eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție extraordinar


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIMEANTONIME GRAMATICĂSILABE
Extraordinar [ ex-tra-or-di-nar ]
VEZI SINONIME PENTRU extraordinar PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului extraordinar în mai multe dicționare

Definițiile pentru extraordinar din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru EXTRAORDINAR:
EXTRAORDINÁR, -Ă, extraordinari, -e, adjectiv

1. Care este cu totul deosebit, care iese din comun; neobișnuit, nemaipomenit, excepțional. E o seară ca oricare alta. Dar pentru mine e o seară extraordinară

– întîia seară pe care o petrec la Moscova. STANCU, U.R.S.S. 50. Mi se pare un lucru extraordinar să-l văd pe tata în cartea mea de istorie. SAHIA, N. 49. Sta în pensiune la un alămar... care cunoștea toate țările Europei, și-i plăcea grozav să povestească istorii extraordinare din viața eroilor patriei lui. VLAHUȚĂ, O. A. III 52.
       • (În exclamații, indică o puternică stare afectivă de mirare, de indignare, de admirație etc.) Furios, magistratul a făcut fițuica boț și a zvîrlit-o cît colo, scrîșnind: Extraordinar! POPA, vezi 205.

2. (Despre oameni) Dotat cu calități mari; excepțional.
♦ (Despre lucruri etc.) Foarte bun. Un vin extraordinar.
♦ (Adverbial, legat de un adjectiv prin prepoziție «de», formează superlativul) Foarte, excepțional. Un om extraordinar de muncitor.

3. (În opoziție cu ordinar; despre legi, funcții, adunări etc.) Care depășește cadrul unei măsuri obișnuite, care iese din cadrul regulilor obișnuite. Marea Adunare Națională poate fi convocată în sesiuni extraordinare de către Prezidiul Marii Adunări Naționale sau la cererea cel puțin a unei treimi din numărul total al deputaților. CONST. R.P.R. 20.

– Variantă: (învechit) estraordinar, -ă (NEGRUZZI, S. II 151) adjectiv
Forme diferite ale cuvantului extraordinar: extraordinar-Ă
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

EXTRAORDINAR
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru EXTRAORDINAR:
EXTRAORDINAR adjectiv, adverb

1. adjectiv colosal, enorm, excepțional, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, nebun, negrăit, neînchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiîntîlnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nesfîrșit, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, uriaș, (livresc) mirabil, (învechit) manin, necrezut, (figurat) piramidal. (A avut din nou un noroc extraordinar.)

2. adjectiv colosal, (livresc) pantagruelic, (figurat) devorant. (O foame extraordinar.)

3. adjectiv colosal, gigantic, titanic, uriaș. (Eforturi extraordinar.)

4. adjectiv colosal, cumplit, fenomenal, formidabil, groaznic, grozav, infernal, înfiorător, îngrozitor, înspăimîntător, năprasnic, strașnic, teribil, (Transilvania) pogan, (figurat) îndrăcit, turbat. (O vijelie extraordinar.)

5. adjectiv special. (O comisie, o sesiune extraordinar.)

6. adjectiv desăvîrșit, excepțional, formidabil, ideal, magistral, minunat, perfect, splendid, sublim, superb, (învechit) săvîrșit. (O extraordinar punere în scenă, interpretare.)

7. adverb deosebit, excepțional, extrem, foarte, grozav, teribil. (extraordinar de bun.)

8. adverb excepțional, grozav, nemaipomenit, sfîșietor. (O melodie extraordinar de tristă.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

EXTRAORDINAR
Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru EXTRAORDINAR:
EXTRAORDINÁR, -Ă (< limba franceza , latina) adjectiv

1. (Și adverb) Dotat cu calități deosebite; neobișnuit, nemaipomenit, formidabil, excepțional, ieșit din comun; miraculos (1).

2. (Dr.) Cale de atac extraordinar = care de atac îndreptată împotriva unor hotărâri judecătorești definitive. Există trei c. de a. e.: contestația, revizuirea, recursul în anulare.

3. (economie) Venit extraordinar = venit al unei firme care nu rezultă din operațiunile ordinare. Buget extraordinar = buget creat în mod separat față de cel ordinar pentru anumite scopuri bine precizate (ex. buget pentru înzestrarea armatei).
Forme diferite ale cuvantului extraordinar: extraordinar-Ă
Definiție sursă: Dicționar enciclopedic

EXTRAORDINAR
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru EXTRAORDINAR:
EXTRAORDINÁR extraordinară (extraordinari, extraordinare) și adverbial

1) Care este neobișnuit; cu totul ieșit din comun; strașnic; amarnic; grozav.

2) Care se distinge prin anumite calități și suscită admirație.

3) (despre persoane) Care se deosebește vădit de toți ceilalți; înzestrat cu calități deosebite.

4) (despre evenimente, ședințe, adunări etc.) Care nu a fost prevăzut din timp; în afara planului stabilit. /<fr. extraordinaire, latina extraordinarius
Forme diferite ale cuvantului extraordinar: extraordinară
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

EXTRAORDINAR
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru EXTRAORDINAR:
EXTRAORDINÁR, -Ă, extraordinari, -e, adjectiv

1. (Adesea adverbial) Care este cu totul deosebit, care iese din comun; neobișnuit, nemaipomenit, formidabil, excepțional; (despre oameni) dotat cu calități deosebite, excepționale; (despre lucruri, situații etc.) foarte bun.

2. (Despre legi, măsuri, funcții etc.) Care depășește cadrul unei reguli, unei măsuri obișnuite.

– Din limba franceza extraordinaire, latina extraordinarius.
Forme diferite ale cuvantului extraordinar: extraordinar-Ă
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

EXTRAORDINAR
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru EXTRAORDINAR:
EXTRAORDINÁR, -Ă, extraordinari, -e, adjectiv

1. (Adesea adverbial), Care este cu totul deosebit, care iese din comun; neobișnuit, nemaipomenit, formidabil, excepțional; (despre oameni) dotat cu calități deosebite, excepționale; (despre lucruri etc.) foarte bun.

2. (Despre legi, măsuri, funcții etc.) Care depășește cadrul unei reguli, unei măsuri obișnuite.

– Din limba franceza extraordinaire, latina extraordinarius.
Forme diferite ale cuvantului extraordinar: extraordinar-Ă
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

extraordinar
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru extraordinar:
extraordinar, extraordinară [Atestat: DEX / Plural: extraordinari, extraordinare / Etimologie: limba franceza extraordinaire, latina extraordinarius] 1-2 a, av Deosebit. 3-4 a, av Neobișnuit. 5-6 a, av Excepțional (5-6). 7 a (despre oameni) Dotat cu calități deosebite. 8 a (despre lucruri, situații etc.) Foarte bun. 9 a (despre legi, măsuri, funcții etc.) Care depășește cadrul unei reguli, al unei măsuri obișnuite. 10 av Foarte.
Forme diferite ale cuvantului extraordinar: extraordinară
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

EXTRAORDINAR
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru EXTRAORDINAR:
EXTRAORDINÁR, -Ă adjectiv

1. (adesea adverb) Cu totul deosebit, ieșit din comun, neobișnuit, excepțional.

2. (Despre legi, adunări etc.) Care nu este, nu se ține, nu are loc potrivit regulilor obișnuite.

3. (Despre oameni) Cu mari calități; eminent, excepțional.
♦ (Despre lucruri) Foarte bun, excelent [conform limba franceza extraordinaire, latina extraordinarius].
Forme diferite ale cuvantului extraordinar: extraordinar-Ă
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

EXTRAORDINAR
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru EXTRAORDINAR:
EXTRAORDINÁR, -Ă adjectiv

1. (și adverb) ieșit din comun, neobișnuit, excepțional.

2. (despre legi, adunări etc.) care nu este, nu se ține potrivit regulilor obișnuite.

3. (despre oameni) cu mari calități; eminent, excepțional.
       • (despre lucruri) foarte bun, excelent. (< limba franceza extraordinaire, latina extraordinarius)
Forme diferite ale cuvantului extraordinar: extraordinar-Ă
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

extraordinar
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru extraordinar:
extraordinar a.

1. cu totul neobișnuit: conduită extraordinară;

2. bizar, ciudat. ║ adverb afară din cale.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

extraordinar
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru extraordinar:
extraordinár adjectiv masculin, plural extraordinári; forme extraordináră, plural extraordináre
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

extraordinar
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru extraordinar:
extraordinár adjectiv → ordinar
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

Extraordinar
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Extraordinar:
Extraordinar ≠ obișnuit
Definiție sursă: Dicționar de antonime


CUVINTE APROPIATE DE 'EXTRAORDINAR'
EXTRANEITÁTEEXTRANÉTEXTRANÉUEXTRANUCLEÁREXTRAORDINÁRextraordinaritáteEXTRAPARLAMENTÁREXTRAPERITONEÁLextrapiramidál

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Extraordinar
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului extraordinar dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
A avut din nou un noroc extraordinar.
O foame extraordinar.
Eforturi extraordinar.
O vijelie extraordinar.
O comisie, o sesiune extraordinar.
O extraordinar punere în scenă, interpretare.
Extraordinar de bun.
O melodie extraordinar de tristă.
A avut un noroc extraordinar.
EXTRAORDINÁR extraordinară extraordinari, extraordinare și adverbial 1 Care este neobișnuit; cu totul ieșit din comun; strașnic; amarnic; grozav.
Extraordinar, extraordinară [Atestat: DEX / Plural: extraordinari, extraordinare / Etimologie: limba franceza extraordinaire, latina extraordinarius] 1-2 a, av Deosebit.

GRAMATICA cuvântului Extraordinar?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului extraordinar.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Extraordinar poate fi: adjectiv, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul Extraordinar sa indeplinească rolul de: adjectiv masculin,

CUM DESPART ÎN SILABE extraordinar?
Vezi cuvântul extraordinar desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul extraordinar?
[ ex-tra-or-di-nar ]
Se pare că cuvântul extraordinar are cinci silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL Extraordinar
Inţelegi mai uşor cuvântul extraordinar dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
= care de atac îndreptată împotriva unor hotărâri judecătorești definitive
= venit al unei firme care nu rezultă din operațiunile ordinare
= buget creat în mod separat față de cel ordinar pentru anumite scopuri bine precizate ex

© 2024 qDictionar.com