 | as |
|
| Expedient [ ex-pe-di-ent ] VEZI SINONIME PENTRU expedient PE ESINONIME.COM definiția cuvântului expedient în mai multe dicționareDefinițiile pentru expedient din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru EXPEDIENT: EXPEDIÉNT, expediente, substantiv neutru (Mai ales la plural ) Mijloc ingenios cu ajutorul căruia se poate face față unei situații grele. Poetul aleargă la fel de fel de meșteșuguri, expediente, pentru a da strofei o formă potrivită. GHEREA, ST. Hristos I 246. ♦ Mijloc improvizat, adesea nepermis, prin care se obțin bani. Un astfel de tip tînăr, cochet, frumușel, mlădios, sclivisit, are felurite expediente de a trăi bine și luxos. VLAHUȚĂ, O. A. 202. – Pronunțat: -di-ent. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru expedient: expedient sn [Atestat: GHICA, S. 263 / V: (înv) espexpedient / P: expedientdi-ent / Plural: expediente / Etimologie: franceza expédient] 1 Procedeu ingenios prin care se depășește o situație dificilă sau se atinge un scop Si: (ltî) expedienș (1). 2 (Pex; lpl) Mijloace improvizate și ilicite de subzistență Si: (ltî) expedienș (2). 3 (Jur; îs) Hotărâre de expedient Hotărâre care consfințește învoiala părților. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru expedient: *expediént n., plural e (în franceză expédient, despre latina ex-pédiens, -éntis, participiu despre expedire, a libera, a fi folositor). Mijloc de a învinge o dificultate, de a o scoate la capăt: a căuta un expedient. plural Mijloc extrem cu care în mod meschin fac față nevoilor: a fi redus la expediente. A trăi din expediente, a trăi greŭ făcînd și fapte ilicite la nevoe. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru EXPEDIENT: EXPEDIÉNT substantiv neutru (De obicei la plural ) Modalitate, mijloc ingenios de a învinge o dificultate, de a o scoate la capăt; (prin extensie) mijloc improvizat, adesea ilicit, prin care se procură bani. [pronume -di-ent, plural -te. / < limba franceza expédient]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru EXPEDIENT: EXPEDIÉNT, expediente, substantiv neutru Mijloc ingenios cu ajutorul căruia se poate face față unei situații grele; prin extensie mijloc improvizat, adesea ilicit, prin care se procură bani. [ pronunție: -di-ent] – Din limba franceza expédient. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru EXPEDIENT: EXPEDIÉNT, expediente, substantiv neutru Mijloc ingenios cu ajutorul căruia se poate face față unei situații grele; prin extensie mijloc improvizat, adesea ilicit, prin care se procură bani. [ pronunție: -di-ent] – Din limba franceza expédient. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru EXPEDIENT: EXPEDIÉNT substantiv neutru mijloc ingenios de a învinge o dificultate; (prin extensie) mijloc improvizat, adesea ilicit, prin care se procură bani. (< limba franceza expédient, latina expediens) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru EXPEDIENT: EXPEDIÉNT expediente n. 1) Procedeu (ingenios) de a ieși dintr-o încurcătură. 2) Mijloc, adesea ilicit, de a găsi bani. /<fr. expédient, latina expediens, expedientntis Forme diferite ale cuvantului expedient: expediente Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru expedient: expediént substantiv neutru (silabe -di-ent), plural expediénte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru expedient: expediént (-di-ent) substantiv neutru, plural expediénte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'EXPEDIENT' EXPEDIÁexpediareexpediatexpedienșEXPEDIÉNTEXPEDIÉREexpediézEXPEDÍȚIEEXPEDIȚIONÁR |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL expedient Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului expedient dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 263 / V: înv espexpedient / P: expedientdi-ent / Plural: expediente / Etimologie: franceza expédient] 1 Procedeu ingenios prin care se depășește o situație dificilă sau se atinge un scop Si: ltî expedienș 1. 3 Jur; îs Hotărâre de expedient Hotărâre care consfințește învoiala părților. EXPEDIÉNT expediente n. Expédient, latina expediens, expedientntis. |
GRAMATICA cuvântului expedient? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului expedient. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul expedient poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE expedient? Vezi cuvântul expedient desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul expedient?[ ex-pe-di-ent ] Se pare că cuvântul expedient are patru silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Familial a sta prost sau rău cu țara?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul expedient are forma: expediénte
