 | as |
|
| Exila [ e-xi-la ] VEZI SINONIME PENTRU exila PE ESINONIME.COM definiția cuvântului exila în mai multe dicționareDefinițiile pentru exila din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a exila (forma la infinitiv) A exila conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru EXILA: EXILÁ, exilez, verb I. tranzitiv (În trecut) A pedepsi (de obicei pe un infractor politic) cu izgonirea definitivă sau temporară din țară (sau dintr-o anumită localitate); a surghiuni. vezi expulza. Nevinovata poveste servi de pretext... ca să închidă jurnalul și să exileze pe autor. NEGRUZZI, S. I 94. Mavrogheni izbuti a dobîndi un firman prin care exilă pe bătrînul ban Pană Filipescu cu fiii lui Nicolaie și Constantin la mînăstirile muntelui Athos. BĂLCESCU, O. I 87. ♦ reflexiv A pleca de bunăvoie din țara sa, a se condamna la un exil voluntar. Medelnicerul Ștefanache și Dudescu, capetele opoziției, se exilară la insula Mitiline. BĂLCESCU, O. I 72. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru exila: exila [Atestat: GUSTI, G.V. 132/25 / V: (înv) esiexila, eczili, eziexila / P: eg-ziexila / prezentul indicativ: exilalez, (înv) exil / Etimologie: franceza exiler] 1 verb tranzitiv: (C.i. persoane; fșa) A condamna la exil (1) Si: a deporta, a expatria, a expulza, a surghiuni, (înv) a desțăra. 2 verb reflexiv: A părăsi de bunăvoie țara sau localitatea de origine (de teama persecuției) Si: a emigra, a se expatria, a băjeni, a pribegi. 3 verb reflexiv: A se izola. 4 verb tranzitiv: (C.i. persoane; fșa) A îndepărta dintr-un anumit loc, dintr-o societate Si: a izgoni, a alunga, a exclude (1). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru EXILA: EXILÁ, exilez, verb I. tranzitiv A condamna la exil, a pedepsi cu trimiterea în exil; a surghiuni. ♦ reflexiv A se retrage, a se izola, a pleca de bunăvoie (din localitatea de baștină sau din țară). [ pronunție: eg-zi-] – Din limba franceza exiler. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru EXILA: EXILÁ, exilez, verb I. tranzitiv A condamna la exil, a pedepsi cu trimiterea în exil; a surghiuni. ♦ reflexiv A se retrage, a se izola, a pleca de bunăvoie (din localitatea de baștină sau din țară). [ pronunție: eg-zi-] – Din limba franceza exiler. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru EXILA: EXILÁ verb I. trecut A condamna la exil, a pedepsi cu trimiterea în exil; a surghiuni. ♦ reflexiv A se retrage, a se izola, a pleca de bunăvoie (din țara, din locul de baștină). [< limba franceza exiler]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru EXILA: EXILA verb 1. (juridic) a alunga, a goni, a izgoni, a ostraciza, a proscrie, a surghiuni, (livresc) a relega, (învechit) a urgisi. (L-a exila din țară.) 2. a pribegi. (A fost nevoit să se exila.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru EXILA: EXILÁ verb trecut, reflexiv a trimite, a pleca în exil, a pedepsi cu trimiterea în exil. (< limba franceza exiler) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru exila: exila, exilez vezi r. (deț.) a executa o lungă pedeapsă privativă de libertate. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru exila: exilá verb [x pronume gz], indicativ prezent persoana întâi singular: eu exiléz, persoana a treia singular: el / ea și plural exileáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru exila: exilá (a exila) [x pronume gz] verb, indicativ prezent 3 exileáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'EXILA' EXIGUITÁTEexíguuExiguulEXÍLEXILÁEXILÁREEXILÁRHEXILÁTexilație |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL exila Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului exila dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 132/25 / V: înv esiexila, eczili, eziexila / P: eg-ziexila / prezentul indicativ: exilalez, înv exil / Etimologie: franceza exiler] 1 verb tranzitiv: C. L-a exila din țară. A fost nevoit să se exila. A fost nevoit să se exila. Exilá a exila [x pronume gz] verb, indicativ prezent 3 exileáză. |
GRAMATICA cuvântului exila? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului exila. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul exila poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE exila? Vezi cuvântul exila desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul exila?[ e-xi-la ] Se pare că cuvântul exila are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL exila |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A sta la sfat sau la sfaturi cu cineva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul exila se conjugă: ei ele exileáză
