 | as |
|
| Explicator [ ex-pli-ca-tor ] VEZI SINONIME PENTRU explicator PE ESINONIME.COM definiția cuvântului explicator în mai multe dicționareDefinițiile pentru explicator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru explicator: explicator, explicatoroare [Atestat: DIACONOVICI-LOGA, greacă limba română 155/13 / V: (înv) explicatoriu, espexplicator, esplicător, esplicătoriu, (îvr) splicătoriu, spicătoriu / Plural: explicatori, explicatoroare / Etimologie: franceza explicateur] 1 a (Înv) Explicativ (1). 2-3 smf, a (Asr) (Persoană) care explică sau care interpretează. 4 (Grm; înv; îs) Conjuncție explicatoroare Conjuncție cauzală. Forme diferite ale cuvantului explicator: explicatoroare Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru EXPLICATÓR: EXPLICATÓR, -OÁRE, explicatori, -oare, adjectiv (Învechit) Care explică, care interpretează; explicativ. (Atestat în forma explicător) Vom da un exemplu care va lumina uriașa deosebire între critica explicătoare și între cea judecătorească. GHEREA, ST. Hristos I 43. – Variantă: explicătór, -oáre adjectiv Forme diferite ale cuvantului explicator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru EXPLICATÓR: EXPLICATÓR, -OÁRE, explicatori, -oare, adjectiv (învechit) Explicativ. – Din limba franceza explicateur, latina explicator. Forme diferite ale cuvantului explicator: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru EXPLICATÓR: EXPLICATÓR, -OÁRE, adjectiv (învechit) Explicativ. – Din limba franceza explicateur, latina explicator, -oris. Forme diferite ale cuvantului explicator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru explicator: explicatór (învechit) adjectiv masculin, plural explicatóri; forme singular și plural explicatoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru explicator: explicatór adjectiv masculin, plural explicatóri; forme singular și plural explicatoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru explicator: explicator adjectiv verbal EXPLICATIV. LĂMURITOR. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru explicator: *explicatór, -oáre adjectiv Care explică. Forme diferite ale cuvantului explicator: -oáre -ízm Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru EXPLICĂTÓR: EXPLICĂTÓR, -OÁRE adjectiv verbal explicator. Forme diferite ale cuvantului explicator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru explicator: explicator m. cel ce explică. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'EXPLICATOR' EXPLICÁTEXPLICÁȚIEEXPLICAȚIÚNEEXPLICATÍVEXPLICATÓRexplicatoriuEXPLICÍTexplicitáexplicitáre |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL explicator Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului explicator dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Explicator, explicatoroare [Atestat: DIACONOVICI-LOGA, greacă limba română 155/13 / V: înv explicatoriu, espexplicator, esplicător, esplicătoriu, îvr splicătoriu, spicătoriu / Plural: explicatori, explicatoroare / Etimologie: franceza explicateur] 1 a Înv Explicativ 1. 4 Grm; înv; îs Conjuncție explicatoroare Conjuncție cauzală. |
GRAMATICA cuvântului explicator? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului explicator. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul explicator poate fi: adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE explicator? Vezi cuvântul explicator desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul explicator?[ ex-pli-ca-tor ] Se pare că cuvântul explicator are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL explicator |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Reacție nucleară?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
