eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție experimental


PROPOZIȚIIEXPRESII GRAMATICĂSILABE
Experimental [ ex-pe-ri-men-tal ]
VEZI SINONIME PENTRU experimental PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului experimental în mai multe dicționare

Definițiile pentru experimental din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru experimental:
experimental, experimentală [Atestat: POTECA, forme XXXV/20 / V: (înv) espexperimental, (îvr) spexperimental, sperimentale[1] ain / Plural: experimentali, experimentale / Etimologie: franceza expérimental, it esperimentale, sperimentale, latina experimentalis] 1-2 av, a (despre științe, cercetări sau despre metode de cercetare, operații tehnice sau tehnologice etc.) (Într-un mod) bazat pe experiență. 3-4 av, a (Într-un mod) care se poate executa sau care se efectuează prin experiment. 5-6 a, av Cu titlu de încercare. 7 a (despre instituții, unități tehnologice etc.) Care folosește experimentul (într-un anumit domeniu). 8 a (despre terenuri) Unde se fac experimente științifice. 9 a (despre materii prime sau produse) Care este utilizat în experimente, pentru a i se testa calitățile. 10 a (despre opinii, concluzii etc.) Care rezultă din experimentarea a noi tehnici sau noi procedee stilistice. 11 a Care este legat de experimente. corectată
Forme diferite ale cuvantului experimental: experimentală

Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

EXPERIMENTAL
Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru EXPERIMENTAL:
EXPERIMENTÁL, -Ă (< limba franceza ) adjectiv, adverb

1. De experiență, bazat pe experiență, rezultat din experiență.
       • Metodă experimental = observarea provocată, organizată a fenomenelor și verificarea consecințelor prin experiență, prin punerea la probă. Psihologie experimental = ramură a psihologiei fondată de G.J. Fechner și W. Wundt, la sfârșitul secolul 19, ca reacție la psihologia speculativă, care studiază fenomenele mintale prin metode experimentale.

2. Muzică experimental = denumire folosită în anii 1950-1960 pentru muzica concretă, electronică, electroacustică, în general pentru cea considerată ca fiind de avangardă.
Forme diferite ale cuvantului experimental: experimental-Ă

Definiție sursă: Dicționar enciclopedic

EXPERIMENTAL
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru EXPERIMENTAL:
EXPERIMENTÁL, -Ă, experimentali, -e, adjectiv De experiență, bazat pe experiență, rezultat din experiență. Stațiune agricolă experimentală. Cunoștințe dobîndite pe cale experimentală. Metodă experimentală.
       • (Adverbial) Dovedește experimental ceea ce spune. C. PETRESCU, Î. I

15.
Forme diferite ale cuvantului experimental: experimental-Ă

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

EXPERIMENTAL
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru EXPERIMENTAL:
EXPERIMENTÁL experimentală (experimentali, experimentale) și adverbial

1) Care ține de experiment. Calcul experimental. Stație experimentală.

2) Care este bazat pe experiment. Metodă experimentală.

3) Care rezultă din experiment. Date experimentale. /<fr. expérimental, latina experimentalis
Forme diferite ale cuvantului experimental: experimentală

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

EXPERIMENTAL
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru EXPERIMENTAL:
EXPERIMENTÁL, -Ă, experimentali, -e, adjectiv (Adesea adverbial) De experiență, bazat pe experiență, rezultat din experiență; cu titlu de încercare.

– Din limba franceza expérimental, latina experimentalis.
Forme diferite ale cuvantului experimental: experimental-Ă

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

EXPERIMENTAL
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru EXPERIMENTAL:
EXPERIMENTÁL, -Ă, experimentali, -e, adjectiv (Adesea adverbial) De experiență, bazat pe experiență, rezultat din experiență; cu titlu de încercare.

– Din limba franceza expérimental, latina experimentalis.
Forme diferite ale cuvantului experimental: experimental-Ă

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

EXPERIMENTAL
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru EXPERIMENTAL:
EXPERIMENTÁL, -Ă adjectiv (și adverb) bazat pe experiență, rezultat din experiență, cu titlu de încercare. (< limba franceza expérimental, latina experimentalis)
Forme diferite ale cuvantului experimental: experimental-Ă

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

EXPERIMENTAL
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru EXPERIMENTAL:
EXPERIMENTÁL, -Ă adjectiv (adesea adverb) (Pe cale) de experiență, bazat pe experiență. [conform limba franceza expérimental].
Forme diferite ale cuvantului experimental: experimental-Ă

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

experimental
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru experimental:
*experimentál, -ă adjectiv Fundat pe experiență: fizica experimentală. adverb În mod experimental.
Forme diferite ale cuvantului experimental: experimental-ă -ízm experimentalcur

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

EXPERIMENTAL
Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru EXPERIMENTAL:
EXPERIMENTÁL, -Ă adjectiv (conform limba franceza expérimental): în sintagma fonetică experimentală (vezi).
Forme diferite ale cuvantului experimental: experimental-Ă

Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici

experimental
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru experimental:
experimentál adjectiv masculin, plural experimentáli; forme singular experimentálă, plural experimentále
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

experimental
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru experimental:
experimentál adjectiv masculin, plural experimentáli; forme experimentálă, plural experimentále
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

experimental
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru experimental:
experimental a. fundat pe experiență: metodă experimentală.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a


CUVINTE APROPIATE DE 'EXPERIMENTAL'
experiențieEXPERIMÉNTEXPERIMENTÁexperimentábilEXPERIMENTÁLEXPERIMENTALÍSMEXPERIMENTALÍSTEXPERIMENTÁREEXPERIMENTÁT

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL experimental
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului experimental dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Experimental, experimentală [Atestat: POTECA, forme XXXV/20 / V: înv espexperimental, îvr spexperimental, sperimentale[1] ain / Plural: experimentali, experimentale / Etimologie: franceza expérimental, it esperimentale, sperimentale, latina experimentalis] 1-2 av, a despre științe, cercetări sau despre metode de cercetare, operații tehnice sau tehnologice etc.
EXPERIMENTÁL experimentală experimentali, experimentale și adverbial 1 Care ține de experiment.
Calcul experimental.
Stație experimentală.
Metodă experimentală.
Date experimentale.

GRAMATICA cuvântului experimental?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului experimental.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul experimental poate fi: adjectiv, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul experimental sa indeplinească rolul de: adjectiv masculin,

CUM DESPART ÎN SILABE experimental?
Vezi cuvântul experimental desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul experimental?
[ ex-pe-ri-men-tal ]
Se pare că cuvântul experimental are cinci silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL experimental
Inţelegi mai uşor cuvântul experimental dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
= observarea provocată, organizată a fenomenelor și verificarea consecințelor prin experiență, prin punerea la probă
= ramură a psihologiei fondată de G
= denumire folosită în anii 1950-1960 pentru muzica concretă, electronică, electroacustică, în general pentru cea considerată ca fiind de avangardă

© 2024 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Adversativ numai că?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
despre barbă cu părțile laterale mai lungi decât mijlocul; despre mustăți cu capetele răsucite în sus
metodă de scriere pentru orbi, cu litere tipografice speciale scoase în relief, pentru a putea fi pipăite
dar, însă
a chibzui
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app