 | as |
|
| Existent [ e-xis-tent ] VEZI SINONIME PENTRU existent PE ESINONIME.COM definiția cuvântului existent în mai multe dicționareDefinițiile pentru existent din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru existent: existent, existentă [Atestat: BARASCH, I. 75/6 / V: (înv) existenttint, esiexistent, esistint, esistente ain, esistinte ain / P: eg-zisexistent / Plural: existentnți, existente / Etimologie: franceza existant, lat exsistens, -ntis] 1 a Care se află în realitate Si: real, (îvr) existat. 2 sna Ceea ce există. 3 sna (Ccr) Disponibilul dintr-un capital, dintr-o sumă. 4 a (despre legi, decrete, situații etc.) Care este în vigoare Si: actual. 5 a Care se manifestă. Forme diferite ale cuvantului existent: existentă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru EXISTENT: EXISTÉNT, -Ă, existenți, -te, adjectiv, substantiv neutru 1. Adj. Care există, se află, trăiește; care se manifestă. 2. substantiv neutru (filozofie) Manifestare concretă a existenței; ceea ce există. 3. substantiv neutru (juridic) Orice categorie de bunuri aparținând cuiva la o anumită dată. [ pronunție: eg-zis-] – Din limba franceza existant (după existență). Forme diferite ale cuvantului existent: existent-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru EXISTENT: EXISTÉNT, -Ă I. adjectiv care există, trăiește. II. substantiv neutru 1. (filozofie) manifestare concretă a existenței; ceea ce există. 2. (juridic) orice categorie de bunuri aparținând unei întreprinderi la o anumită dată. (< limba franceza existant) Forme diferite ale cuvantului existent: existent-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru EXISTENT: EXISTÉNT existenttă (existentți, existentte) 1) Care există în mod real, în prezent. Adevăr existent. 2) Care este valabil pentru perioada dată; în vigoare la momentul dativ Ordine existenttă. /<fr. existant, latina existens, existentntis Forme diferite ale cuvantului existent: existenttă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru EXISTENT: EXISTÉNT, -Ă, existenți, -te, adjectiv Care există, care se află în ființă, care este în vigoare. Convenție comercială existentă între două state. Forme diferite ale cuvantului existent: existent-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru EXISTENT: EXISTÉNT, -Ă, existenți, -te, adjectiv Care există, se află, trăiește; care se manifestă. [ pronunție: eg-zis-] – Din limba franceza existant (după existență). Forme diferite ale cuvantului existent: existent-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru existent: *existént, -ă adjectiv (latina ex-sistens, limba franceza existant). Care există: legile existente. – Ob. egz- (după limba franceza ). Forme diferite ale cuvantului existent: existent-ă -ízm existentcur Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru existent: existént adjectiv masculin [x pronume gz], plural existénți; forme singular existéntă, plural existénte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru EXISTENT: EXISTÉNT, -Ă adjectiv Care există, care este. [pronume eg-zis-. / conform limba franceza existant]. Forme diferite ale cuvantului existent: existent-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru existent: existént1 [x pronume gz] adjectiv masculin, plural existénți; forme existéntă, plural existénte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru EXISTENT: EXISTENT adjectiv prezent. (Stare de lucruriexistent.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru existent: existent a. care există: legile existente. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Existent: Existent ≠ inexistent, neexistent Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru existent: *existént2 [x pronume gz] substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'EXISTENT' existareexistarisiexistatexisteluiEXISTÉNTEXISTÉNȚĂEXISTENȚIÁLEXISTENȚIALÍSMEXISTENȚIALÍST |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL existent Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului existent dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Existent, existentă [Atestat: BARASCH, I. 75/6 / V: înv existenttint, esiexistent, esistint, esistente ain, esistinte ain / P: eg-zisexistent / Plural: existentnți, existente / Etimologie: franceza existant, lat exsistens, -ntis] 1 a Care se află în realitate Si: real, îvr existat. EXISTÉNT existenttă existentți, existentte 1 Care există în mod real, în prezent. Adevăr existent. 2 Care este valabil pentru perioada dată; în vigoare la momentul dativ Ordine existenttă. Existant, latina existens, existentntis. Stare de lucruri existent. Stare de lucruriexistent. |
GRAMATICA cuvântului existent? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului existent. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul existent poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE existent? Vezi cuvântul existent desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul existent?[ e-xis-tent ] Se pare că cuvântul existent are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL existent |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Gură de ham?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
