 | as |
|
| Exil [ e-xil ] VEZI SINONIME PENTRU exil PE ESINONIME.COM definiția cuvântului exil în mai multe dicționareDefinițiile pentru exil din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru exil: exil sn [Atestat: (a. 1834) CR, 2941/21 / V: (înv) exiliu, esil, esiliu (pl: esilie), (îvr) exilium, ezil / P: eg-zil / Plural: exiluri, (înv) exile / Etimologie: franceza exil, lat exsilium] 1 Pedeapsă (aplicată în trecut mai ales pentru delicte politice) care constă în îndepărtarea definitivă sau temporară a unei persoane din țara sa (sau din localitatea de origine) Si: surghiun, (iuz) izgnamie, izgoană. 2-3 Situație în care se găsește un exilat2 (1, 3). 4-5 Perioadă de timp în cursul căreia o persoană se află în exil (1, 3). 6 Loc de exil (1). 7 Părăsire de bunăvoie a țării (sau localității) de origine (mai ales pentru a scăpa de persecuții) Cf refugiu, (înv) băjenie, pribegie. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru EXIL: EXÍL, exiluri, substantiv neutru Pedeapsă aplicată altădată pentru delicte politice și care consta în izgonirea unui cetățean pentru totdeauna sau pentru un timp limitat din țară sau din localitatea în care trăia ( vezi surghiun, expulzare); prin extensie îndepărtare voluntară a cuiva din propria țară sau localitate, pentru a scăpa de o prigoană ( vezi expatriere); situație în care se afla cel surghiunit sau expatriat. În crud exil, pribeag prin țări străine. Visai atunci o vastă trilogie. TOPÎRCEANU, B. 89. Tu, coruptor infame... și tu, nenorocită, Exilul veșnic fie al vostru crunt martir! ALECSANDRI, T. II 382. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru EXIL: EXÍL, exiluri, substantiv neutru 1. Pedeapsă aplicată în unele țări pentru delicte politice, constând în izgonirea unui cetățean din țara sau din localitatea în care trăiește; surghiun. ♦ Părăsirea, plecarea voluntară a cuiva din propria țară sau localitate, de obicei pentru a scăpa de o prigoană. 2. Situație în care se găsește o persoană exilată. [ pronunție: eg-zil] – Din limba franceza exil, latina exsilium. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru EXIL: EXÍL, exiluri, substantiv neutru 1. (În unele state) Pedeapsă, îndeosebi cu caracter politic, constând în obligarea unei persoane de a părăsi țara al cărei cetățean este; surghiun. ♦ Părăsire voluntară sau impusă, a țării de baștină din motive politice, religioase sau economice. 2. Situație în care se găsește o persoană exilată. [ pronunție: eg-zil] – Din limba franceza exil, latina exsilium. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru EXIL: EXÍL exiluri n. 1) Măsură represivă constând în expulzarea din țară sau din locul de trai a unei persoane care s-a făcut vinovată față de stat; expulzare; deportare; surghiun. 2) Situație a unei persoane supuse unei asemenea măsuri represive. 3) Plecare benevolă a unei persoane din propria țară (de regulă, din motive politice). /<fr. exil, latina exilum Forme diferite ale cuvantului exil: exiluri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru EXIL: EXÍL substantiv neutru (juridic) Pedeapsă constând în izgonirea celui condamnat în afara hotarelor țării sale; surghiun. ♦ (prin extensie) Plecare nesilită a cuiva din propria-i țară sau localitate (mai ales pentru a scăpa de prigonire); situația celui exilat. [pronume eg-zil, plural -luri, -le. / < limba franceza exil, latina exilium < ex – afară, salio – a sări]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru EXIL: EXÍL substantiv neutru pedeapsă constând în expulzarea unui condamnat de pe teritoriul statului sau al țării al cărei cetățean este; (prin extensie) plecare voluntară a cuiva din propria-i țară; situația celui exilat. (< limba franceza exil, latina exilium) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru EXIL: EXIL substantiv (juridic) exilare, pribegie, surghiun, surghiunire, (astăzi rar) proscriere, proscripție, (învechit) străinătate, surghiunie, surgunlîc, urgie, zatocenie. (A luat calea exil.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru exil: *exíl n., plural urĭ (în franceză exil, despre latina exilium). Expatriere temporară saŭ perpetŭă ca pedeapsă orĭ de voĭe. – Ob. egzil (după limba franceza ). vezi urgie. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru exil: exil n. 1. ședere forțată afară din patrie și starea persoanei expulzate; 2. figurat orice loc forțat și neplăcut. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru exil: exíl substantiv neutru [x pronume gz], plural exíluri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru exil: exíl [x pronume gz] substantiv neutru, plural exíluri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'EXIL' exigisisEXIGUITÁTEexíguuExiguulEXÍLEXILÁEXILÁREEXILÁRHEXILÁT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL exil Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului exil dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 1834 CR, 2941/21 / V: înv exiliu, esil, esiliu pl: esilie, îvr exilium, ezil / P: eg-zil / Plural: exiluri, înv exile / Etimologie: franceza exil, lat exsilium] 1 Pedeapsă aplicată în trecut mai ales pentru delicte politice care constă în îndepărtarea definitivă sau temporară a unei persoane din țara sa sau din localitatea de origine Si: surghiun, iuz izgnamie, izgoană. EXÍL exiluri n. A luat calea exilului. A luat calea exil. |
GRAMATICA cuvântului exil? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului exil. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul exil poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE exil? Vezi cuvântul exil desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul exil?[ e-xil ] Se pare că cuvântul exil are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL exil |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Regional; în legătură cu verbe de mișcare cu coada între vine?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul exil are forma: exíluri
