 | as |
|
| Experiență [ ex-pe-ri-en-ță ] VEZI SINONIME PENTRU experiență PE ESINONIME.COM definiția cuvântului experienta în mai multe dicționareDefinițiile pentru experienta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru experiență: experiență substantiv feminin [Atestat: CANTEMIR, HR. 170 / V: (înv) experientație, espexperienta, esperienție, esperiință, isperiință, isperință, speriență, speriință, (îrg) esperență[1] / P: experientari-enexperienta / Plural: experientațe / Etimologie: franceza experience, lat experientia] 1 Totalitatea cunoștințelor și deprinderilor dintr-un anumit domeniu, dobândite prin observații și practică îndelungată. 2 Cunoaștere Cf deprindere, rutină. 3 (Șîs schimb de experienta) Schimb reciproc (între persoane sau colective) de informații, cunoștințe, deprinderi dobândite într-un anumit domeniu de activitate. 4 (Îla) Cu experienta Experimentat. 5 (Flz) Ansamblul practicii sociale care formează baza cunoașterii și criteriul adevărului și care se creează mai ales în procesul producției materiale. 6 Probă care se face cu scopul de a verifica o teorie, o idee, un fapt etc. 7 Verificare practică a unor fenomene, situații, cunoștințe etc. 8 (Îvr) Cercetare. 9 (Îvr) Investigație. 10 Situație neobișnuită sau împrejurare neașteptată prin care trece cineva. 11 Pățanie. 12 Aventură. 13-14 Experiment (1-2). 15 (Îe) A face o experienta A provoca intenționat un fenomen pentru a demonstra sau a verifica o teorie, un fapt etc. 16 (Îae) A face o încercare. 17 (Îla) De experienta Experimental. corectată Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru EXPERIENȚĂ: EXPERIÉNȚĂ, experiențe, substantiv feminin 1. Totalitatea cunoștințelor și deprinderilor într-un domeniu oarecare, însușite prin practică (îndelungată). Arta conducerii nu este înnăscută în oameni, ci se dobîndește prin experiență. LENIN, O. A. II 311. ♦ (filozofie) Ansamblul practicii sociale care formează baza cunoașterii și criteriul adevărului și care se creează mai ales în procesul producției materiale. ♦ Cunoaștere a vieții și a oamenilor, ca rezultat al unei participări active și al contactului îndelungat cu lumea. Starea asta de suflet o cunoșteam din toată experiența vieții. IBRĂILEANU, A. 32. 2. Verificare a cunoștințelor noastre pe cale practică, prin cercetarea fenomenelor din realitatea înconjurătoare. ♦ Provocare intenționată a unor fenomene pentru a studia legile lor; experiment. – Variante: (învechit) esperiénță (BĂLCESCU, O. I 142), esperiínță (NEGRUZZI, S. II 259) substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru EXPERIENȚĂ: EXPERIÉNȚĂ, experiențe, substantiv feminin 1. Totalitatea cunoștințelor pe care oamenii le dobândesc în mod nemijlocit despre realitatea înconjurătoare în procesul practicii social-istorice, al interacțiunii materiale dintre om și lumea exterioară. 2. Verificare a cunoștințelor pe cale practică, prin cercetarea fenomenelor din realitatea înconjurătoare. ♦ Experiment. • Expresia: A face o experiență = a face o încercare. [ pronunție: -ri-en-] – Din limba franceza expérience, latina experientia. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru EXPERIENȚĂ: EXPERIÉNȚĂ, experiențe, substantiv feminin 1. Totalitatea cunoștințelor pe care oamenii le dobândesc în mod nemijlocit despre realitatea înconjurătoare în procesul practicii social-istorice, al interacțiunii materiale dintre om și lumea exterioară. 2. Verificare a cunoștințelor pe cale practică, prin cercetarea fenomenelor din realitatea înconjurătoare. ♦ Experiment. • Expresia: A face o experiență = a face o încercare. [ pronunție: -ri-en-] – Din limba franceza expérience, latina experientia. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru EXPERIENȚĂ: EXPERIÉNȚĂ experientae forme 1) Ansamblu de cunoștințe într-un domeniu de activitate achiziționate în procesul practicii îndelungate. Schimb de experienta. 2) Rezultat al interacțiunii omului cu lumea obiectivă, reflectat în conștiință. 3) Procedeu de cercetare în știință constând în provocarea intenționată a unor fenomene, pentru a le studia în anumite condiții; experiment. [G.-D. experienței; silabe ex-pe-ri-en-ță] /<fr. expérience, latina experientia Forme diferite ale cuvantului experienta: experientae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru EXPERIENȚĂ: EXPERIÉNȚĂ substantiv feminin 1. totalitatea cunoștințelor despre realitatea înconjurătoare pe care oamenii le obțin în procesul practicii social-istorice. 2. procedeu de cercetare în știință, constând în reproducerea sau modificarea intenționată a unui fenomen, cu scopul observării lui în condițiile speciale create; experiment (1). • încercare, făcută personal cu un lucru. (< limba franceza expérience, latina experientia) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru EXPERIENȚĂ: EXPERIÉNȚĂ substantiv feminin 1. Totalitatea cunoștințelor despre realitatea înconjurătoare pe care oamenii le obțin în procesul practicii social-istorice. 2. Provocare intenționată a unui fenomen pentru a-i studia fazele de dezvoltare; experiment. ♦ Încercare, probă făcută personal cu un lucru. [pronume -ri-en-. / conform limba franceza expérience, latina experientia]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru EXPERIENȚĂ: EXPERIENȚĂ s. 1. practică, rutină, (învechit) ispită, ispitire. (Cunoaște ceva din experienta.) 2. experiment, încercare, probă, (popular) cercare. (Mai multe experienta de laborator.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru experiență: experiență forme 1. încercare spre a cunoaște cum se petrece un lucru: experiență de chimie; 2. cunoștința lucrurilor câștigate prin observațiune și practică. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru experiență: experiénță substantiv feminin (silabe -ri-en-), genitiv dativ articulat experiénței; plural experiénțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru experiență: experiénță (-ri-en-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat experiénței; plural experiénțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'EXPERIENTA' expeptorațiuneexperementexperiantexperiéntEXPERIÉNȚĂexperiențiálexperiențieEXPERIMÉNTEXPERIMENTÁ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL experiență Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului experiență dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 170 / V: înv experiențăție, espexperiență, esperienție, esperiință, isperiință, isperință, speriență, speriință, îrg esperență[1] / P: experiențări-enexperiență / Plural: experiențățe / Etimologie: franceza experience, lat experientia] 1 Totalitatea cunoștințelor și deprinderilor dintr-un anumit domeniu, dobândite prin observații și practică îndelungată. 3 Șîs schimb de experiență Schimb reciproc între persoane sau colective de informații, cunoștințe, deprinderi dobândite într-un anumit domeniu de activitate. 4 Îla Cu experiență Experimentat. 15 Îe A face o experiență A provoca intenționat un fenomen pentru a demonstra sau a verifica o teorie, un fapt etc. 17 Îla De experiență Experimental. EXPERIÉNȚĂ experiențăe forme 1 Ansamblu de cunoștințe într-un domeniu de activitate achiziționate în procesul practicii îndelungate. Schimb de experiență. Cunoaște ceva din experiență. Mai multe experiență de laborator. Cunoaște ceva din experiență. |
GRAMATICA cuvântului experiență? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului experiență. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul experiență poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE experiență? Vezi cuvântul experiență desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul experiență?[ ex-pe-ri-en-ță ] Se pare că cuvântul experiență are cinci silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL experiență Inţelegi mai uşor cuvântul experiență dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A face o experiență = a face o încercare A face o experiență = a face o încercare |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL experiență |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A face act de prezență?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul experiență are forma: experiénțe
