 | as |
|
| Factor [ fac-tor ] VEZI SINONIME PENTRU factor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului factor în mai multe dicționareDefinițiile pentru factor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru factor: factor substantiv masculin [Atestat: GHEREA, ST. Hristos 1, 42 / A și: (12) factortor / Plural: factori / Etimologie: franceza facteur, lat factor] 1 Element care determină apariția unui proces, a unei acțiuni, a unui fenomen. 2 (Mat) Fiecare dintre termenii unei înmulțiri. 3 (Îs) factorprim Fiecare dintre numerele prime prin care se împarte exact un număr dativ 4 (Îs) factor comun Număr care împarte exact oricare dintre termenii unei sume neefectuate. 5 Mărime a cărei valoare reprezintă o corecție adusă unei relații ce caracterizează un sistem. 6 Mărime caracteristică unui sistem tehnic, material etc., definită ca raportul dintre două mărimi de natură diferită. 7 (Fiz; îs) factor de putere Raportul dintre puterea activă și puterea aparentă schimbată la bornele unui circuit de curent alternativ în regim periodic permanent. 8 (Îs) factori fizico-chimici Ansamblul condițiilor mediului extern: temperatura, umiditatea, compoziția aerului etc. 9 (Blg; îs) factori abiotici Condiții din mediul lipsit de viață. 10 (Îs) factori biologici (sau biotici) Totalitate a viețuitoarelor din mediul în care trăiește un organism. 11 (Înv) Comisionar. 12 (Șîs factorpoștal) Poștaș. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FACTOR: FÁCTOR, factori, substantiv masculin I. 1. Element, condiție, împrejurare care determină apariția unui proces, a unei acțiuni, a unui fenomen. 2. (matematică) Fiecare dintre elementele unui produs. • Factor prim = fiecare dintre numerele prime prin care se împarte exact un număr dativ Factor comun = număr prin care se divide oricare dintre termenii unei sume de numere. 3. Mărime a cărei valoare intră prin multiplicare într-o relație care caracterizează un sistem fizico-chimic sau tehnic. 4. Mărime caracteristică pentru un sistem tehnic, un material etc., stabilită prin raportul a două mărimi diferite. II. Funcționar al poștei care duce corespondența la destinație; poștaș. [accentuat și: (II) factór] – Din limba franceza facteur, latina factor. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FACTOR: FÁCTOR, factori, substantiv masculin I. 1. Element, condiție, împrejurare care determină apariția unui proces, a unei acțiuni, a unui fenomen. 2. (matematică) Fiecare dintre termenii unei înmulțiri. • Factor prim = fiecare dintre numerele prime prin care se împarte exact un număr dativ Factor comun = număr care împarte exact oricare dintre termenii unei sume neefectuate. 3. Mărime a cărei valoare intră prin multiplicare într-o relație care caracterizează un sistem fizico-chimic. 4. Mărime caracteristică pentru un sistem tehnic, un material etc., stabilită prin raportul altor două mărimi diferite. II. Funcționar al poștei care duce corespondență la destinație; poștaș. [accentuat și: (II) factór] – Din limba franceza facteur, latina factor. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru FACTOR: FÁCTOR substantiv masculin 1. condiție, element, împrejurare care poate determina, influența sau explica un proces, un fenomen, o acțiune etc. ♦ factor de producție = componentă a ansamblului de elemente care iau parte la producerea bunurilor materiale. 2. (matematică) fiecare dintre termenii unui produs. ♦ factor prim = fiecare dintre numerele prime prin care se împarte exact un număr dat; factor comun = număr sau polinom prin care se divide oricare dintre termenii unei sume. 3. mărime pentru un sistem tehnic, un material etc., reprezentând raportul a două mărimi de natură diferită. 4. coeficient; poștaș. 5. funcționar, agent poștal care distribuie corespondența. (< limba franceza facteur, latina factor) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru FACTOR: FÁCTOR substantiv masculin (< limba franceza facteur, latina factor): condiție, element, împrejurare care poate influența, determina sau explica, la un moment dat, un fenomen de ordin lingvistic. • factor intralingvístic: forme de natură lingvistică, situat în interiorul limbii. • factor extralingvístic: forme de altă natură decât de ordin lingvistic, din afara limbii. • factor intragramaticál: forme de natură gramaticală, situat în interiorul gramaticii. • factor extragramaticál: forme de altă natură decât de ordin gramatical, din afara gramaticii. Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FACTOR: FÁCTOR2, factori, substantiv masculin (Uneori determinat prin «poștal») Funcționar al poștei care duce corespondența la destinație. De obicei nu se mișcă de la fereastră pînă ce nu sosește factorul. C. PETRESCU, A. 459. Petrachi Hulubi, factorul, pornise la împărțirea corespondenței in oraș. BART, E. 20. Clipele cele mai fericite erau sosirea factorului și aceea cînd, pe seară, treceau singure strada la cutia de peste drum, să puie acolo cu mina lor răspunsul. BASSARABESCU, vezi 21. – Accentuat și: factór. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FACTOR: FÁCTOR1, factori, substantiv masculin 1. Cauză, forță motrice, motorul unui proces sau una din condițiile principale ale producerii lui. Industrializarea socialistă este factorul principal în transformarea socialistă a agriculturii. LUPTA DE CLASĂ, 1950, nr. 7-8, 86. 2. (matematică) Fiecare din cantitățile care, înmulțite între ele, dau un produs. • Factor prim = fiecare din numerele prime la care se împarte exact un număr dativ Descompunerea unui număr în factori primi vezi descompunere. Factor comun vezi comu n. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FACTOR: FÁCTOR factori m. 1) Condiție esențială care determină apariția unui proces sau fenomen; element care contribuie la producerea unui fenomen sau proces. 2) matematică Element constitutiv al unui produs; termen al unei înmulțiri. • factor prim fiecare dintre numerele prime la care se împarte exact un număr dativ factor comun număr cu care se înmulțesc toți termenii unei sume. 3) fizică Raport dintre două valori ale aceleiași mărimi. factor de presiune. /<fr. fracteur, latina factor, factororis Forme diferite ale cuvantului factor: factori Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru factor: *fáctor m. (limba rusă germana faktor, limba franceza facteur, despre latina fáctor, -óris, făcător. Cp. cu doctor). Împărțitor de scrisorĭ și telegrame, curier postal ș. a. matematică Fie-care din numerele care concură să formeze un product: factor comun. figurat Fie-care din elementele care concură la un rezultat: factoriĭ politicĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru factor: factor m. 1. amploiat care duce obiectele transportate la destinațiunea lor; factor la drumul de fier; 2. Arit. fiecare din cantitățile cari se multiplică între ele spre a forma un produs; 3. figurat fiecare din elementele cari concură la un rezultat. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru FACTOR: FACTOR s. I. condiție. (factor de mediu.) II. poștar, poștaș, poștă, (rar) curier, (regional) poștalăș, poștalău, (prin Moldova) plicar, (învechit) împărțitor. (A venit factor cu o recomandată.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FACTÓR: FACTÓR factori m.: factor poștal lucrător la un oficiu poștal care duce și distribuie corespondența și publicațiile periodice destinatarilor; poștaș. /<fr. facteur, latina factor, factororis Forme diferite ale cuvantului factor: factori Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru FACTOR: FÁCTOR1 substantiv masculin 1. Ceea ce determină, face să ia naștere un proces, o acțiune. 2. (matematică) Fiecare dintre termenii unui produs. [< limba franceza facteur, conform latina factor]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru FACTOR: FÁCTOR2 substantiv masculin Funcționar, agent poștal care distribuie corespondența la adresă. [< limba franceza facteur]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru factor: fáctor substantiv masculin, plural fáctori Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru factor: fáctor substantiv masculin, plural fáctori Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'FACTOR' FACTITÍVĂFACȚIÚNEFACTOLÓGICFACTOLOGÍEFÁCTORFACTORIÁLFACTORÍEfáctoringFÁCTORING/FĂCTĂRIU/ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL factor Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului factor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Hristos 1, 42 / A și: 12 factortor / Plural: factori / Etimologie: franceza facteur, lat factor] 1 Element care determină apariția unui proces, a unei acțiuni, a unui fenomen. 3 Îs factorprim Fiecare dintre numerele prime prin care se împarte exact un număr dativ 4 Îs factor comun Număr care împarte exact oricare dintre termenii unei sume neefectuate. 7 Fiz; îs factor de putere Raportul dintre puterea activă și puterea aparentă schimbată la bornele unui circuit de curent alternativ în regim periodic permanent. 8 Îs factori fizico-chimici Ansamblul condițiilor mediului extern: temperatura, umiditatea, compoziția aerului etc. 9 Blg; îs factori abiotici Condiții din mediul lipsit de viață. 10 Îs factori biologici sau biotici Totalitate a viețuitoarelor din mediul în care trăiește un organism. 12 Șîs factorpoștal Poștaș. • factor intralingvístic: forme de natură lingvistică, situat în interiorul limbii. • factor extralingvístic: forme de altă natură decât de ordin lingvistic, din afara limbii. • factor intragramaticál: forme de natură gramaticală, situat în interiorul gramaticii. • factor extragramaticál: forme de altă natură decât de ordin gramatical, din afara gramaticii. FÁCTOR factori m. • factor prim fiecare dintre numerele prime la care se împarte exact un număr dativ factor comun număr cu care se înmulțesc toți termenii unei sume. Factor de presiune. Fracteur, latina factor, factororis. Factor de mediu. A venit factor cu o recomandată. FACTÓR factori m. : factor poștal lucrător la un oficiu poștal care duce și distribuie corespondența și publicațiile periodice destinatarilor; poștaș. Facteur, latina factor, factororis. Factor de mediu. |
GRAMATICA cuvântului factor? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului factor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul factor poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE factor? Vezi cuvântul factor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul factor?[ fac-tor ] Se pare că cuvântul factor are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL factor Inţelegi mai uşor cuvântul factor dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Factor prim = fiecare dintre numerele prime prin care se împarte exact un număr dativ Factor comun = număr prin care se divide oricare dintre termenii unei sume de numere Factor prim = fiecare dintre numerele prime prin care se împarte exact un număr dativ Factor comun = număr care împarte exact oricare dintre termenii unei sume neefectuate ♦ factor de producție = componentă a ansamblului de elemente care iau parte la producerea bunurilor materiale ♦ factor prim = fiecare dintre numerele prime prin care se împarte exact un număr dat; factor comun = număr sau polinom prin care se divide oricare dintre termenii unei sume Factor prim = fiecare din numerele prime la care se împarte exact un număr dativ Descompunerea unui număr în factori primi vezi descompunere |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL factor |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Popular a se arunca sau a se da în partea cuiva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul factor are forma: fáctori
