 | as |
|
| Evocare [ e-vo-ca-re ] VEZI SINONIME PENTRU evocare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului evocare în mai multe dicționareDefinițiile pentru evocare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru evocare: evocare substantiv feminin [Atestat: PONTBRIANT, despre / Plural: evocarecări / Etimologie: evoca] 1 Aducerea în conștiință a faptelor, evenimentelor, împrejurărilor etc. trecute Si: (rar) evocație (1). 2 Zugrăvirea prin cuvinte a imaginii unui lucru cunoscut, dar petrecut demult Si: (rar) evocație (2). 3 (Rar) Chemare a spiritelor morților cu ajutorul verb reflexiv:ăjilor, al formulelor magice Si: (rar) evocație (3). 4 (Jur) Retragerea unui proces de la un tribunal pentru a fi deferit altui tribunal Si: (rar) evocație (4). 5 Descriere. 6 Scoatere în relief. 7-9 (Ccr) Compoziție literară în care se evocă (1-2, 5) ceva. 10-11 (Îla) De evocare Evocator (1-2). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru EVOCARE: EVOCÁRE, evocări, substantiv feminin Faptul de a evoca; aducere în focarul conștiinței a unor fapte, imagini, împrejurări petrecute demult; scoaterea în relief a unor astfel de fapte, imagini etc. Sfîrșesc evocarea uneia din nopțile de pomină ale ținutului. BOGZA, C. O. 289. Procedeul cel mai des, și care este felul obișnuit al d-lui Sadoveanu de a trata natura, este descoperirea și evocarea corespondenței dintre ea și om. IBRĂILEANU, S. 22. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru EVOCARE: EVOCÁRE, evocări, substantiv feminin Faptul de a evoca; amintire, aducere-aminte, evocație. ♦ (concretizat) Compoziție literară în care se evocă ceva. – vezi evoca. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru EVOCARE: EVOCÁRE, evocări, substantiv feminin Faptul de a evoca; amintire, aducere-aminte, evocație. ♦ (concretizat) Compoziție literară în care se evocă ceva. – vezi evoca. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru EVOCARE: EVOCÁRE substantiv feminin faptul de a evoca; amintire, aducere-aminte; evocație • scriere literară în care se evocă ceva. (< evoca) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru EVOCARE: EVOCÁRE substantiv feminin Acțiunea de a evoca și rezultatul ei; amintire, aducere-aminte; evocație. [< evoca]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru EVOCARE: EVOCÁRE evocareări forme Compoziție literară în care se evocă ceva. /v. a evoca Forme diferite ale cuvantului evocare: evocareări Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru evocare: evocáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat evocării; plural evocări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru evocare: evocáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat evocắrii; plural evocắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'EVOCARE' evócEVOCÁEVOCÁBILevocantEVOCÁREevocatEVOCÁȚIEEVOCAȚIÚNEEVOCATÍV |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL evocare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului evocare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Evocare substantiv feminin [Atestat: PONTBRIANT, despre / Plural: evocarecări / Etimologie: evoca] 1 Aducerea în conștiință a faptelor, evenimentelor, împrejurărilor etc. 10-11 Îla De evocare Evocator 1-2. EVOCÁRE evocareări forme Compoziție literară în care se evocă ceva. |
GRAMATICA cuvântului evocare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului evocare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul evocare poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE evocare? Vezi cuvântul evocare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul evocare?[ e-vo-ca-re ] Se pare că cuvântul evocare are patru silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-i trece cuiva ceva pe la ureche?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul evocare are forma: evocări
