Definiție exceptare

Cautăm definiția cuvântului exceptare în mai multe dicționare

Definițiile pentru exceptare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru exceptare:
exceptare substantiv feminin [Atestat: ANTONESCU, despre / V: (înv) escexceptare / P: ex-cepexceptare / Plural: exceptaretări / Etimologie: excepta] 1 Lăsare deoparte. 2 Neincludere. 3 Nesocotire. 4 Excludere. 5 Facere a unei excepții de la o regulă, o normă. 6 (Înv) Separare. 7 Ridicare într-un proces a unor obiecții Cf excepta (8).
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

EXCEPTARE

Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru EXCEPTARE:
EXCEPTÁRE substantiv feminin Acțiunea de a excepta și rezultatul ei.

– vezi excepta.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

EXCEPTARE

DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru EXCEPTARE:
EXCEPTÁRE substantiv feminin Acțiunea de a excepta și rezultatul ei.

– vezi excepta.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

EXCEPTARE

Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru EXCEPTARE:
EXCEPTÁRE substantiv feminin Acțiunea, faptul de a excepta. [< excepta].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

exceptare

Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru exceptare:
exceptáre (excludere) substantiv feminin, genitiv dativ articulat exceptắrii
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

exceptare

Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru exceptare:
exceptáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat exceptării
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

EXCEPTARE

Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru EXCEPTARE:
EXCEPTÁRE substantiv feminin Acțiunea de a excepta.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

CUVINTE APROPIATE DE 'EXCEPTARE'

except EXCEPTÁ exceptábil exceptălui EXCEPTÁRE exceptarisi exceptat exceptéz EXCÉPȚIE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL EXCEPTARE

Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului exceptare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii

Exceptare substantiv feminin [Atestat: ANTONESCU, despre / V: înv escexceptare / P: ex-cepexceptare / Plural: exceptaretări / Etimologie: excepta] 1 Lăsare deoparte.

GRAMATICA cuvântului EXCEPTARE?

Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului exceptare.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.

Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul EXCEPTARE poate fi: substantiv,

Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul EXCEPTARE sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două

VEZI PLURALUL pentru EXCEPTARE la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE exceptare?

Vezi cuvântul exceptare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul exceptare?

[ ex-cep-ta-re ]
Se pare că cuvântul exceptare are patru silabe

Contact Politica de confidentialitate Termeni si conditii de utilizare

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Ce mai calea-valea?

Apasă click pe răspunsul corect.

	corect	greşit
înțepenire a unei articulații
rădăcina pătrată a produsului dintre două cantități; medie geometrică
ce mai încolo și încoace; pe scurt, în concluzie
mașină forestieră folosită pentru smulgerea cioatelor din sol după tăierea arborilor; defrișator
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?