 | as |
|
| Exorta [ e-xor-ta ] VEZI SINONIME PENTRU exorta PE ESINONIME.COM definiția cuvântului exorta în mai multe dicționareDefinițiile pentru exorta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a exorta (forma la infinitiv) A exorta conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru EXORTA: EXORTÁ verb I. trecut ((livresc)) A înflăcăra, a îndemna o persoană sau o colectivitate (prin cuvinte, prin discursuri etc.). [Variante exhorta verb I. / < limba franceza exhorter, conform latina exhortare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru exorta: exorta verb tranzitiv: [Atestat: ARISTIA, PLUT. / V: (rar) exhoexorta, (îvr) esoexorta / prezentul indicativ: exortatez / Etimologie: franceza exhorter] (Liv) A îndemna, a înflăcăra o persoană sau o colectivitate (prin cuvinte). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru EXORTA: EXORTÁ, exortez, verb I. tranzitiv (livresc) A înflăcăra, a îndemna o persoană sau o colectivitate (prin cuvinte). – Din limba franceza exhorter, latina exhortari. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru EXORTA: EXORTÁ, exortez, verb I. tranzitiv (livresc) A înflăcăra, a îndemna o persoană sau o colectivitate (prin cuvinte). – Din limba franceza exhorter, latina exhortari. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru EXORTA: EXORTÁ verb trecut a înflăcăra, a îndemna o persoană sau o colectivitate (prin cuvinte, discursuri etc.). (< limba franceza exhorter, latina exhortari) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru exorta: exortá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu exortéz, persoana a treia singular: el / ea și plural exorteáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru exorta: exortá (a exorta) (livresc) verb, indicativ prezent 3 exorteáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'EXORTA' exorieexorisiexorisireexorisitEXORTÁEXORTÁREexortatEXORTÁȚIEEXORTAȚIÚNE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL exorta Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului exorta dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii / V: rar exhoexorta, îvr esoexorta / prezentul indicativ: exortatez / Etimologie: franceza exhorter] Liv A îndemna, a înflăcăra o persoană sau o colectivitate prin cuvinte. Exortá a exorta livresc verb, indicativ prezent 3 exorteáză. |
GRAMATICA cuvântului exorta? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului exorta. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul exorta poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE exorta? Vezi cuvântul exorta desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul exorta?[ e-xor-ta ] Se pare că cuvântul exorta are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Compuse: bradul-ciumei?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul exorta se conjugă: ei ele exorteáză
