 | as |
|
| Face [ fa-ce ] VEZI SINONIME PENTRU face PE ESINONIME.COM definiția cuvântului face în mai multe dicționareDefinițiile pentru face din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a face (forma la infinitiv) A face conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru FACE: FACE verb 1. a executa, a realiza, (popular și fam.) a meșteri, a meșterui. (face o ladă; ce face acolo?) 2. a fabrica, a produce. (În uzină se face 100 de automobile pe zi.) 3. a confecționa, a executa, a fabrica, a produce. (A face noi sortimente de îmbrăcăminte.) 4. a efectua, a executa, a împlini, a îndeplini, a înfăptui, a realiza, a săvîrși, (învechit și popular) a plini. (Am face tot ce mi-ai dativ) 5. a efectua, a executa a făuri, a înfăptui, a realiza, a săvîrși. (A face o lucrare durabilă.) 6. a depune, a desfășura, a duce, a efectua, a executa, a îndeplini, a întreprinde, a presta. (A face acolo o muncă utilă) 7. a se întîmpla. (Cum a zis, așa s-a face.) 8. a clădi, a construi, a dura, a înălța, a ridica, a zidi, (livresc) a edifica, (învechit) a temeia. (A face o nouă școală.) 9. a găti, a pregăti, a prepara, (învechit și popular) a preface, (Transilvania și Banat) a păzi, (Transilvania) a socăci. (face mîncarea.) 10. a da. (A face o gaură.) 11. a aranja, a pregăti. (face patul.) 12. a lustrui, a văcsui, (Bucovina) a puțui, (prin Transilvania și nordul Muntenia) a puțului. (A face cuiva încălțămintea.) 13. a aprinde, a ațîța. (E frig, trebuie să face focul.) 14. a alcătui, a compune, a concepe, a elabora, a formula, a întocmi, a redacta. (El a face raportul.) 15. a efectua, a opera. (A face unele modificări pe industria textilă) 16. a efectua, a întreprinde. (A face studii ample.) 17. a juca. (face un șah cu mine?) 18. a efectua, a executa, a îndeplini, a presta, a-și satisface. (face serviciu! militar.) 19. a exercita, a practica, a profesa, (învechit) a metahirisi, a profesui. (face avocatura.) 20. a studia, a urma. (face medicina.) 21. a proceda. (face cum crezi!) 22. a naște, (învechit și popular) a zămisli, (învechit) a prăsi. (O femeie a face un băiat.) 23. a făta, a naște, (prin Transilvania) a pui. (Vaca a face un vițel.) 24. a procrea, (învechit și popular) a zămisli. (Un bărbat care face un copil.) 25. a oua. (Găina a face două ouă.) 26. a da. a produce, a rodi. (Pomul face multe mere.) 27. a da, a produce. (Solul face rod bogat.) 28. a institui, a stabili. (face legi.) 29. a administra, a aplica. (A face cuiva un tratament.) 30. (familial) a trage. (A face un chef.) 31. a comite, a făptui, a săvîrși, (învechit) a plini. (A face o infracțiune.) 32. a afla, a concepe, a crea, a descoperi, a elabora, a găsi, a gîndi, a imagina, a inventa, a născoci, a plănui, a plăsmui, a proiecta, a realiza, a scorni, (învechit și popular) a izvodi, (popular) a iscodi, a închipui, (regional) a tocmi, (învechit) a unelti, (figurat) a naște, a urzi, a zămisli. (A face un nou sistem de...) 33. (termen bisericesc) a crea, a zidi. (Biblia scrie că Dumnezeu a face lumea.) 34. a deveni, (prin Transilvania) a apuca. (S-a face destul de măricel.) 35. a deveni. (S-a întîmplat să se face om de treabă.) 36. a deveni, a se preface, a se transforma. (Totul s-a face scrum.) 37. a preface, a schimba, a transforma. (Băutura, din om te face neom.) 38. a se preface, a simula, (regional) a se marghioli, (învechit) a se fățărnici. (Se face că e nebun.) 39. a convinge, a decide, a determina, a hotărî, a îndupleca, (învechit) a îndemna, a pleca. (L-a face să vină.) 40. a cauza, a crea, a da, a determina, a pricinui, a produce, a provoca, a stîrni. (Medicamentul îi face o senzație de...) 41. a (se) produce, a (se) provoca, a (se) stîrni. (A face mare vîlvă.) 42. a constrînge, a forța, a obliga, a sili, (livresc) a soma, a violenta, (popular) a silnici, (învechit și regional) a strînge, (prin Banat) a tipi, (învechit) a asupri, a îndemna, a necesita, a pripi, a silui, a strîmtora, (figurat) a presa. (L-a face să mărturisească.) 43. a destina, a hărăzi, a meni, a predestina, a sorti, a ursi. (Sînt face să fie fericiți.) 44. a descînta, a fermeca, a meni, a ursi, a verb reflexiv:ăji, (popular) a solomoni, (regional) a boboni, a bosconi, a boscorodi, a rîvni, (prin Transilvania) a pohibi. (Ii face cu ulcica.) 45. a prevesti. (face a...) 46. a căpăta, a contracta, a lua, (popular) a prinde. (A face o gripă.) 47. a acumula, a aduna, a agonisi, a economisi, a strînge, (popular) a chivernisi, (regional) a priștipi, a răgădui, n sclipui, (Transilvania) a mirui, (Olt. și Muntenia) a scofeli, (Banat) a stăci, (Transilvania și Maramures) a șporoli, (prin Maramures) a zorobi, (figurat) a prăsi. (A face o adevărată avere.) 48. a costa, a fi, a reveni, (rar) a prețui, (învechit și regional) a veni, (învechit) a costisi. (Cît face metrul de stofă?) 49. a prețui, a valora, (rar) a prețălui, (popular) a plăti. (Obiectul acesta face o mie de lei.) 50. a merita. (Dai un ban, dar face.) 51. a desemna, a numi, a pune, (învechit și popular) a orîndui, (învechit) a provivasi, a rîndui. (L-a face ministru al său.) 52. a califica, a numi, (figurat și fam.) a categorisi, (figurat) a eticheta, a taxa. (L-a face prost.) 53. a se ivi, a se lăsa, a sosi, a veni. (Cum se face seara, pleacă.) 54. a spune, a zice. (El face: – Nu verb reflexiv:eau!) 55. a merge, a parcurge, a străbate. (face zilnic 10 km.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru face: fáce verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele fac, persoana întâi plural: noi fácem, persoana a doua plural: voi fáceți; imperativ persoana a doua singular: tu fă, negație nu fáce; participiu făcút Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru face: fáce (a face) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele fac, persoana întâi plural: noi fácem, persoana a doua plural: voi fáceți; imperativ fă, negație nu fáce; participiu făcút Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru face: face, fac verb I. vezi t. (eufem. – despre bărbați) a avea un contact sexual. II vezi r. a se îmbăta. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'FACE' FĂCĂTÓRfăcătoriuFĂCĂTÚRĂFĂCĂUFÁCEfăceaFÁCEREFACEȚÍEFACEȚIÓS |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL face Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului face dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Face o ladă; ce face acolo? 2. În uzină se face 100 de automobile pe zi. A face noi sortimente de îmbrăcăminte. Am face tot ce mi-ai dativ 5. A face o lucrare durabilă. A face acolo o muncă utilă 7. Cum a zis, așa s-a face. A face o nouă școală. Face mîncarea. A face o gaură. Face patul. A face cuiva încălțămintea. E frig, trebuie să face focul. El a face raportul. A face unele modificări pe industria textilă 16. A face studii ample. Face un șah cu mine? 18. Face serviciu! militar. Face avocatura. Face medicina. Face cum crezi! 22. O femeie a face un băiat. Vaca a face un vițel. Un bărbat care face un copil. Găina a face două ouă. Pomul face multe mere. Solul face rod bogat. Face legi. A face cuiva un tratament. A face un chef. A face o infracțiune. A face un nou sistem de. Biblia scrie că Dumnezeu a face lumea. S-a face destul de măricel. S-a întîmplat să se face om de treabă. Totul s-a face scrum. Băutura, din om te face neom. Se face că e nebun. L-a face să vină. Medicamentul îi face o senzație de. A face mare vîlvă. L-a face să mărturisească. Sînt face să fie fericiți. Ii face cu ulcica. Face a. A face o gripă. A face o adevărată avere. Cît face metrul de stofă? 49. Obiectul acesta face o mie de lei. Dai un ban, dar face. L-a face ministru al său. L-a face prost. Cum se face seara, pleacă. El face: – Nu verb reflexiv:eau! 55. Face zilnic 10 km. A face o lucrare durabilă. A face o gaură. A face un chef. Băutura, din om te face neom. Face a. Dai un ban, dar face. Cum se face seara, pleacă. Fáce a face verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele fac, persoana întâi plural: noi fácem, persoana a doua plural: voi fáceți; imperativ fă, negație nu fáce; participiu făcút. |
GRAMATICA cuvântului face? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului face. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul face poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE face? Vezi cuvântul face desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul face?[ fa-ce ] Se pare că cuvântul face are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL face |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: După aceea sau aceasta, asta?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
Ce inseamna? 
