 | as |
|
| Făptură [ făp-tu-ră ] VEZI SINONIME PENTRU făptură PE ESINONIME.COM definiția cuvântului faptura în mai multe dicționareDefinițiile pentru faptura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FĂPTURĂ: FĂPTÚRĂ, făpturi, substantiv feminin 1. Ființă, vietate; creatură. S-aveți grijă... oile-s blînde, nu găsești pe pămînt făptură, mai blîndă. CAMILAR, TEM. 122. Comăneșteanu se uita la el mirat, pînă ce-l umflă rîsul. – Ciudată făptură omenească mai ești, Nicule! despre ZAMFIRESCU, R. 213. Numai prin povești doară de-o mai fi fost făptură omenească de seama lui Ion. VLAHUȚĂ, O. A. II 9. ♦ Trup; prin extensie înfățișare (trupească), boi, statură. Stă țăranul, frămîntat de gînduri. E un trunchi bătrîn făptura lui. CASSIAN, H. 17. De-or trece anii cum trecură, Ea tot mai mult îmi va plăce, Pentru că-n toat-a ei făptură E-un «nu știu cum» ș-un «nu știu ce». EMINESCU, O. I 208. Frumos odor e Fulga! și naltă-i e făptura! ALECSANDRI, O. 211. Și-apoi îi puse-ntrebare: «D-apoi ce făptură are?» Nu-i nici nalt, și nici nu-i gros. Cum e omul mai frumos. ȘEZ. II 34. ♦ (Rar) Conformație, structură. Cioboțica-cucului, după spusa poporului, își are numirea sa de-acolo, pentru că seamănă la făptura florilor sale cu «laba-cucului». MARIAN, O. I 44. 2. (Rar) Soi, specie, neam. Dragii mei! Știți voi ce să facem ca făptura noastră să se și lățească în grabă pintre oameni? SBIERA, P. 300. 3. Natură, fire. Cucuzel... care scotea lacrimi din orice inimă împietrită, aduna lumea de pe lume în pustiul codrilor și veselea întreaga făptură cu viersul său. CREANGĂ, A. 13. Iar zefirii pintre frunze, cu-a lor aripi răcoroase, Răspîndesc un dulce sunet, pe natură-nveselind, Și la glasul lor făptura se resimte înviind. NEGRUZZI, S. II 13. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru FĂPTURĂ: FĂPTURĂ s. 1. animal, creatură, dobitoc, ființă, lighioană, necuvîntător, vietate, viețuitoare, (învechit) dihanie, săzdanie, (figurat) suflare, (învechit figurat) zidire, ziditură. 2. aspect, chip, înfățișare, vedere. (Frumos la faptura.) 3. înălțime, statură, talie, (învechit și popular) boi, (popular) stat. (Mic la faptura.) 4. fire, lume, natură, univers. (Cîntecul lui se răspîndea peste întreaga faptura.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul explicativ ilustrat al limbii române dă următoarea definitie pentru făptură: făptúră substantiv feminin 1 Ființă (1), vietate. Ciudată făptură omenească mai ești! (despre ZAMF.). 2 Trup; ext. înfățișare fizică, aspect exterior, statură. Frumos odor e Fulga! și naltă-i făptura! (ALECS.). 3 Natură, fire; lume. Aduna lumea de pe lume în pustiul condrilor și veselea întreaga făptură cu viersul său (Hristos). • plural -i. / latina factūra. Definiție sursă: Dicționar explicativ ilustrat al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FĂPTURĂ: FĂPTÚRĂ, făpturi, substantiv feminin 1. Ființă, vietate, creatură. ♦ Trup; prin extensie înfățișare fizică, aspect exterior, statură. ♦ (Rar) Conformație, structură (a unei ființe, a unui obiect). 2. Natură, fire; lume, univers. – latina factura. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FĂPTURĂ: FĂPTÚRĂ fapturai forme 1) Ființă înzestrată cu facultatea de a simți și a se mișca; vietate; viețuitoare; animal; creatură. 2) Înfățișare fizică exterioară; structură a corpului. 3) Lume materială; fire. /<lat. factura Forme diferite ale cuvantului faptura: fapturai Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru făptură: făptură forme 1. rezultatul facerii, ființă, creatură: tot omul fuge, toată făptura se ascunde AL.; 2. mod de a fi, formă: frumos la chip și la făptură AL. [latina medieval FACTURA (în sens de CREATURA)]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FĂPTURĂ: FĂPTÚRĂ, făpturi, substantiv feminin 1. Ființă, vietate, creatură. ♦ Trup; prin extensie înfățișare fizică, aspect exterior, statură. 2. Natură, fire; lume, univers. – latina factura. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru făptură: făptúră, făpturi substantiv feminin Ființă, creatură. ♦ (Sens biblic) Creatură, lucrarea lui Dumnezeu sau a omului, deopotrivă materială și spirituală. – Din latina factura. Definiție sursă: Dicționar religios |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru făptură: făptúră forme, plural ĭ (latina factura. vezi factură). Creatură, ființă: omu e făptura luĭ Dumnezeŭ. Construcțiune, formă: om frumos la făptură, de o făptură frumoasă. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru făptură: făptură substantiv verbal ASPECT. CONFIGURAȚIE. CONFORMAȚIE. DIVINITATE. DUMNEZEU. FIZIONOMIE. FORMĂ. IDOL. ÎNFĂȚIȘARE. PROFIL. STRUCTURĂ. ZEITATE. ZEU. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru FĂPTURĂ: FĂPTÚRĂ s. 1. vezi animal. 2. vezi vedere. 3. vezi statură. 4. vezi natură. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru făptură: făptúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat făptúrii; plural făptúri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru făptură: făptúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat făptúrii; plural făptúri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'FAPTURA' făptuitfăptuitoáreFĂPTUITÓRFAPTUL-MÁREFĂPTÚRĂFARFĂRĂfără-de-legefărăcá |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL făptură Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului făptură dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Frumos la făptură. Mic la făptură. Cîntecul lui se răspîndea peste întreaga făptură. FĂPTÚRĂ făpturăi forme 1 Ființă înzestrată cu facultatea de a simți și a se mișca; vietate; viețuitoare; animal; creatură. |
GRAMATICA cuvântului făptură? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului făptură. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul făptură poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE făptură? Vezi cuvântul făptură desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul făptură?[ făp-tu-ră ] Se pare că cuvântul făptură are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL făptură |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A nu avea căpătâi?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul făptură are forma: făptúri
