 | as |
|
| Examina [ e-xa-mi-na ] VEZI SINONIME PENTRU examina PE ESINONIME.COM definiția cuvântului examina în mai multe dicționareDefinițiile pentru examina din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a examina (forma la infinitiv) A examina conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru EXAMINA: EXAMINÁ, examinez, verb I. tranzitiv 1. A cerceta, a privi cu atenție, a studia amănunțit un lucru (concret sau abstract) pentru a ajunge la o justă cunoaștere a lui. Cererile de înscriere vor fi examinate de adunarea generală, care va decide asupra primirii membrilor în gospodărie. STAT. GOSP. AGR. 19. • reflexiv reciproc. Și unul și altul au rămas la distanță, examinîndu-se cu ochii. GALACTION, O. I 134. ♦ (Despre medici) A cerceta amănunțit un bolnav sau o parte bolnavă a corpului, pentru a pune diagnosticul. După ce-i examină rana și-i făcu un pansament nou, doctorul se așeză mut pe scaun. BART, E. 341. 2. A supune (un elev, un student, un aspirant la un post, la un titlu etc.) unei probe de verificare și apreciere a cunoștințelor dobîndite. [Profesorul] examina foarte rar. VLAHUȚĂ, O. A. 249. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru EXAMINA: EXAMINA verb 1. a analiza, a cerceta, a investiga, a studia, a urmări, (livresc) a considera, (învechit) a medita, a privi, a socoti, (figurat) a explora, (învechit figurat) a scărmăna. (A examina cauzele unui fenomen.) 2. a analiza, a cerceta, a măsura, a observa, a scruta, a studia, a urmări, (popular) a iscodi, (învechit și regional) a oglindi, (învechit) a cerca, a ispiti. (Îl examina cu atenție.) 3. a căuta, a cerceta, a studia, (învechit) a cerca. (Calul de dar nu se examina în gură.) 4. a cerceta, a consulta, a studia. (Am examina toate izvoarele.) 5. a cerceta, a vedea. (Trebuie să examina cum stau lucrurile.) 6. a cerceta, a încerca, a sonda, (popular) a cerca. (examina terenul să vezi ce putem face.) 7. a asculta, a chestiona, a interoga, a întreba, (învechit) a prociti. (A examina un elev.) 8. (medicina) a consulta. (Medicul examina un pacient.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru examina: examina verb tranzitiv: [Atestat: PETROVICI, P. 53/21 / P: egzexamina / V: (înv) esaexamina, examinamena, ezaexamina / prezentul indicativ: examinanez și (rar) examinaamin / Etimologie: franceza examiner, lat examinare] 1 A supune pe cineva unui examen (4) Si: a asculta, a interoga, (îvr) a examenui (1), a examinălui (1). 2 (Înv) A supune un acuzat unui interogatoriu Si: a interoga, (îvr) a examenui (2), a examinălui (2). 3 A supune studiului, cercetării amănunțite un obiect, o ființă sau un fenomen, pentru a trage anumite concluzii teoretice, pentru a stabili un diagnostic sau pentru a stabili compoziția unei substanțe Si: a cerceta. 4 (Îe) A-și examina conștiința A-și cerceta atent propria conduită, din punct de vedere moral. 5 A privi cu insistență o persoană, un obiect etc. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru EXAMINA: EXAMINÁ, examinez, verb I. tranzitiv 1. A cerceta, a studia amănunțit ceva sau pe cineva. ♦ A cerceta un bolnav pentru a pune diagnosticul și pentru a stabili tratamentul. 2. A supune un elev, un student, un candidat la un post etc. la o probă de verificare și de apreciere a cunoștințelor; a asculta; a chestiona, a întreba. [ pronunție: eg-za-] – Din limba franceza examiner, latina examinare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru EXAMINA: EXAMINÁ, examinez, verb I. tranzitiv 1. A cerceta, a studia amănunțit ceva sau pe cineva. ♦ A cerceta un bolnav pentru a pune diagnosticul și pentru a stabili tratamentul. 2. A supune un elev, un student, un candidat la un post etc. la o probă de verificare și de apreciere a cunoștințelor; a asculta; a chestiona, a întreba. [ pronunție: eg-za-] – Din limba franceza examiner, latina examinare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru EXAMINA: EXAMINÁ verb I. trecut 1. A observa, a cerceta, a privi atent ceva. ♦ A cerceta starea sănătății cuiva. 2. A întreba, a supune la un examen (un elev, un student etc.). [pronume eg-za-. / < limba franceza examiner, conform latina examinare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru EXAMINA: EXAMINÁ verb trecut 1. a observa, a cerceta, a privi atent ceva. • a cerceta starea sănătății cuiva. 2. a supune la un examen (un elev, un student). (< limba franceza examiner, latina examinare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru examina: examiná verb [x pronume gz], indicativ prezent persoana întâi singular: eu examinéz, persoana a treia singular: el / ea și plural examineáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru examina: examiná (a examina) [x pronume gz] verb, indicativ prezent 3 examineáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'EXAMINA' examenuiexamenuireexamenuitEXAMÉTRUEXAMINÁexaminábilexaminăluiexaminăluireexaminăluit |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL examina Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului examina dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A examina cauzele unui fenomen. Îl examina cu atenție. Calul de dar nu se examina în gură. Am examina toate izvoarele. Trebuie să examina cum stau lucrurile. Examina terenul să vezi ce putem face. A examina un elev. Medicul examina un pacient. 53/21 / P: egzexamina / V: înv esaexamina, examinamena, ezaexamina / prezentul indicativ: examinanez și rar examinaamin / Etimologie: franceza examiner, lat examinare] 1 A supune pe cineva unui examen 4 Si: a asculta, a interoga, îvr a examenui 1, a examinălui 1. 4 Îe A-și examina conștiința A-și cerceta atent propria conduită, din punct de vedere moral. Îl examina cu atenție. Examiná a examina [x pronume gz] verb, indicativ prezent 3 examineáză. |
GRAMATICA cuvântului examina? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului examina. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul examina poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE examina? Vezi cuvântul examina desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul examina?[ e-xa-mi-na ] Se pare că cuvântul examina are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL examina |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala pe sau în țăcăneală?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul examina se conjugă: ei ele examineáză
