 | as |
|
| Expiator [ ex-pi-a-tor ] VEZI SINONIME PENTRU expiator PE ESINONIME.COM definiția cuvântului expiator în mai multe dicționareDefinițiile pentru expiator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru EXPIATÓR: EXPIATÓR, -OẮRE, expiatori, -oare, adjectiv Care este menit să șteargă, să răscumpere o greșeală; ispășitor. (Atestat în forma espiator) Un singur gînd espiator... să cîștig bani mulți cu sorcova și să dau Nicuții, în fiece dimineață, cîte o plăcintă cu carne. DELAVRANCEA, H. T. 283. – Variantă: (învechit) espiatór, -oáre adjectiv Forme diferite ale cuvantului expiator: -oẮre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru expiator: expiator, expiatoroare [Atestat: NEGULICI / V: (înv) expiatoriu, espexpiator, (îvr) espiatoriu[1] / P: expiatorpi-aexpiator / Plural: expiatori, expiatoroare / Etimologie: franceza expiateur, lat expiatorius] (Liv) 1 a (Rar) Care poate șterge, ispăși sau răscumpăra o greșeală Si: ispășitor 2 substantiv masculin (Îvr) Mântuitor. Forme diferite ale cuvantului expiator: expiatoroare Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru EXPIATÓR: EXPIATÓR, -OÁRE, expiatori, -oare, adjectiv (livresc) Care poate șterge, ispăși, răscumpăra o greșeală; ispășitor. [ pronunție: -pi-a-] – Din limba franceza expiatoire, latina expiatorius. Forme diferite ale cuvantului expiator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru EXPIATÓR: EXPIATÓR, -OÁRE, expiatori, -oare, adjectiv (livresc) Care poate șterge, ispăși, răscumpăra o greșeală; ispășitor. [ pronunție: -pi-a-] – Din limba franceza expiatoire, latina expiatorius. Forme diferite ale cuvantului expiator: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru EXPIATÓR, -OARE: EXPIATÓR, -OÁRE adjectiv ((livresc)) Care poate șterge, ispăși o greșeală; ispășitor. [Variante espiator, -oare adjectiv / < limba franceza expiatoire, latina expiatorius]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru EXPIATÓR: EXPIATÓR, -OÁRE adjectiv care poate șterge, ispăși o greșeală. (< limba franceza expiatoire, latina expiatorius) Forme diferite ale cuvantului expiator: -oÁre Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru expiator: expiatór (livresc) (-pi-a-) adjectiv masculin, plural expiatóri; forme singular și plural expiatoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru expiator: expiatór adjectiv masculin (silabe -pi-a-), plural expiatóri; forme singular și plural expiatoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru expiator: expiator a. și m. care expiază. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru expiator: expiator adjectiv verbal ISPĂȘITOR. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'EXPIATOR' EXPIÁBILexpiareEXPIÁȚIEEXPIAȚIÚNEEXPIATÓRexpiatoriuEXPIÁȚTEEXPIÉREexpír |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL expiator Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului expiator dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Expiator, expiatoroare [Atestat: NEGULICI / V: înv expiatoriu, espexpiator, îvr espiatoriu[1] / P: expiatorpi-aexpiator / Plural: expiatori, expiatoroare / Etimologie: franceza expiateur, lat expiatorius] Liv 1 a Rar Care poate șterge, ispăși sau răscumpăra o greșeală Si: ispășitor 2 substantiv masculin Îvr Mântuitor. |
GRAMATICA cuvântului expiator? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului expiator. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul expiator poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE expiator? Vezi cuvântul expiator desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul expiator?[ ex-pi-a-tor ] Se pare că cuvântul expiator are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL expiator |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: La o haină, trecând prin ele un fir de ață cu ajutorul unui acuzativ a coase petic de petic?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
