articulat fățuitoárei; plural fățuitoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru fățuitoare: fățuitoáre (unealtă) substantiv feminin (silabe -țu-i-), genitiv dativ articulat fățuitórii; plural fățuitóri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru fățuitoare: fățuitoáre1 (persoană) (-țu-i) substantiv feminin, genitiv dativ articulat fățuitoárei; plural fățuitoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru fățuitoare: fățuitoáre2 (unealtă) (-țu-i-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat fățuitórii; plural fățuitóri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru fățuitoare: fățuitoare forme rândeaua de fățuit a zidarului și tâmplarului. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'FATUITOARE' fătuicăFĂȚUÍREFĂȚUÍTFATUITÁTEFĂȚUITOÁREFĂȚUITÓRfățuiturăFÁTUMfatură |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL FĂȚUITOARE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului făţuitoare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii FĂȚUITOÁRE1 fĂȚuitoareóri forme Unealtă de zidărie folosită pentru netezirea tencuielii, a betonului etc. [silabe -țu-i-] /a fățui + sufix fĂȚuitoaretor. FĂȚuitoare pentru mortar. |
GRAMATICA cuvântului FĂȚUITOARE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului făţuitoare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul FĂȚUITOARE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE făţuitoare? Vezi cuvântul făţuitoare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul făţuitoare?[ fă-ţu-i-toa-re ] Se pare că cuvântul făţuitoare are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL FĂȚUITOARE |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Parcă l-a înghițit pământul sau a intrat în pământ?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|