 | as |
|
| Fălțuitor [ făl-țu-i-tor ] VEZI SINONIME PENTRU fălțuitor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului faltuitor în mai multe dicționareDefinițiile pentru faltuitor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru fălțuitor: fălțuitor, faltuitoroare [Atestat: LTR / Plural: faltuitori, faltuitoroare / Etimologie: fălțui + -(i)tor] 1-4 substantiv masculin și feminin Persoană calificată în operațiile de fălțuire (1-4). 5 substantiv feminin Cuțit de os sau de lemn cu care se fălțuiesc colile la legătorie. 6 sn Rindea cu care se fălțuiesc (2) scândurile. 7 sn Cuțit pentru fălțuire (1) manuală. Forme diferite ale cuvantului faltuitor: faltuitoroare Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FĂLȚUITÓR: FĂLȚUITÓR, -OÁRE, fălțuitori, -oare, substantiv 1. S. m. și forme Persoană calificată în operațiile de fălțuire. 2. substantiv neutru Unealtă (rindea specială, cuțit etc.) cu care se fălțuiește. [ pronunție: -țu-i-] – Fălțui + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului faltuitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FĂLȚUITÓR: FĂLȚUITÓR, -OÁRE, fălțuitori, -oare, substantiv masculin și forme, substantiv neutru 1. S. m. și forme Persoană calificată în operațiile de fălțuire. 2. substantiv neutru Unealtă cu care se fălțuiește. [ pronunție: -țu-i-] – Fălțui + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului faltuitor: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FĂLȚUITÓR: FĂLȚUITÓR1, fălțuitoare, substantiv neutru 1. Rindea cu care se fălțuiesc piesele de lemn. 2. Cuțit (de os sau de lemn) cu care se fălțuiesc colile unei tipărituri. – Pronunțat: -țu-i-. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FĂLȚUITÓR: FĂLȚUITÓR1 faltuitoroáre n. 1) Rindea folosită la fălțuirea pieselor de lemn. 2) Instrument cu care se fălțuiesc colile unei tipărituri. [silabe -țu-i-] /a fălțui + sufix faltuitortor Forme diferite ale cuvantului faltuitor: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FĂLȚUITÓR: FĂLȚUITÓR 2, -OÁRE, fălțuitori, -oare, substantiv masculin și forme Persoană care fălțuiește. – Pronunțat: -țu-i-. Forme diferite ale cuvantului faltuitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FĂLȚUITÓR: FĂLȚUITÓR2 faltuitori m. Muncitor specializat în operații de fălțuire. [silabe -țu-i-] /a fălțui + sufix faltuitortor Forme diferite ale cuvantului faltuitor: faltuitori Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru fălțuitor: fălțuitór (persoană) substantiv masculin (silabe -țu-i-), plural fălțuitóri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru fălțuitor: fălțuitór (unealtă) substantiv neutru (silabe -țu-i-), plural fălțuitoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru fălțuitor: fălțuitór1 (persoană) (-țu-i-) substantiv masculin, plural fălțuitóri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru fălțuitor: fălțuitór2 (unealtă) (-țu-i-) substantiv neutru, plural fălțuitoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'FALTUITOR' fălțuiálăFĂLȚUÍREFĂLȚUÍTfălțuitoáreFĂLȚUITÓRfalturfăluíFĂLUÍREFALÚN |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL fălțuitor Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului fălțuitor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Fălțuitor, fălțuitoroare [Atestat: LTR / Plural: fălțuitori, fălțuitoroare / Etimologie: fălțui + -itor] 1-4 substantiv masculin și feminin Persoană calificată în operațiile de fălțuire 1-4. FĂLȚUITÓR1 fălțuitoroáre n. [silabe -țu-i-] /a fălțui + sufix fălțuitortor. FĂLȚUITÓR2 fălțuitori m. [silabe -țu-i-] /a fălțui + sufix fălțuitortor. |
GRAMATICA cuvântului fălțuitor? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului fălțuitor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul fălțuitor poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE fălțuitor? Vezi cuvântul fălțuitor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul fălțuitor?[ făl-țu-i-tor ] Se pare că cuvântul fălțuitor are patru silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Cât îl ia sau ține gura?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul fălțuitor are forma: fălțuitóri
