 | as |
|
| Excreție [ ex-cre-ți-e ] VEZI SINONIME PENTRU excreție PE ESINONIME.COM definiția cuvântului excretie în mai multe dicționareDefinițiile pentru excretie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru excreție: excreție substantiv feminin [Atestat: vezi POPP, A. M. 25/24 / V: (înv) esexcretie, escrețiune, excretiețiune / Plural: excretieii / Etimologie: franceza excrétion, lat excretio, -onis] 1 Eliminare din organism, în urma proceselor biochimice, pe cale digestivă, urinară, respiratorie, cutanată etc. a substanțelor devenite inutile sau nocive. 2 (Îla) De excretie Excretor (2). 3 (Îal) Excretat. 4 (Lpl) Substanță eliminată din organism pe cale digestivă, urinară, respiratorie, cutanată etc., în urma proceselor biochimice Si: (îvr) excret vezi excrement (1), sudoare. 5 (Pan; îvr; îf excrețiune) Proces de eliminare a substanțelor (inutile sau nocive) din plante. 6 (Îf escreție) Substanță eliminată de către plante în urma proceselor biochimice Cf rășină. corectată Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru EXCREȚIE: EXCRÉȚIE, excreții, substantiv feminin Faptul de a excreta; proces de eliminare a produșilor rezultați din procesele de dezasimilație ale organismului animal. ♦ Substanță eliminată de organism ca rezultat al proceselor biochimice. – Din limba franceza excrétion, latina excretio. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru EXCREȚIE: EXCRÉȚIE, excreții, substantiv feminin Faptul de a excreta; proces de eliminare a produșilor rezultați din procesele de dezasimilație ale organismului animal. ♦ Substanță eliminată de organism ca rezultat al proceselor biochimice. – Din limba franceza excrétion, latina excretio. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru EXCREȚIE: EXCRÉȚIE substantiv feminin Eliminare a substanțelor inutile sau vătămătoare din organism în urma proceselor biochimice; substanță eliminată. [Gen. -iei, variantă excrețiune substantiv feminin / conform limba franceza excrétion]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru EXCREȚIE: EXCRÉȚIE, excreții, substantiv feminin (fiziologie) Faptul de a excreta; eliminare a excrementelor de către viețuitoare. ♦ Substanță eliminată de organism, ca rezultat al proceselor biochimice. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru EXCREȚIE: EXCRÉȚIE excretiei forme 1) Proces de eliminare a substanțelor neutilizate de organism. 2) Substanță eliminată. [G.-D. excreției; silabe -ți-e] /<fr. excrétion, latina excretio, excretieonis Forme diferite ale cuvantului excretie: excretiei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru EXCREȚIE: EXCRÉȚIE substantiv feminin eliminare din organism a produselor provenite din activitatea metabolică. • materialul eliminat. (< limba franceza excrétion) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru excreție: excréție substantiv feminin (silabe -ți-e), articulat excréția (silabe -ți-a), genitiv dativ articulat excréției; plural excréții, articulat excréțiile (silabe -ți-i-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru excreție: excréție (-ți-e) substantiv feminin, articulat excréția (-ți-a), genitiv dativ articulat excréției; plural excréții, articulat excréțiile (-ți-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru EXCREȚIE: EXCREȚIE substantiv (fiziologie) secreție exocrină, secreție externă. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'EXCRETIE' EXCRÉTEXCRETÁexcretatexcretézEXCRÉȚIEEXCREȚIÚNEexcretivEXCRETÓRexcretóriu |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL EXCREȚIE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului excreţie dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 25/24 / V: înv esexcreȚie, escrețiune, excreȚiețiune / Plural: excreȚieii / Etimologie: franceza excrétion, lat excretio, -onis] 1 Eliminare din organism, în urma proceselor biochimice, pe cale digestivă, urinară, respiratorie, cutanată etc. 2 Îla De excreȚie Excretor 2. EXCRÉȚIE excreȚiei forme 1 Proces de eliminare a substanțelor neutilizate de organism. Excrétion, latina excretio, excreȚieonis. |
GRAMATICA cuvântului EXCREȚIE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului excreţie. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul EXCREȚIE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE excreție? Vezi cuvântul excreție desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul excreție?[ ex-cre-ți-e ] Se pare că cuvântul excreție are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL EXCREȚIE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: De la sau pe la, dintru ori întru început?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul excreție are forma: excréții
