 | as |
|
| Existenţialism [ e-xis-ten-ţi-a-lism ] VEZI SINONIME PENTRU existenţialism PE ESINONIME.COM definiția cuvântului existentialism în mai multe dicționareDefinițiile pentru existentialism din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru EXISTENȚIALISM: EXISTENȚIALÍSM (< limba franceza , germană) substantiv neutru Curent filozofic contemporan ce evidențiază și justifică importanța existenței individuale și caracterul ei ireductibil. Termenul de existentialism se aplică în general ideilor filozofice ale lui K. Japers, J.P. Sartre, M. Heidegger, N. Berdeaev, G. Marcel, L. Șestov, M. Merleau-Ponty ș.a. Ca precursor principal este revendicat S. Kierkegaard, care a deplasat interesul filozofic asupra trăirilor umane. În sens strict, existentialism desemnează doctrina filozofică a lui J.P. Sartre (pe care o găsim și în teatrul și romanele sale) ca expresie metafizică a credinței în libertatea absolută. Existentialism a influențat literatura (A. Camus, Simone de Beauvoir), psihanaliza (L. Binswanger), teologia (P. Tillich, R. Bultmann, M. Buber). • Existentialism creștin = formă a existentialism care se oprește asupra persoanei umane și a dorinței acesteia de a-l căuta pe Dumnezeu (N. Berdeaev, G. Marcel) sau asupra depărtării dintre omul vinovat și Dumnezeul omnipotent (S. Kierkegaard, K. Barth). Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru EXISTENȚIALISM: EXISTENȚIALÍSM substantiv neutru Curent filozofic decadent, idealist-subiectiv, din epoca imperialismului, care opune lumii materiale, vieții fizice și sociale reale viața spirituală individuală, susținînd zădărnicia activității sociale și luptînd împotriva mișcărilor sociale progresiste și a organizațiilor revoluționare ale proletariatului. – Pronunțat: -ți-a-. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru EXISTENȚIALISM: EXISTENȚIALÍSM substantiv neutru curent filozofic contemporan care propagă o concepție tragică asupra existenței, generată de sentimentul înstrăinării individului și care preconizează utopic dobândirea libertății, prin desprinderea de relațiile social-istorice concrete. (< limba franceza existentialisme, germana Existentialismus) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru existențialism: existențialism sns [Atestat: CONTEMP., S. II, 1949, nr. 126, 14/4 / P: eg-zis-ten-ți-aexistentialism / Etimologie: franceza existentialisme, ger Existentialismus] Doctrină filozofică conform căreia reală este numai existența umană, trăirea afectivă a existenței de către individ. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru EXISTENȚIALISM: EXISTENȚIALÍSM substantiv neutru Titulatură aplicată unor filosofii care evidențiază și justifică importanța existenței individuale și caracterul ei ireductibil. [ pronunție: eg-zis-ten-ți-a-] – Din limba franceza existentialisme, germana Existentialismus. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru EXISTENȚIALISM: EXISTENȚIALÍSM substantiv neutru Doctrină filozofică conform căreia reală este numai existența umană, trăirea afectivă a existenței de către individ. [ pronunție: eg-zis-ten-ți-a-] – Din limba franceza existentialisme, germana Existentialismus. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru EXISTENȚIALISM: EXISTENȚIALÍSM n. Curent filozofic contemporan care consideră drept reală doar existența umană. /<fr. existentialisme Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru existențialism: existențialísm substantiv neutru (silabe -ți-a-) [x pronume gz] Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru existențialism: existențialísm [x pronume gz] (-ți-a-) substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'EXISTENTIALISM' existeluiEXISTÉNTEXISTÉNȚĂEXISTENȚIÁLEXISTENȚIALÍSMEXISTENȚIALÍSTexistențialitáteexistențieexisti |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL existențialism Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului existențialism dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 126, 14/4 / P: eg-zis-ten-ți-aexistențialism / Etimologie: franceza existentialisme, ger Existentialismus] Doctrină filozofică conform căreia reală este numai existența umană, trăirea afectivă a existenței de către individ. |
GRAMATICA cuvântului existențialism? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului existențialism. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul existențialism poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE existenţialism? Vezi cuvântul existenţialism desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul existenţialism?[ e-xis-ten-ţi-a-lism ] Se pare că cuvântul existenţialism are şase silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL existențialism Inţelegi mai uşor cuvântul existențialism dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeCreștin = formă a e |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Cardioinhibitor, cardioinhibitori, adjectiv masculin în sintagma nerv cardioinhibitor?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
