 | as |
|
| Executa [ e-xe-cu-ta ] VEZI SINONIME PENTRU executa PE ESINONIME.COM definiția cuvântului executa în mai multe dicționareDefinițiile pentru executa din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a executa (forma la infinitiv) A executa conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru EXECUTA: EXECUTÁ, execút, verb I. 1. tranzitiv A face, a confecționa, a fabrica. Uzina execută strunguri. ▭ Fotografie urîtă și naivă... executată într-un atelier ieftin. C. PETRESCU, A. 365. Painjenii își executau tăcuta și pacinica lor industrie. EMINESCU, N. 38. ♦ (Cu privire la legi, măsuri, ordine etc.) A aduce la îndeplinire, a realiza. Gospodăria colectivă se obligă să execute întocmai planurile de producție, însămînțări, prășitul, recoltatul, treieratul,dezmiriștitul,arăturile de toamnă și primăvară. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2672. • reflexiv pasiv Ii pare rău că nu s-a putut executa planul nostru de petrecere. CARAGIALE, O. VII 35. 2. reflexiv A se supune, a da ascultare. Îl conduse... la hotel, poruncind portarului să dea camera cea mai bună... Portarul se execută. C. PETRESCU, Î. II 133. ♦ (Glumeț) A da bani, a plăti. Imediat ce sosesc, mă execut cu 200 m[ărci]. CARAGIALE, O. VII 167. 3. tranzitiv A face în fața unui public exerciții de gimnastică, figuri de balet etc. Copiii coreeni... au executat dansuri coreene, romînești și ucrainene. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 379, 1/1. ** A cînta o bucată muzicală (din gură sau din instrumente) (absolut) Muncitorii execută din creațiile lui Bach, Mozart,Beethoven, Ceaikovski. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 379, 1/5. 4. tranzitiv A aduce la îndeplinire o hotîrîre judecătorească, un act al autorității sau o obligație. 5. tranzitiv A supune un condamnat la pedeapsa cu moartea. Peste două zile Bibescu nu va mai putea executa pe nimeni după capul lui. CAMIL PETRESCU, O. II 284. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru executa: executa [Atestat: ȘINCAI, HR. III, 206/18 / Plural: eg-zeexecuta / V: (înv) eseexecuta, ezeexecuta / prezentul indicativ: execut și (îrg) executatez / Etimologie: franceza exécuter] 1 verb tranzitiv: A face o mișcare, o acțiune etc. Si: a realiza, (îvr) a execui. 2 verb tranzitiv: A face un lucru, un obiect etc. Si: a confecționa. 3 verb tranzitiv: A fabrica. 4 verb tranzitiv: A prelucra. 5 verb tranzitiv: A efectua. 6 verb reflexiv: A face ce i s-a spus. 7 verb tranzitiv: A interpreta o bucată muzicală. 8 verb tranzitiv: A juca un rol într-o piesă de teatru. 9 verb tranzitiv: (Pex) A reprezenta o piesă de teatru. 10-11 verb tranzitiv: A face exerciții de gimnastică sau de balet. 12 verb tranzitiv: A aduce la îndeplinire un ordin, o obligație, o rugăminte etc. 13 verb tranzitiv: A aduce la îndeplinire a hotărâre judecătorească, un act al unei autorități etc. Si: (înv) a executarisi (1). 14 verb tranzitiv: A sechestra bunurile materiale ale unui debitor Si: (îvr) a executarisi (2). 15 verb reflexiv: A se achita de o datorie. 16 verb tranzitiv: A forța pe cineva să se achite de o datorie. 17 verb reflexiv: A se supune. 18 verb tranzitiv: A supune un condamnat la pedeapsa cu moartea. 19 verb tranzitiv: A aduce la îndeplinire o sentință de condamnare la moarte. 20 verb tranzitiv: (Pex) A ucide. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru EXECUTA: EXECUTA verb 1. a face, a realiza, (popular și fam.) a meșteri, a meșterui. 2. a confecționa, a fabrica, a face, a produce. (executa noi sortimente de îmbrăcăminte.) 3. a efectua, a face, a împlini, a îndeplini, a înfăptui, a realiza, a săvîrși, (învechit și popular) a plini. (Am executa tot ce mi-ai dativ) 4. a efectua, a face, a făuri, a înfăptui, a realiza, a săvîrși. (executa o lucrare durabilă.) 5. a depune, a desfășura, a duce, a efectua, a face, a îndeplini, a întreprinde, a presta. (A executa o muncă utilă.) 6. a efectua, a face, a îndeplini, a presta, a-și satisface. (executa serviciul militar.) 7. (muzică) a cînta, a intona, a interpreta, (popular) a glăsui, a spune, a viersui, a zice, (învechit) a glăsi, a juca. (A executa o melodie, o doină.) 8. a aplica, a îndeplini. (executa o hotărîre judecătorească.) 9. (juridic) (popular) a împlini, (învechit) a zapcii. (A executa pe cineva pentru neplata datoriilor.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru EXECUTA: EXECUTÁ, execút, verb I. 1. tranzitiv A face, a confecționa, a fabrica, a prelucra, a efectua. 2. reflexiv A face ceea ce i s-a spus. 3. tranzitiv A face exerciții de gimnastică sau figuri de balet. ♦ A cânta o bucată muzicală la un instrument. 4. tranzitiv A sili pe debitor să-și îndeplinească obligațiile. ♦ A aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească, un act al autorității, o măsură etc. ♦ reflexiv A se supune, a da ascultare. ♦ A supune un condamnat la pedeapsa cu moartea; a aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească de condamnare la moarte. [ pronunție: eg-ze-] – Din limba franceza exécuter. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru EXECUTA: EXECUTÁ, execut, verb I. 1. tranzitiv A face, a confecționa, a fabrica, a prelucra, a efectua. 2. reflexiv A face ceea ce i s-a spus. 3. tranzitiv A face exerciții de gimnastică sau figuri de balet. ♦ A cânta o bucată muzicală. 4. tranzitiv A sili pe debitor sa-și îndeplinească obligațiile. ♦ A aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească, un act al autorității, o măsură etc. ♦ reflexiv A se supune, a da ascultare. ♦ A supune un condamnat la pedeapsa cu moartea; a aduce la îndeplinire o hotărâre de condamnare la moarte. [ pronunție: eg-ze-] – Din limba franceza exécuter. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru EXECUTA: EXECUTÁ verb I. trecut 1. A face, a prelucra, a fabrica. 2. A pune în aplicare, a îndeplini (un ordin, un plan etc.). ♦ reflexiv A se supune. 3. A cânta o bucată muzicală; a dansa (un dans, un balet etc.). 4. A îndeplini o hotărâre judecătorească, un act de autoritate, o obligație. ♦ A duce la îndeplinire o sentință de condamnare la moarte. [pronume eg-ze-, p.i. execút. / < limba franceza exécuter]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru EXECUTA: EXECUTÁ verb I. trecut 1. a face, a prelucra. 2. a pune în aplicare, a îndeplini (un ordin, un plan). 3. a interpreta o lucrare muzicală (un dans, un balet). 4. a îndeplini o hotărâre judecătorească, un act de autoritate, o obligație. • a duce la îndeplinire o sentință de condamnare la moarte. II. reflexiv a se supune. (< limba franceza exécuter) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru executa: executá verb [x pronume gz], indicativ prezent persoana întâi singular: eu execút, persoana a treia singular: el / ea și plural execútă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru executa: executá (a executa) [x pronume gz] verb, indicativ prezent 3 execútă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru executa: executa, execut vezi t. (argoul lumii interlope) a fura (pe cineva) Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'EXECUTA' EXECRÁȚIEEXECRAȚIÚNEexecrézexecútEXECUTÁEXECUTÁBILEXECUTÁNTexecutarEXECUTÁRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL executa Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului executa dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii III, 206/18 / Plural: eg-zeexecuta / V: înv eseexecuta, ezeexecuta / prezentul indicativ: execut și îrg executatez / Etimologie: franceza exécuter] 1 verb tranzitiv: A face o mișcare, o acțiune etc. Executa noi sortimente de îmbrăcăminte. Am executa tot ce mi-ai dativ 4. Executa o lucrare durabilă. A executa o muncă utilă. Executa serviciul militar. A executa o melodie, o doină. Executa o hotărîre judecătorească. A executa pe cineva pentru neplata datoriilor. A executa un obiect. Am executa tot ce mi-ai dat de făcut. Executa o lucrare durabilă. Executa o hotărâre judecătorească. A executa pe cineva pentru neplata datoriilor. Executá a executa [x pronume gz] verb, indicativ prezent 3 execútă. |
GRAMATICA cuvântului executa? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului executa. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul executa poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE executa? Vezi cuvântul executa desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul executa?[ e-xe-cu-ta ] Se pare că cuvântul executa are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL executa |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: La parte?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul executa se conjugă: ei ele execútă
