 | as |
|
| Exigent [ e-xi-gent ] VEZI SINONIME PENTRU exigent PE ESINONIME.COM definiția cuvântului exigent în mai multe dicționareDefinițiile pentru exigent din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru EXIGENT: EXIGÉNT, -Ă, exigenți, -te, adjectiv (Despre oameni) Care cere mult de la alții și de la sine însuși; care pretinde mult; pretențios. Devine din ce în ce mai puțin exigent cu cei cari și cu ceea ce-l incunjură. CARAGIALE, O. VII 45. Bag... de seamă că deviu din ce în ce mai exigent și că nu fac alta decît a scoate mereu la mărunte ponoase cărții tale. ODOBESCU, S. III 38. ♦ (Despre lucruri) Care cere efort și măiestrie pentru a fi realizat. Prozodia complicată și exigentă a versului alexandrin. ODOBESCU, S. I 246. Forme diferite ale cuvantului exigent: exigent-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru exigent: exigent, exigentă [Atestat: CALENDAR (1861), 34/27 / V: (înv) esiexigent, (îvr) exigentgeant, exigentigint / Plural: exigentnți, exigente / Etimologie: franceza exigeant, lat exigens, -ntis] 1 a Care pretinde mult de la alții și de la sine însuși Si: pretențios. 2 a (despre acțiuni) Care este realizat cu meticulozitate. 3 a (despre lucruri) Dificil de realizat. 4 a (despre plante) Care necesită condiții speciale de îngrijire. Forme diferite ale cuvantului exigent: exigentă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru EXIGENT: EXIGÉNT exigenttă (exigentți, exigentte) 1) (despre persoane și despre manifestările lor) Care se caracterizează prin lipsă de indulgență; aspru; dur; sever. 2) Care manifestă grijă sporită și corectitudine în îndeplinirea anumitor obligații sau în realizarea lucrurilor. /<fr. exigeant, latina exigens, exigentntis Forme diferite ale cuvantului exigent: exigenttă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru EXIGENT: EXIGÉNT, -Ă, exigenți, -te, adjectiv Care pretinde multă grijă, strictețe, corectitudine de la alții (și de la sine însuși) în privința îndeplinirii unei datorii; pretențios. – Din limba franceza exigeant, latina exigens, -ntis. Forme diferite ale cuvantului exigent: exigent-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru EXIGENT: EXIGÉNT, -Ă, exigenți, -te, adjectiv Care pretinde multă grijă, strictețe, corectitudine de la alții (și de la sine însuși) în privința îndeplinirii unei datorii; pretențios. – Din limba franceza exigeant, latina exigens, -ntis. Forme diferite ale cuvantului exigent: exigent-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru EXIGENT: EXIGÉNT, -Ă adjectiv Care cere multă grijă, multă atenție, care pretinde îndeplinirea strictă a datoriei; pretențios. [conform limba franceza exigeant, latina exigens]. Forme diferite ale cuvantului exigent: exigent-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru EXIGENT: EXIGENT adjectiv 1. pretențios, riguros, sever, (rar) pretensiv. (Un profesor exigent.) 2. conștiincios, meticulos, minuțios, scrupulos. (Un om exigent.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru EXIGENT: EXIGÉNT, -Ă adjectiv care necesită multă grijă, strictețe; pretențios, sever; exiguu (1). (< limba franceza exigeant, latina exigens) Forme diferite ale cuvantului exigent: exigent-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru exigent: *exigént, -ă adjectiv (latina éxigens, -éntis). Care exige mult: profesor exigent cu eleviĭ luĭ. Forme diferite ale cuvantului exigent: exigent-ă -ízm exigentcur Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru exigent: exigént adjectiv masculin, plural exigénți; forme singular exigéntă, plural exigénte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru exigent: exigént adjectiv masculin, plural exigénți; forme exigéntă, plural exigénte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Exigent: Exigent ≠ indulgent, tolerant, liberal, îngăduitor Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru exigent: exigent a. care exige mult: ești prea exigent. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'EXIGENT' exígEXÍGEexigeaexigeantEXIGÉNTEXIGÉNȚĂexigențieexigereexighises |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL exigent Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului exigent dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Exigent, exigentă [Atestat: CALENDAR 1861, 34/27 / V: înv esiexigent, îvr exigentgeant, exigentigint / Plural: exigentnți, exigente / Etimologie: franceza exigeant, lat exigens, -ntis] 1 a Care pretinde mult de la alții și de la sine însuși Si: pretențios. EXIGÉNT exigenttă exigentți, exigentte 1 despre persoane și despre manifestările lor Care se caracterizează prin lipsă de indulgență; aspru; dur; sever. Exigeant, latina exigens, exigentntis. Un profesor exigent. Un om exigent. Un profesor exigent. |
GRAMATICA cuvântului exigent? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului exigent. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul exigent poate fi: adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE exigent? Vezi cuvântul exigent desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul exigent?[ e-xi-gent ] Se pare că cuvântul exigent are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL exigent |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Bandă de imagini?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
