 | as |
|
| Executor [ e-xe-cu-tor ] VEZI SINONIME PENTRU executor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului executor în mai multe dicționareDefinițiile pentru executor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru executor: executor, executoroare[1] [Atestat: (a. 1774) URICARIUL I, 176 / V: (îrg) ezeexecutor, (înv) eseexecutor, (reg) eczecutăr, (reg) egzăcutăr, (reg) egzăcutor, (reg) ezăcutăr, (reg) izăcutăr, (reg) izicutăr, (reg) izâcutor / A și: (reg) executorcuexecutor / P: eg-zeexecutor / Etimologie: franceza exécuteur, it esecutore, lat exsecutor, -oris] 1-2 smf, a Executant (3-4). 3 substantiv masculin și feminin (Șîs executor testamentar) Persoană însărcinată să ducă la îndeplinirea dispozițiilor din testamentul cuiva Si: (îvr) executar. 4 substantiv masculin (Jur; șîs - judecătoresc) Funcționar care îndeplinește acte de procedură și execută (13) hotărâri judecătorești Si: (reg) jăcuț, (înv) portărel. 5 substantiv masculin Persoană care are sarcina de a pune în aplicare o lege, o dispoziție, un ordin etc. 6 substantiv masculin (Rar) Persoană însărcinată cu execuția (20) Si: călău, gâde. Forme diferite ale cuvantului executor: executoroare Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru EXECUTÓR: EXECUTÓR, -OÁRE, executori, -oare, adjectiv Care execută, care aduce la îndeplinire ceva; executant. • (Substantivat) Executor testamentar = persoană însărcinată de un testator să aducă la îndeplinire dispozițiile din testamentul lui. Executor judecătoresc = funcționar însărcinat cu îndeplinirea unor acte de procedură și cu executarea hotărîrilor judecătorești; (în vechea organizare judecătorească) portărel. Forme diferite ale cuvantului executor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru EXECUTÓR: EXECUTÓR, -OÁRE, executori, -oare, adjectiv Executant. • (Substantivat) Executor testamentar = persoană însărcinată printr-un testament cu aducerea la îndeplinire a dispozițiilor acestuia. Executor judecătoresc = funcționar de stat însărcinat cu îndeplinirea unor acte de procedură și cu executarea unor hotărâri judecătorești. [ pronunție: eg-ze-] – Din limba franceza exécuteur, latina executor, -oris. Forme diferite ale cuvantului executor: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru EXECUTÓR: EXECUTÓR, -OÁRE, executori, -oare, adjectiv Executant. • (Substantivat) Executor testamentar = persoană însărcinată să aducă la îndeplinire dispozițiile din testamentul cuiva. Executor judecătoresc = funcționar însărcinat cu îndeplinirea unor acte de procedură și cu executarea unor hotărâri judecătorești. [ pronunție: eg-ze-] – Din limba franceza exécuteur, latina executor, -oris. Forme diferite ale cuvantului executor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru EXECUTÓR: EXECUTÓR, -OÁRE adjectiv, substantiv masculin și forme (Persoană) care execută ceva. • Executor testamentar = persoană însărcinată cu aducerea la îndeplinire a unui testament după moartea testatorului; executor judecătoresc = funcționar care îndeplinește acte de procedură și execută hotărâri judecătorești. [pronume eg-ze-. / conform limba franceza exécuteur, latina exsecutor]. Forme diferite ale cuvantului executor: -oÁre Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru EXECUTÓR: EXECUTÓR, -OÁRE adjectiv executant. ♦ executor (juridic; substantiv masculin forme) executor testamentar = persoană însărcinată cu aducerea la îndeplinire a unui testament după moartea testatorului; executor judecătoresc = funcționar care îndeplinește acte de procedură și execută hotărâri judecătorești. (< limba franceza exécuteur, latina exsecutor) Forme diferite ale cuvantului executor: -oÁre Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru EXECUTÓR: EXECUTÓR executoroáre (executoróri, executoroáre) și substantival vezi EXECUTIV. • executor judecătoresc persoană autorizată să execute hotărârile unei instanțe judecătorești. executor testamentar persoană care asigură executarea ultimei voințe a autorului unui testament. /<fr. exécuteur, latina executor, executororis Forme diferite ale cuvantului executor: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru EXECUTOR: EXECUTOR adjectiv, s. 1. adjectiv, substantiv executant, (învechit) săvîrșitor. (executor al unei lucrări.) 2. substantiv (juridic) (popular) împlinitor, (învechit) zapciu. (executor al unui datornic.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru executor: *executór, -oáre adjectiv (latina ex-secútor, -óris. vezi per-secutor). Care execută: executor testamentar. – Ob. egz- (după limba franceza ). Forme diferite ale cuvantului executor: -oáre -ízm Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru executor: executór (care execută) [x pronume gz] adjectiv masculin, substantiv masculin, plural executóri; adjectiv feminin, substantiv feminin singular și plural executoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru executor: executór (care execută) adjectiv masculin [x pronume gz], plural executóri; forme singular și plural executoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru executor: executor a. cel ce execută: executor testamentar. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'EXECUTOR' execuționálexecuțiuEXECUȚIÚNEEXECUTÍVEXECUTÓREXECUTÓRIUexecvăluiexecviEXÉDRĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL executor Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului executor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Executor, executoroare[1] [Atestat: a. 1774 URICARIUL I, 176 / V: îrg ezeexecutor, înv eseexecutor, reg eczecutăr, reg egzăcutăr, reg egzăcutor, reg ezăcutăr, reg izăcutăr, reg izicutăr, reg izâcutor / A și: reg executorcuexecutor / P: eg-zeexecutor / Etimologie: franceza exécuteur, it esecutore, lat exsecutor, -oris] 1-2 smf, a Executant 3-4. 3 substantiv masculin și feminin Șîs executor testamentar Persoană însărcinată să ducă la îndeplinirea dispozițiilor din testamentul cuiva Si: îvr executar. EXECUTÓR executoroáre executoróri, executoroáre și substantival vezi EXECUTIV. • executor judecătoresc persoană autorizată să execute hotărârile unei instanțe judecătorești. Executor testamentar persoană care asigură executarea ultimei voințe a autorului unui testament. Exécuteur, latina executor, executororis. Executor al unei lucrări. Executor al unui datornic. Executor al unui datornic. |
GRAMATICA cuvântului executor? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului executor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul executor poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE executor? Vezi cuvântul executor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul executor?[ e-xe-cu-tor ] Se pare că cuvântul executor are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL executor Inţelegi mai uşor cuvântul executor dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Substantivat Executor testamentar = persoană însărcinată de un testator să aducă la îndeplinire dispozițiile din testamentul lui Executor judecătoresc = funcționar însărcinat cu îndeplinirea unor acte de procedură și cu executarea hotărîrilor judecătorești; în vechea organizare judecătorească portărel Substantivat Executor testamentar = persoană însărcinată printr-un testament cu aducerea la îndeplinire a dispozițiilor acestuia Executor judecătoresc = funcționar de stat însărcinat cu îndeplinirea unor acte de procedură și cu executarea unor hotărâri judecătorești Substantivat Executor testamentar = persoană însărcinată să aducă la îndeplinire dispozițiile din testamentul cuiva Executor judecătoresc = funcționar însărcinat cu îndeplinirea unor acte de procedură și cu executarea unor hotărâri judecătorești Executor testamentar = persoană însărcinată cu aducerea la îndeplinire a unui testament după moartea testatorului; executor judecătoresc = funcționar care îndeplinește acte de procedură și execută hotărâri judecătorești ♦ executor juridic; substantiv masculin forme executor testamentar = persoană însărcinată cu aducerea la îndeplinire a unui testament după moartea testatorului; executor judecătoresc = funcționar care îndeplinește acte de procedură și execută hotărâri judecătorești |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL executor |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Ghiveci călugăresc?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul executor are forma: executóri
