eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție ezitant


PROPOZIȚIISINONIMEANTONIME GRAMATICĂSILABE
Ezitant [ e-zi-tant ]
VEZI SINONIME PENTRU ezitant PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului ezitant în mai multe dicționare

Definițiile pentru ezitant din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru EZITANT:
EZITANT adjectiv

1. fluctuant, indecis, nedecis, nehotărît, șovăielnic, șovăitor, (rar) șovăind, șovăit, (regional) codelnic, (prin Muntenia) pregetos, (învechit) înclinător, îndoielnic, pregetător, tîrzielnic, (figurat) oscilant. (Atitudine ezitant; om ezitant.)

2. nehotărît, nesigur, șovăielnic. (Mers ezitant.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

ezitant
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ezitant:
ezitant, ezitantă a [Atestat: latina medievală / S și: (înv) esiezitant / Plural: ezitantnți, ezitante / Etimologie: franceza hésitant] 1-4 Care rezultă dintr-o stare de ezitare (1-4). 5-8 (despre manifestări, creații etc. ale oamenilor) Care denotă ezitare (1-4). 9 Nehotărât. 10 Lipsit de fermitate. 11 Șovăielnic.
Forme diferite ale cuvantului ezitant: ezitantă
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

EZITANT
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru EZITANT:
EZITÁNT, -Ă, ezitanți, -te, adjectiv (Rar) Care ezită, care se codește; șovăitor, nehotărît. Atitudinea ezitantă a poetului nu dovedește că el ar fi destul de bine înarmat. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 2/3.
Forme diferite ale cuvantului ezitant: ezitant-Ă
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

EZITANT
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru EZITANT:
EZITÁNT, -Ă, ezitanți, -te, adjectiv Care ezită; șovăitor, nehotărât.

– Din limba franceza hésitant.
Forme diferite ale cuvantului ezitant: ezitant-Ă
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

EZITANT
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru EZITANT:
EZITÁNT, -Ă, ezitanți, -te, adjectiv Care ezită; șovăitor, nehotărât.

– Din limba franceza hésitant.
Forme diferite ale cuvantului ezitant: ezitant-Ă
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Ezitant
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Ezitant:
Ezitant ≠ decis, ferm, hotărât, încredințat, neșovăielnic, neșovăitor
Definiție sursă: Dicționar de antonime

EZITANT
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru EZITANT:
EZITÁNT, -Ă adjectiv care ezită; șovăitor, nehotărât. (< limba franceza hésitant)
Forme diferite ale cuvantului ezitant: ezitant-Ă
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

EZITANT
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru EZITANT:
EZITÁNT ezitanttă (ezitantți, ezitantte) Care ezită; șovăitor. /<fr. hésitant
Forme diferite ale cuvantului ezitant: ezitanttă
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

EZITANT
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru EZITANT:
EZITÁNT, -Ă adjectiv (Rar) Șovăitor, nehotărât. [conform limba franceza hésitant].
Forme diferite ale cuvantului ezitant: ezitant-Ă
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

ezitant
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ezitant:
ezitánt adjectiv masculin, plural ezitánți; forme singular ezitántă, plural ezitánte
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

ezitant
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ezitant:
ezitánt adjectiv masculin, plural ezitánți; forme ezitántă, plural ezitánte
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

ezitant
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru ezitant:
*ezitánt, -ă adjectiv (în franceză hésitant). Care ezită.
Forme diferite ale cuvantului ezitant: ezitant-ă -ízm ezitantcur
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești


CUVINTE APROPIATE DE 'EZITANT'
ezistențieezistințăezítEZITÁEZITÁNTEZITÁREezitáțieezitațiúneezixta

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ezitant
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ezitant dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Atitudine ezitant; om ezitant.
Mers ezitant.
Atitudine ezitant; om ezitant.
Ezitant, ezitantă a [Atestat: latina medievală / S și: înv esiezitant / Plural: ezitantnți, ezitante / Etimologie: franceza hésitant] 1-4 Care rezultă dintr-o stare de ezitare 1-4.
EZITÁNT ezitanttă ezitantți, ezitantte Care ezită; șovăitor.

GRAMATICA cuvântului ezitant?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ezitant.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ezitant poate fi: adjectiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul ezitant sa indeplinească rolul de: adjectiv masculin,

CUM DESPART ÎN SILABE ezitant?
Vezi cuvântul ezitant desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ezitant?
[ e-zi-tant ]
Se pare că cuvântul ezitant are trei silabe

© 2024 qDictionar.com