 | as |
|
| Faclă [ fa-clă ] VEZI SINONIME PENTRU faclă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului facla în mai multe dicționareDefinițiile pentru facla din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FACLĂ: FÁCLĂ, facle, substantiv feminin Băț cu un capăt înfășurat în cîlți îmbibați cu o substanță inflamabilă, care servește la luminat, mai ales la procesiuni sau la cortegii; torță; (rar) lumînare groasă de ceară, făclie. Două căruțe brașovenești încărcau niște lăzi, la lumina faclelor. vezi limba română noiembrie 1953, 14. În lumina pîlpîitoare a faclelor, paloșul viteazului licărește. SADOVEANU, O. I 198. Se făcu înmormîntarea lui Andrei cu o pompă de tot crăiască... Înainte și înapoi pășeau cu toată cuviința oștile înarmate... Apoi preoții, cîntăreții și faclele nu mai aveau număr. BĂLCESCU, O. II 260. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru faclă: fáclă (fácle), substantiv feminin – Torță. limba neogreacă φάϰλα, din latina facŭla, conform limba bulgară fakla. – derivat făclie, substantiv feminin (lumînare; torță), cu sufix -ie, conform limba bulgară faklija, limba sârbă faklja, în limba maghiara fáklya, italiana fiaccola (limba română provine din limba bulgară, după Cihac, II, 106 și DAR; soluția nu pare probabilă, fiind cuvînt care apare în limba română începînd din secolul XVI; după Mladenov, limba bulgară provine din germana Fackel, soluție care nici ea nu pare convingătoare); făcliaș (variantă rară făclaș), substantiv masculin (purtător de torță); făclier, substantiv masculin (lumînar); făclieș, substantiv masculin (Moldova, licurici). Forme diferite ale cuvantului facla: fácle Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru faclă: faclă1 substantiv feminin [Atestat: BĂLCESCU, M. vezi 395 / Plural: faclale / Etimologie: bg фaклa] 1 Băț având la un capăt câlți îmbibați cu o substanță inflamabilă, care servește la iluminat, mai ales la procesiuni sau la cortegii Si: torță. 2 (Rar) Făclie (1). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FACLĂ: FÁCLĂ faclae forme 1) Băț prevăzut la un capăt cu cârpe, câlți sau alt material îmbibat cu petrol care servește la iluminat (mai ales în timpul manifestărilor de masă); torță. 2) rar vezi FĂCLIE. /<bulg. fakla Forme diferite ale cuvantului facla: faclae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FACLĂ: FÁCLĂ, facle, substantiv feminin Băț (la un capăt cu câlți îmbibați cu o substanță inflamabilă) care servește la luminat, mai ales la procesiuni sau la cortegii; torță. ♦ (Rar) Făclie. – Din limba bulgară fakla. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FACLĂ: FÁCLĂ, facle, substantiv feminin Băț (la un capăt cu câlți îmbibați cu o substanță inflamabilă) care servește la luminat, mai ales la procesiuni sau la cortegii; torță. ♦ (Rar) Făclie. – Din limba bulgară fakla. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru faclă: fáclă forme, plural e (ung. fáklya, sîrb. faklja, germana fackel, despre latina fácula. vezi fache). Rar. Făclie. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru FACLĂ: FACLĂ substantiv făclie, torță, (învechit) fachie, lampadă, masala. (facla pentru luminat.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru faclă: fáclă substantiv feminin (silabe -clă), genitiv dativ articulat fáclei; plural fácle Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru faclă: fáclă (fa-clă) substantiv feminin, genitiv dativ articulat fáclei; plural fácle Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru faclă: faclă2 substantiv feminin vezi falce Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'FACLA' facilitatFACILITÁTEfacilitézFĂCIU 1.FÁCLĂfăcláșfăcliáșFĂCLÍEFĂCLIÉR |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL faclă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului faclă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Vezi 395 / Plural: faclăle / Etimologie: bg фaклa] 1 Băț având la un capăt câlți îmbibați cu o substanță inflamabilă, care servește la iluminat, mai ales la procesiuni sau la cortegii Si: torță. FÁCLĂ faclăe forme 1 Băț prevăzut la un capăt cu cârpe, câlți sau alt material îmbibat cu petrol care servește la iluminat mai ales în timpul manifestărilor de masă; torță. Faclă pentru luminat. |
GRAMATICA cuvântului faclă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului faclă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul faclă poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE faclă? Vezi cuvântul faclă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul faclă?[ fa-clă ] Se pare că cuvântul faclă are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL faclă |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Reflexiv despre mâncare; în expresie a se prinde de cineva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul faclă are forma: fácle
