 | as |
|
| Extrapola [ ex-tra-po-la ] VEZI SINONIME PENTRU extrapola PE ESINONIME.COM definiția cuvântului extrapola în mai multe dicționareDefinițiile pentru extrapola din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a extrapola (forma la infinitiv) A extrapola conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru EXTRAPOLA: EXTRAPOLÁ verb I. trecut A aplica procedeul extrapolării; a face o extrapolare. [< limba franceza extrapoler]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru EXTRAPOLA: EXTRAPOLÁ verb trecut a aplica procedeul extrapolării; a face o extrapolare. (< limba franceza extrapoler) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru extrapola: extrapola verb tranzitiv: [Atestat: DEX / prezentul indicativ: extrapolalez / Etimologie: franceza extrapoler] 1-3 A face o extrapolare (1-3). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru EXTRAPOLA: EXTRAPOLÁ, extrapolez, verb I. tranzitiv A face o extrapolare. – Din limba franceza extrapoler. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru EXTRAPOLA: EXTRAPOLÁ, extrapolez, verb I. tranzitiv A face o extrapolare. – Din limba franceza extrapoler. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru extrapola: extrapolá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu extrapoléz, persoana a treia singular: el / ea și plural extrapoleáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru extrapola: extrapolá (a extrapola) verb, indicativ prezent 3 extrapoleáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'EXTRAPOLA' extrapiramidálextraplánEXTRAPLÁTEXTRAPLEURÁLEXTRAPOLÁextrapolábilEXTRAPOLÁREEXTRAPOLÁȚIEEXTRAPROFESIONÁL |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL extrapola Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului extrapola dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Extrapola verb tranzitiv: [Atestat: DEX / prezentul indicativ: extrapolalez / Etimologie: franceza extrapoler] 1-3 A face o extrapolare 1-3. Extrapolá a extrapola verb, indicativ prezent 3 extrapoleáză. |
GRAMATICA cuvântului extrapola? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului extrapola. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul extrapola poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE extrapola? Vezi cuvântul extrapola desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul extrapola?[ ex-tra-po-la ] Se pare că cuvântul extrapola are patru silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în expresie idee fixă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul extrapola se conjugă: ei ele extrapoleáză
