 | as |
|
| Fătă [ fă-tă ] VEZI SINONIME PENTRU fătă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului fata mare în mai multe dicționareDefinițiile pentru fata mare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a făta (forma la infinitiv) A făta conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FĂTĂ: FĂTĂ, fete, substantiv feminin 1. (În opoziție cu fecior, băiat) Persoană tînără de sex feminin, nemăritată. Florica era fată îndrăzneață, pe cît era și de frumoasă. BUJOR, S. 27. Vin cîntînd în stoluri fete De la grîu. COȘBUC, P. I 47. Peste capul blond al fetei zboară florile ș-o plouă. EMINESCU, O. I 154. • Fată in casă = fată tînără angajată pentru dereticatul camerelor și alte treburi casnice, în afară de cele ale bucătăriei. Jupîneasa Lina de la curte o spus prin sat că tată-tău s-ar fi lăudat că o să te bage și pe tine fătă-n casă la boieriu ceala. BUJOR, S. 63. • (În opoziție cu nevastă și femeie) Frunză verde, foaie lată, Pîn-eram la maica fată, Ori lucram, ori nu lucram, Tot draga maichii eram. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 176. De la noi a treia casă Este-o fată ș-o nevastă. id. ib. 394. • Fată mare = fecioară; fată la vîrsta măritișului. N-am putea duce l-alde biata Bălașa ceva curmeie de viță... zicea mama Arghirița către fata mare ce învîrtea mămăliga între genunchi. DELAVRANCEA, S. 183. De întîlnea pe drum neveste și fete mari, cînta cîntece șăgalnice. CREANGĂ, P. 108. Rîdeam de dînsul că șede ca o fată mare, cu ochii plecați. NEGRUZZI, S. I 63. Fată bătrînă vezi bătrîn. • Expresia: (Pe) cînd era bunica fată (mare) vezi bunică. • Compus: (astronomie) fata-cu-cobilița vezi cobiliță. 2. (În raport cu părinții) Fiică. Ileana, fata lui Dumitru Ciulici, se culcase la ușa Nadinei, în odăița dintre dormitor și sufragerie. REBREANU, R. II 113. Dar ca Săgeată de bogat Nici astăzi domn pe lume nu-i, Și-avea o fată, – fata lui – Icoană-ntr-un altar s-o pui La închinat. COȘBUC, P. I 53. Să te găsesc sănătos! – Cale bună, fata mea, îi zise tată-său. ISPIRESCU, L. 16. Împăratul-Verde... sare de bucurie că i-a venit nepotul și pe dată îl face cunoscut curții și fetelor sale. CREANGĂ, P. 208. Șede baba supărată Cu fata nemăritată. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 447. • Fata mamei = nume dat fetelor alintate. Pentru că era «fata mamei», se alinta cum s-alintă cioara-n laț. CREANGĂ, P. 283. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul explicativ ilustrat al limbii române dă următoarea definitie pentru fată: fată substantiv feminin 1 Persoană tânără de sex feminin, necăsătorită. • Fată în casă = fată tânără, angajată ca femeie de serviciu într-o gospodărie. Fată bătrână (sau stătută) = fată trecută de vârsta măritișului și rămasă necăsătorită. (regional) Fete (de) nune = fete care merg cu mirele după mireasă. Fete după masă = fete pe care le cheamă mireasa. Fată arăcită vezi arăcit. Fată nemăritată vezi nemăritată. Fată în păr vezi păr. Târgul de fete vezi târg. • Compus: fată-mamă = tânără necăsătorită, cu un copil pe care îl crește singură. 2 (și fată mare sau, popular, curată, învechit, vărgură) Fecioară (1), virgină. • Fată fecioară vezi fecioară. Muiere fată vezi muiere. • Expresia: (învechit, regional) A fi fată la cap = a) (despre tinere) a-și fi pierdut fecioria; b) (despre femei) a umbla cu capul descoperit ca fetele. (Pe) când era bunica fată (mare) vezi bunică. De (sau pe) când era mama fată (mare) vezi mamă. A ședea ca o fată mare vezi ședea. 3 (în raport cu părinții) Fiică. • Nume de fată vezi nume. Fată vitregă vezi vitreg. • Expresia: A-și da fata din casă = a-și căsători fiica. A da o fată după cineva (ori cuiva) vezi da. 4 Compus: (astronomie; popular; articulat) Fata-Mare (sau regional, -cu-Cobilița) = constelația Orion. 5 (popular; la plural ) Fetele câmpului (sau codrului, pădurii) = zâne răuvoitoare. Fata pădurii vezi pădure. 6 (popular; la jocul de cărți) Damă. 7 (argotic; mai ales la plural ) Prostituată. • Expresia: A merge la fete = a) (despre băieți) a avea prima relație sexuală; b) (despre bărbați) a merge la bordel. • plural fete. /lat. fēta. Definiție sursă: Dicționar explicativ ilustrat al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru fată: fată substantiv feminin [Atestat: COD. VOR. 26/13 / S și: (înv) feată / Plural: fete / Etimologie: moștenit din latinescul feta] 1 Persoană de sex feminin, nemăritată. 2 Copil de sex feminin. 3 (Îs) fata mare (sau fata de măritat, pop fata n floare, reg fata în păr) Fată (1) la vârsta căsătoriei. 4 (Îs) fata bătrână (sau fata stătută, reg fata în păr) Fată trecută de vârsta măritișului și rămasă necăsătorită. 5 (Reg; îs) Fete (de) nune Fete (1) care merg cu mirele după mireasă. 6 (Reg; îs) Fete după masă Fete (1) pe care le cheamă mireasa. 7 (Pop; îs) fata mare (sau curată, fecioară, înv vărgură) Fecioară (1). 8 (Îrg; îe) A fi fata Ia cap A-și fi pierdut fecioria. 9 (Îrg; îae) A umbla cu capul descoperit, ca fetele. 10 (Pop; îs) Fetele câmpului (sau codrului, pădurii) Zâne răuvoitoare Cf iele. 11 (Înv; nob; îs) Fete de mare Sirene. 12 (În raport cu părinții) Fiică. 13 (Îe) A-și da fatata din casă A-și mărita fiica. 14 (Înv; pex) Servitoare. 15 (Îs) fata în casă Menajeră. 16 (Ast; pop; îs) -ta mare (sau, reg cu cobiliță, mare cu cobiliță cu apă, mare cu cobiliță în spinare, cu donițele) Constelația Orion. 17 (Ent; Buc) Furnică fără aripi. 18 (Pop; la jocul de cărți) Damă. 19 (Înv; îs; mpl) fata galantă Prostituată. 20 (despre băieți; îe) A merge (sau a se duce) Ia fete A avea prima relație sexuală. 21 (Îae) A merge la bordel. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru FAȚĂ: FAȚĂ s. 1. obraz. (S-a înroșit la fata.) 2. figură, fizionomie, obraz, oval, profil. (O fata cunoscută.) 3. obraz, ochi (la plural). (Se spală pe fata.) 4. aer, aspect, chip, expresie, figură, fizionomie, înfățișare, mină, obraz, (învechit și popular) boi, (regional) săbaș, (învechit) schimă, vedere, (familial) mutră. (Are o fata mulțumită.) 5. chip, figură, individ, ins, om, persoană, (popular) creștin, suflet, (Banat și Transilvania) nat, (învechit) ipochimen, obraz, (familial) mutră, tip, (peiorativ) creatură, specimen. (M-am întîlnit cu destule fata familiare.) 6. avers, cap. (fata unei medalii.) 7. recto. (fata unei file.) 8. pagină. (Pe prima fata.) 9. exterior, fațadă. (fata unei clădiri.) 10. acoperitoare, învelitoare. (fata la un fotoliu.) 11. față de masă = (învechit și regional) masă, peșchir, pînzătură, (regional) măsai, mesală, mesanică, (Banat și Transilvania) măsar, măsăriță, (Banat) măsarnică, (Transilvania și Maramures) măsoaie. (O fata de in.) 12. învelitoare, (prin Transilvania și Maramures) sac, (prin Transilvania) tăbuieț. (fata de pernă.) 13. întindere, întins, suprafață, (învechit) surfață. (Pe fata mării, cîmpiei.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru FATA: FATA substantiv 1. – forme (IO 13, 93; 16 B II 387) și s.; – fiica lui Hărman (16 A 151). 2. Feata forme, mold., 1670 (Sd XXII). 3. Fătuțe forme (Mar 49). 4. Fetiea fam. (Șez); Fetila forme (17 A IV 168); Fetești substantiv, sau < Fetea (Sfetea). 5. Featița (Glos). 6. Fetița forme (16 A I 48; 17 A IV 231); – zisă și Docĭca (16 A I 492); Fetița, fiica Sorei (ib 510); – fata Maicăi, mold.; – (P14); – forme, mold., zisă Deava (ib.). 7. Afetițăi, vezi, 1789 (Vit B 112). 8. Fetițar fam. (Buc). 9. -in: Fetina (16 A III 4). 10. Din plural: Fetelea, munt. (BC LIV 158) și ard., 1722 (Paș); Feteloaia (Brăila); Fetelești substantiv (Ștef). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru față: față forme 1. partea anterioară a capului; 2. persoană: în turnul mare unde zac fețe domnești popular; fețe bisericești, preoți, diaconi, arhierei; 3. prezență: în fața mea, la fața locului; 4. latura anterioară: fața casei; 5. suprafață: fața mării; 6. partea exterioară a unui obiect: față de pernă, de masă; pe față, deschis; 7. partea unei monede cu efigia ei: dos ori față; 8. coloare: a schimba fețe, fețe, a da o față; 9. pagină: a citit câteva fețe. [latina FACIES; sensul 2 a fost modelat după sinonimul obraz]. ║ adverb prezent: faptele sunt față. vezi fețele (de a). Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Alte etimologii românești dă următoarea definitie pentru fată: fată O expresie care aparent nu ridică nici o problemă este fată-n casă. Se poate eventual vedea în ea o copie după limba franceza femme de chambre. Totuși casă nu este egal cu chambre. Expresia a putut apărea numai la boierii care aveau numeroase slugi în curte (argați, grădinari etc., bucătari, căci bucătăria era tot afară din casă). Prin opoziție cu aceștia, femeia care făcea curat în camere a putut fi numită fată-n casă. Prin urmare TDRG a avut dreptate cînd a inserat expresia la casă, nu la fată. Definiție sursă: Alte etimologii românești |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FĂTA: FĂTÁ, persoană 3 fátă, verb I. tranzitiv (Folosit și absolut; despre animale mamifere) A naște, a face pui. Sub căruță, fătase, pe-o mînă de paie ude, o cățea cu bot subțiat de foame. CAMILAR, TEM. 51. Oaia finului fătase un miel. ISPIRESCU, L. 208. Am o vacă neagră Și cînd fată, Toți copiii aleargă (Ceaunul). ȘEZ. IV 67. Are tata o oaie laie Și-a fătat doi miei în paie (Cățeaua). GOROVEI, C. 56. • figurat Cînd a stat să fete [pădurea] Cotoșmana o dihanie ca asta?! GALACTION, O. I 274. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FATA: FÁTA substantiv feminin (Numai în expresie) Fata morgana = fenomen optic frecvent în regiunile calde, formă de miraj, în care imaginile obiectelor aflate la orizont apar răsturnate, ca și cum s-ar reflecta într-o apă; apa morților, vezi apă. Ca în fața beduinului călător prin pustiul de nisip, începe să mi se ridice la depărtată zare fata morgana. CARAGIALE, O. II 98. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru fată: fátă forme, plural fete (latina feta, participiu despre fere, fetum. vezi făt și fa 1). Fecĭoară. Copilă (în opoz. cu băĭat). Fiĭcă. Fată mare, fată de măritat. Fată batrînă, fată rămasă nemăritată. Modest ca o fată mare, foarte modest. Fată în casă, servitoare la lucrurile din casă. Fata cu donițele, cingătoarea luĭ Orion (o constelațiune). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru fâță: fâță substantiv feminin [Atestat: ISPIRESCU, L. 280 / V: (3) fâț, (4) fiță / Plural: fatațe / Etimologie: drr fâțâi] 1 (Înv) Ființă mică care se mișcă neîncetat. 2 (Înv) Copil mic și vioi. 3 Nume dat peștilor mici (care înoată repede). 4 (Îht) Zvârlugă (Cobitis taenia). 5 (Fam) Femeie afectată (care își mișcă accentuat șoldurile când merge). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FATĂ: FÁTĂ, fete, substantiv feminin 1. Persoană de sex feminin, nemăritată. • Fată în casă = fată (tânără) angajată ca femeie de serviciu într-o gospodărie. Fată bătrână = fată trecută de vârsta de măritat și care a rămas necăsătorită. ♦ Fecioară, virgină. 2. (În raport cu părinții) Fiică. – latina feta. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FATĂ: FÁTĂ, fete, substantiv feminin 1. Persoană de sex feminin, nemăritată. • Fată în casă = fată (tânără) angajată ca femeie de serviciu într-o gospodărie. Fată bătrână = fată trecută de vârsta de măritat și care a rămas necăsătorită. ♦ Fecioară, virgină. 2. (În raport cu părinții) Fiică. – latina feta. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru fată: fată forme 1. copilă, fecioară (în opozițiune cu băiat); 2. fată nemăritată: a rămas fată mare; 3. popular fiică: fată de împărat; 4. servitoare: fată în casă. [Vechiu-rom. feată = latina FETA]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru FATĂ: FATĂ s. 1. copilă, (învechit și regional) pruncă. (Un grup de fata.) 2. fecioară, virgină, (învechit) vergură. 3. copilă, fiică, (învechit și popular) fie, (învechit și regional) pruncă. (Aceea e fata mea.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru făță: făță forme 1. pește mărunt, numit obișnuit svârlugă: o făță de pește ISP.; 2. copil ce se agită necontenit: o făță de copil ISP. [Abstras din fățăì]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FẤȚĂ: FẤȚĂ, fâțe, substantiv feminin 1. (regional) Nume dat speciilor de pește mic (care înoată repede). 2. (familial) Femeie care se fâțâie. – Din fâțâi (derivat regresiv). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FẤȚĂ: FẤȚĂ, fâțe, substantiv feminin 1. (regional) Nume dat speciilor de pește mic (care înoată repede). 2. (familial) Femeie care se fâțâie. – Din fâțâi (derivat regresiv). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru făta: făta verb tranzitiv: [Atestat: DOSOFTEI, PS. 26 / prezentul indicativ 3: fată / Etimologie: moștenit din latinescul fetare] 1 (despre mamifere) A naște. 2 (Dep; despre oameni) A naște. 3 (Fig; irn) A produce. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FĂTA: FĂTÁ, persoană 3 fátă, verb I. tranzitiv (Despre animale mamifere) A naște, a face pui. – latina fetare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FĂTA: FĂTÁ, persoană 3 fátă, verb I. tranzitiv (Despre animale mamifere) A naște, a face pui. – latina fetare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru FATĂ: FÁTĂ s. 1. copilă, (învechit și regional) pruncă. (Un grup de fataete.) 2. vezi fecioară. 3. vezi fiică. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru făța: făța verb reflexiv: [Atestat: MARIAN, NU. 670 / prezentul indicativ: (3): fatațează / Etimologie: față] (Trs; despre plăcinte) A se rumeni. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru fata: fata substantiv feminin [Atestat: COMAN, GL. / Plural: fataale / Etimologie: nct] (Reg) 1 Beteală (2). 2 Vălul miresei. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru FĂTA: FĂTÁ verb a face, a naște, (prin Transilvania) a pui. (Vaca a fata un vițel.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru FĂTA: FĂTA verb a face, a naște, (prin Transilvania) a pui. (Vaca a fata un vițel.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru fâța: fâța av [Atestat: GOROVEI, C. 114 / Etimologie: fâț + -a] (Pfm) Fâțâindu-se. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru făța: fățá verb I reflexiv (regional) a prinde, a căpăta față; a se rumeni. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru fâță: fâță, fâțe substantiv feminin femeie care își afișează nurii ostentativ. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru față: față, fețe substantiv feminin 1. individ. 2. persoană răuvoitoare. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru FATĂ MARE: FATĂ MARE belciugată, opritoare, prospătură, trufanda. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru FAȚĂ: FÁȚĂ substantiv verbal culoare, masă, personaj, vopsea. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru față: față substantiv verbal CULOARE. MASĂ. PERSONAJ. VOPSEA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru față: fáță substantiv feminin, genitiv dativ articulat féței; plural féțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru fâță: fâță substantiv feminin, genitiv dativ articulat fâței; plural fâțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru fată: fată, fete substantiv feminin (eufem., învechit) prostituată. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru FÂȚĂ: FÂȚĂ substantiv verbal fufă, plevușcă, zvârlugă. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru față: fáță substantiv feminin, genitiv dativ articulat féței; plural féțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru fată: fátă substantiv feminin, genitiv dativ articulat fétei; plural féte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru FAȚĂ: FAȚĂ ecran, meclă, moacă, muian, mutră. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru fată: fátă substantiv feminin, genitiv dativ articulat fétei; plural féte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru făta: fătá verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea fátă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru făta: fătá (a fata) verb, indicativ prezent 3 fátă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FẤȚA: FẤȚA interjecție vezi fâț. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru FÂȚĂ: FÂȚĂ substantiv verbal baboi. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Față: Față ≠ spate Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'FATA MARE' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Față Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului față dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 3 Îs față mare sau față de măritat, pop față n floare, reg față în păr Fată 1 la vârsta căsătoriei. 4 Îs față bătrână sau față stătută, reg față în păr Fată trecută de vârsta măritișului și rămasă necăsătorită. 7 Pop; îs față mare sau curată, fecioară, înv vărgură Fecioară 1. 8 Îrg; îe A fi față Ia cap A-și fi pierdut fecioria. 13 Îe A-și da fațăta din casă A-și mărita fiica. 15 Îs față în casă Menajeră. 19 Înv; îs; mpl față galantă Prostituată. S-a înroșit la față. O față cunoscută. Se spală pe față. Are o față mulțumită. M-am întîlnit cu destule față familiare. Față unei medalii. Față unei file. Pe prima față. Față unei clădiri. Față la un fotoliu. O față de in. Față de pernă. Pe față mării, cîmpiei. O față cunoscută. Se spală pe față. Față la un fotoliu. O față de in. Față de pernă. 280 / V: 3 fâț, 4 fiță / Plural: fațățe / Etimologie: drr fâțâi] 1 Înv Ființă mică care se mișcă neîncetat. Un grup de față. Aceea e față mea. Un grup de fațăete. 670 / prezentul indicativ: 3: fațățează / Etimologie: față] Trs; despre plăcinte A se rumeni. / Plural: fațăale / Etimologie: nct] Reg 1 Beteală 2. Vaca a față un vițel. Vaca a față un vițel. Fătá a față verb, indicativ prezent 3 fátă. |
GRAMATICA cuvântului Față? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului față. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Față poate fi: substantiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE fătă? Vezi cuvântul fătă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul fătă?[ fă-tă ] Se pare că cuvântul fătă are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Față Inţelegi mai uşor cuvântul față dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Fată in casă = fată tînără angajată pentru dereticatul camerelor și alte treburi casnice, în afară de cele ale bucătăriei Fată mare = fecioară; fată la vîrsta măritișului Fata mamei = nume dat fetelor alintate Fată în casă = fată tânără, angajată ca femeie de serviciu într-o gospodărie Fată bătrână sau stătută = fată trecută de vârsta măritișului și rămasă necăsătorită Regional Fete de nune = fete care merg cu mirele după mireasă Fete după masă = fete pe care le cheamă mireasa Compus: fată-mamă = tânără necăsătorită, cu un copil pe care îl crește singură învechit, regional A fi fată la cap = a despre tinere a-și fi pierdut fecioria; b despre femei a umbla cu capul descoperit ca fetele A-și da fata din casă = a-și căsători fiica 4 Compus: astronomie; popular; articulat Fata-Mare sau regional, -cu-Cobilița = constelația Orion 5 popular; la plural Fetele câmpului sau codrului, pădurii = zâne răuvoitoare A merge la fete = a despre băieți a avea prima relație sexuală; b despre bărbați a merge la bordel Față de masă = învechit și regional masă, peșchir, pînzătură, regional măsai, mesală, mesanică, Banat și Transilvania măsar, măsăriță, Banat măsarnică, Transilvania și Maramures măsoaie Față de masă = învechit și regional masă, peșchir, pânzătură, regional măsai, mesală, mesanică, Banat și Transilvania măsar, măsăriță, Banat măsárnică, Transilvania și Maramures măsoaie FÁTA substantiv feminin Numai în expresie Fata morgana = fenomen optic frecvent în regiunile calde, formă de miraj, în care imaginile obiectelor aflate la orizont apar răsturnate, ca și cum s-ar reflecta într-o apă; apa morților, vezi apă Fată în casă = fată tânără angajată ca femeie de serviciu într-o gospodărie Fată bătrână = fată trecută de vârsta de măritat și care a rămas necăsătorită Fată în casă = fată tânără angajată ca femeie de serviciu într-o gospodărie Fată bătrână = fată trecută de vârsta de măritat și care a rămas necăsătorită Feată = latina FETA |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Față |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Linie de dialog?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul fâță are forma: fâțe
