 | as |
|
| Exercita [ e-xer-ci-ta ] VEZI SINONIME PENTRU exercita PE ESINONIME.COM definiția cuvântului exercita în mai multe dicționareDefinițiile pentru exercita din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a exercita (forma la infinitiv) A exercita conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru EXERCITA: EXERCITÁ, exércit, verb I. tranzitiv 1. (Cu privire la o profesie, o funcție) A îndeplini, a se ocupa cu..., a practica. Sînt singurul martor al medicului și medicul mă roagă să-mi exercit entitatea. ARGHEZI, P. T. 94. Unii se duc ca să cîștige viața... exercitînd negoț sau industrii. ODOBESCU, S. I 227. • reflexiv pasiv Din zori pînă în noapte se exercitau pe drumuri cele mai felurite negustorii. PAS, Z. I 170. În zburarea lor... graurii par a fi supuși ta o tactică ce se exercită cu o disciplină militară. ODOBESCU, S. III 30. 2. Cu privire la privilegii, drepturi, influențe etc.) A manifesta, a face să fie simțit, a pune în acțiune. Acești oameni... au exercitat o mare înrîurire prin personalitatea lor. IBRĂILEANU, spaniolă Hristos 93. Poate doar să exercit verb reflexiv:eo presiune murală prin prestigiul unei atitudini calme de erou dezinteresat. CARAGIALE, O. VII 198. – Accentuat și: (prezent industrie) exercít. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru exercita: exercita [Atestat: POTECA, forme 187/12 / V: (înv) eseexercita, ezeexercita, (reg) esărțita / P: eg-zerexercita / prezentul indicativ: exercit, (înv) exercitatez / Etimologie: lat exercitare] 1 verb tranzitiv: (Înv) A exersa (1). 2 verb tranzitiv: (C. i. o funcție, o profesie etc.) A practica. 3 verb tranzitiv: A acționa în mod stimulator (asupra cuiva sau a ceva) Cf a provoca, a influența, (înv) ci exersa (6). 4 verb tranzitiv: (C. i. un drept, un privilegiu, un sentiment) A valorifica. 5 verb reflexiv: (Rar; îf esercita) A se ocupa. 6 verb tranzitiv: (Rar) A instrui. 7 verb tranzitiv: (C. i. o acțiune) A realiza. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru EXERCITA: EXERCITÁ verb I. trecut 1. A îndeplini, a practica (o funcție, o profesiune etc.). 2. A manifesta, a pune în acțiune, în mișcare, a face simțit (o influență, un drept etc.). [pronume eg-zer-, p.i. exércit (accentuat și exercít), -tez. / < latina exercitare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru EXERCITA: EXERCITÁ, exércit, verb I. tranzitiv 1. A practica, a îndeplini o profesie, o funcție etc. 2. A face să fie simțit, a valorifica un drept, un privilegiu, o influență etc. [ pronunție: eg-zer-] – Din latina exercitare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru EXERCITA: EXERCITÁ, exércit, verb I. tranzitiv 1. A practica, a îndeplini o profesie, o funcție etc. 2. A face să fie simțit, a valorifica un drept, un privilegiu, o influență etc. [ pronunție: eg-zer-] – Din latina exercitare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru EXERCITA: EXERCITÁ verb trecut 1. a îndeplini o funcție, a practica o profesiune etc. 2. a valorifica o influență, un drept etc. (< latina exercitare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru EXERCITA: EXERCITA verb a face, a practica, a profesa, (învechit) a metahirisi, a profesui. (A exercita o meserie frumoasă.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru exercita: exercitá verb [x pronume gz], indicativ prezent persoana întâi singular: eu exércit, persoana a treia singular: el / ea și plural exércítă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru exercita: exercitá (a exercita) [x pronume gz] verb, indicativ prezent 3 exércită Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'EXERCITA' exepțieexequatorexequáturexércitEXERCITÁEXERCITÁREexercitatexercitațieexercitator |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL EXERCITA Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului exercita dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Exercita [Atestat: POTECA, forme 187/12 / V: înv eseexercita, ezeexercita, reg esărțita / P: eg-zerexercita / prezentul indicativ: exercit, înv exercitatez / Etimologie: lat exercitare] 1 verb tranzitiv: Înv A exersa 1. A exercita o meserie frumoasă. Exercitá a exercita [x pronume gz] verb, indicativ prezent 3 exércită. |
GRAMATICA cuvântului EXERCITA? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului exercita. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul EXERCITA poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE exercita? Vezi cuvântul exercita desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul exercita?[ e-xer-ci-ta ] Se pare că cuvântul exercita are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL EXERCITA |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Vată de sticlă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul exercita se conjugă: ei ele exércítă
