 | as |
|
| Faţetă [ fa-ţe-tă ] VEZI SINONIME PENTRU faţetă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului fateta în mai multe dicționareDefinițiile pentru fateta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a fațeta (forma la infinitiv) A fațeta conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FAȚETĂ: FAȚÉTĂ, fațete, substantiv feminin 1. Diminutiv al lui față (II 1). 2. Fiecare dintre fețele șlefuite ale unei pietre prețioase, ale unei sticle, ale unui metal etc. • Ochi cu fațete = ochi ai insectelor și ai altor artropode, compuși din numeroși ochi simpli. 3. (Numai în expresie) Fațetă de cuțit = teșitură a muchiei tăietoare la cuțitele de prelucrare prin așchiere. 4. (tipografie) Placă de fontă cu suprafața brăzdată de șanțuri paralele, în care sînt introduse șipci de lemn pentru fixarea cu ținte a plăcilor de stereotipie. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FAȚETĂ: FAȚÉTĂ, fațete, substantiv feminin 1. Fiecare dintre fețele (șlefuite ale) unei pietre prețioase, ale unei sticle, ale unui metal etc. ♦ figurat Fiecare dintre aspectele unei probleme, ale unei lucrări, care împreună alcătuiesc un ansamblu. 2. (În sintagma) Fațetă de cuțit = teșitură a muchiei tăietoare la cuțitele de prelucrare prin așchiere. 3. (tipografie) Placă de fontă care servește ca fundament pentru un clișeu sau pentru o placă de stereotipie. – Din limba franceza facette (refăcut după față). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FAȚETĂ: FAȚÉTĂ, fațete, substantiv feminin 1. Fiecare dintre fețele (șlefuite ale) unei pietre prețioase, ale unei sticle, ale unui metal etc. ♦ figurat Fiecare dintre aspectele unei probleme, ale unei lucrări, care împreună alcătuiesc un ansamblu. 2. (În sintagma) Fațetă de cuțit = teșitură a muchiei tăietoare la cuțitele de prelucrare prin așchiere. 3. (tipografie) Placă de fontă care servește ca fundament pentru un clișeu sau pentru o placă de stereotipie. – Din limba franceza facette (refăcut după față). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru fațetă: fațetă substantiv feminin [Atestat: PONI, CH. 14 / Plural: fatetae / Etimologie: franceza facette după față] 1 Fiecare din fețele plane ale unui obiect (de dimensiuni mici). 2 (Spc) Fiecare dintre fețele șlefuite ale unei pietre prețioase. 3 (Fig) Fiecare dintre aspectele unei probleme, ale unei lucrări, care împreună alcătuiesc un ansamblu. 4 (Îs) fateta de cuțit Teșitură a muchiei tăietoare la cuțitele de prelucrat prin așchiere. 5 (Pgr) Placă de fontă folosită ca fundament pentru un clișeu sau o placă de stereotipie. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru FAȚETĂ: FAȚÉTĂ substantiv feminin 1. Fiecare dintre fețele mici ale unui poliedru; (specializare) fiecare dintre fețele unei pietre prețioase. 2. Fațetă de cuțit = teșitură a muchiei tăietoare la cuțitele de prelucrare prin așchiere. 3. Ochi cu fațetă = ochi compus al insectelor. 4. (poligrafie) Placă de fontă folosită pentru fixarea plăcilor de stereotipie. [< limba franceza facette, după față]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru FAȚETĂ: FAȚÉTĂ substantiv feminin 1. fiecare dintre fețele mici ale unui poliedru; fiecare dintre fețele unei pietre prețioase. 2. fateta de cuțit = teșitură a muchiei tăietoare la cuțitele de prelucrare prin așchiere. 3. ochi de fatetae = ochi compus al insectelor. 4. (poligrafie) placă de fontă pentru fixarea plăcilor de stereotipie. (< limba franceza facette) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FAȚETĂ: FAȚÉTĂ fatetae forme 1) Suprafață plană a unui corp. 2) Față șlefuită a unui corp. 3) figurat Aspect specific. fatetaa problemei. fatetaele situației. 4) tipografie Placă groasă de fontă de care se fixează un clișeu cu plăcile de stereotipie. /<fr. facette Forme diferite ale cuvantului fateta: fatetae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru FAȚETA: FAȚETÁ verb I. trecut A șlefui, a tăia în fațete (pietre prețioase). ♦ (poligrafie) A prelucra un clișeu sau o piesă de stereotipie prin teșirea marginilor sau scobirea în ele a unui șanț, pentru a fi fixat pe un suport. [< limba franceza facetter]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru FAȚETA: FAȚETÁ verb trecut a șlefui, a tăia în fațete (pietre prețioase). • (poligrafie) a prelucra un clișeu, o piesă de stereotipie prin teșirea marginilor sau scobirea în ele a unui șant, spre a fi fixat pe un suport. (< limba franceza facetter) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru fațeta: fațeta verb tranzitiv: [Atestat: DEX / prezentul indicativ: fatetatez / Etimologie: franceza facetter] 1-2 A tăia sau a șlefui în fațete. 3 (Pgr) A prelucra un clișeu sau o piesă de stereotipie pentru a permite fixarea pe un suport. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru fațetă: *fațétă forme, plural e (despre față, tradus după limba franceza facette). Față mică: diamant tăĭat în fațete. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FAȚETA: FAȚETÁ, fațetez, verb I. tranzitiv A șlefui, a tăia în fațete. – Din limba franceza facetter. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FAȚETA: FAȚETÁ, fațetez, verb I. tranzitiv A șlefui, a tăia în fațete. – Din limba franceza facetter. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru fațeta: fațetá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu fațetéz, persoana a treia singular: el / ea și plural fațeteáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru fațetă: fațetă forme față mică: diamant cu fațete (= limba franceza facette). Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru fațetă: fațétă substantiv feminin, genitiv dativ articulat fațétei; plural fațéte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru fațeta: *fațetá (a fateta) verb, indicativ prezent 3 fațeteáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru fațetă: fațétă substantiv feminin, plural fațéte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'FATETA' fătătoifătăturăfâtcăiFăteaFAȚETÁFAȚETÁREFAȚETÁTfâț/fâțafâț/fấța |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL fațetă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului fațetă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 14 / Plural: fațetăe / Etimologie: franceza facette după față] 1 Fiecare din fețele plane ale unui obiect de dimensiuni mici. 4 Îs fațetă de cuțit Teșitură a muchiei tăietoare la cuțitele de prelucrat prin așchiere. FAȚÉTĂ fațetăe forme 1 Suprafață plană a unui corp. Fațetăa problemei. Fațetăele situației. Fațeta verb tranzitiv: [Atestat: DEX / prezentul indicativ: fațetătez / Etimologie: franceza facetter] 1-2 A tăia sau a șlefui în fațete. *fațetá a fațetă verb, indicativ prezent 3 fațeteáză. |
GRAMATICA cuvântului fațetă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului fațetă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul fațetă poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE faţetă? Vezi cuvântul faţetă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul faţetă?[ fa-ţe-tă ] Se pare că cuvântul faţetă are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL fațetă Inţelegi mai uşor cuvântul fațetă dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Ochi cu fațete = ochi ai insectelor și ai altor artropode, compuși din numeroși ochi simpli Numai în expresie Fațetă de cuțit = teșitură a muchiei tăietoare la cuțitele de prelucrare prin așchiere În sintagma Fațetă de cuțit = teșitură a muchiei tăietoare la cuțitele de prelucrare prin așchiere În sintagma Fațetă de cuțit = teșitură a muchiei tăietoare la cuțitele de prelucrare prin așchiere Fațetă de cuțit = teșitură a muchiei tăietoare la cuțitele de prelucrare prin așchiere Ochi cu fațetă = ochi compus al insectelor Fateta de cuțit = teșitură a muchiei tăietoare la cuțitele de prelucrare prin așchiere Ochi de fatetae = ochi compus al insectelor |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: De-a baba-gaia?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul fațeta se conjugă: ei ele fațeteáză
