 | as |
|
| Făptuitor [ făp-tu-i-tor ] VEZI SINONIME PENTRU făptuitor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului faptuitor în mai multe dicționareDefinițiile pentru faptuitor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FĂPTUITÓR: FĂPTUITÓR, -OÁRE, făptuitori, -oare, substantiv masculin și forme Persoană care a săvîrșit o faptă (rea); (urmat de o determinare în genitiv) autor. vezi făptaș. Va scoate din ascunzătoare pe nelegiuitul făptuitor. GALACTION, O. I 256. Împărăteasa... strică înaltul sfat și înființă sfatul de cabinet alcătuit mai ales din acei ce fuseseră făptuitorii acestei prefaceri. NEGRUZZI, S. II 146. – Pronunțat: -tu-i-. Forme diferite ale cuvantului faptuitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FĂPTUITÓR: FĂPTUITÓR, -OÁRE, făptuitori, -oare, substantiv masculin și forme 1. Făptaș. 2. (Rar) Persoană care făptuiește, realizează ceva. [ pronunție: -tu-i-] – Făptui + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului faptuitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FĂPTUITÓR: FĂPTUITÓR, -OÁRE, făptuitori, -oare, substantiv masculin și forme 1. Făptaș. 2. Persoană care făptuiește, realizează ceva. [ pronunție: -tu-i-] – Făptui + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului faptuitor: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru făptuitor: făptuitor, faptuitoroare substantiv masculin și feminin [Atestat: NEGRUZZI, S. II, 146 / Plural: faptuitori, faptuitoroare / Etimologie: făptui + -(i)tor] 1 Făptaș. 2 (Rar) Persoană care săvârșește o acțiune. Forme diferite ale cuvantului faptuitor: faptuitoroare Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru FĂPTUITOR: FĂPTUITOR substantiv (juridic) 1. făptaș, infractor, răufăcător. (faptuitor a fost condamnat.) 2. autor, făptaș, (învechit) pricinuitor. (faptuitor furtului.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FĂPTUITÓR: FĂPTUITÓR faptuitori m. 1) Persoană care înfăptuiește, săvârșește ceva. 2) vezi FĂPTAȘ. [silabe -tu-i-] /a făptui + sufix faptuitortor Forme diferite ale cuvantului faptuitor: faptuitori Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru făptuitor: făptuitór, -oáre adjectiv Făptaș, care făptuĭește. Forme diferite ale cuvantului faptuitor: -oáre Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru făptuitor: făptuitór substantiv masculin (silabe -tu-i), plural făptuitóri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru făptuitor: făptuitór (-tu-i-) substantiv masculin, plural făptuitóri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru făptuitor: făptuitor m. cel ce făptuiește. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'FAPTUITOR' FĂPTUÍFĂPTUÍREfăptuitfăptuitoáreFĂPTUITÓRFAPTUL-MÁREFĂPTÚRĂFARFĂRĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL făptuitor Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului făptuitor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Făptuitor, făptuitoroare substantiv masculin și feminin [Atestat: NEGRUZZI, S. II, 146 / Plural: făptuitori, făptuitoroare / Etimologie: făptui + -itor] 1 Făptaș. Făptuitor a fost condamnat. Făptuitor furtului. FĂPTUITÓR făptuitori m. [silabe -tu-i-] /a făptui + sufix făptuitortor. |
GRAMATICA cuvântului făptuitor? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului făptuitor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul făptuitor poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE făptuitor? Vezi cuvântul făptuitor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul făptuitor?[ făp-tu-i-tor ] Se pare că cuvântul făptuitor are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL făptuitor |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A lega sau a strânge băierile de la pungă sau pungii?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul făptuitor are forma: făptuitóri
