|
Expeditiv [ ex-pe-di-tiv ] VEZI SINONIME PENTRU expeditiv PE ESINONIME.COM definiția cuvântului expeditiv în mai multe dicționareDefinițiile pentru expeditiv din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru EXPEDITIV: EXPEDITÍV, -Ă, expeditivi, -e, adjectiv (Despre oameni) Care rezolvă lucrurile repede și ușor, fără să stea mult pe gînduri; iute, prompt. Bubi al nostru s-a lăsat pe tînjeală și în trei ani, el, care era atît de expeditiv în alte daraveri, nu și-a putut trece nici un examen la Facultatea de drept. VLAHUȚĂ, O. A. 455. Procederile expeditive ce întrebuința autocratul produceau... conflicte și turburări. ODOBESCU, S. III 522. • figurat Nu întotdeauna norii sînt atît de grăbiți și de expeditivi. BOGZA, C. O. 44. • (Adverbial) În antichitate... [boala] se tămăduia expeditiv, prin masajuri sistematice. CARAGIALE, O. VII 46. Forme diferite ale cuvantului expeditiv: expeditiv-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru expeditiv: expeditiv, expeditivă [Atestat: NEGULICI / V: (înv) espexpeditiv, (nob) spexpeditiv / Plural: expeditivi, expeditive / Etimologie: franceza expeditif] 1 a (despre oameni) Care rezolvă cu ușurință lucrurile Si: iute, prompt, operativ. 2 a (despre oameni) Care tratează superficial lucrurile. 3 a (Pex; despre gesturi, vorbire) Grăbit. 4 a (despre fenomene, procese etc.) Care se produce cu repeziciune. 5-6 a, av (despre modul de a acționa al oamenilor sau mijloacele folosite de ei) Rapid. Forme diferite ale cuvantului expeditiv: expeditivă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru EXPEDITIV: EXPEDITÍV expeditivă (expeditivi, expeditive) și adverbial 1) Care lucrează repede, cu ușurință. 2) Care rezolvă lucrurile repede și fără ezitări. /<fr. expéditif Forme diferite ale cuvantului expeditiv: expeditivă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru expeditiv: *expeditív, -ă adjectiv (despre latina expeditus cu sufixu -iv). Care lucrează, expediază prompt: om expeditiv în afacerĭ. adverb În mod expeditiv. Forme diferite ale cuvantului expeditiv: expeditiv-ă -ízm expeditivcur Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru EXPEDITIV: EXPEDITÍV, -Ă, expeditivi, -e, adjectiv (Adesea adverbial) Care rezolvă cu ușurință lucrurile; prompt, iute. – Din limba franceza expéditif. Forme diferite ale cuvantului expeditiv: expeditiv-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru EXPEDITIV: EXPEDITÍV, -Ă, expeditivi, -e, adjectiv (Adesea adverbial) Care rezolvă cu ușurință lucrurile; prompt, iute. – Din limba franceza expéditif. Forme diferite ale cuvantului expeditiv: expeditiv-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru EXPEDITIV: EXPEDITÍV, -Ă adjectiv (adesea adverb) Care lucrează repede, care rezolvă prompt, ușor lucrurile. [< limba franceza expéditif]. Forme diferite ale cuvantului expeditiv: expeditiv-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru EXPEDITIV: EXPEDITÍV, -Ă adjectiv (și adverb) care rezolvă prompt, ușor lucrurile; operativ. (< limba franceza expéditif) Forme diferite ale cuvantului expeditiv: expeditiv-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru expeditiv: expeditív adjectiv masculin, plural expeditívi; forme singular expeditívă, plural expeditíve Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru expeditiv: expeditív adjectiv masculin, plural expeditívi; forme expeditívă, plural expeditíve Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru EXPEDITIV: EXPEDITIV adjectiv operativ, prompt. (O rezolvare expeditiv.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru expeditiv: expeditiv a. care face treaba iute. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'EXPEDITIV' EXPEDÍȚIEEXPEDIȚIONÁRexpediționariuEXPEDIȚIÚNEEXPEDITÍVEXPEDITIVITÁTEEXPEDITÓRexpeduíexpeduire |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL EXPEDITIV Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului expeditiv dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Expeditiv, expeditivă [Atestat: NEGULICI / V: înv espexpeditiv, nob spexpeditiv / Plural: expeditivi, expeditive / Etimologie: franceza expeditif] 1 a despre oameni Care rezolvă cu ușurință lucrurile Si: iute, prompt, operativ. EXPEDITÍV expeditivă expeditivi, expeditive și adverbial 1 Care lucrează repede, cu ușurință. O rezolvare expeditiv. |
GRAMATICA cuvântului EXPEDITIV? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului expeditiv. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul EXPEDITIV poate fi: adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE expeditiv? Vezi cuvântul expeditiv desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul expeditiv?[ ex-pe-di-tiv ] Se pare că cuvântul expeditiv are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL EXPEDITIV |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A bate pasul pe loc?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|