 | as |
|
| Evoca [ e-vo-ca ] VEZI SINONIME PENTRU evoca PE ESINONIME.COM definiția cuvântului evoca în mai multe dicționareDefinițiile pentru evoca din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a evoca (forma la infinitiv) A evoca conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru EVOCA: EVOCÁ, evóc, verb I. tranzitiv A aduce în focarul conștiinței fapte, evenimente, împrejurări, imagini trecute; a zugrăvi prin cuvinte imaginea unui lucru cunoscut, dar petrecut demult; a scoate în relief. Romanul evocă zbuciumul dureros al bătrînului meșter, om cinstit, devotat clasei sale, dar prizonier încă al vechii mentalități care dăinuia în mișcarea muncitorească de la noi în perioada ei de început. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 224, 2/2. Atunci cînd veți verb reflexiv:ea să evocați o imagine de nesfărîmat, numele lui Horia vă poate oferi cea mai elocventă comparație. BOGZA, Ț. 38. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru evoca: evoca verb tranzitiv: [Atestat: PONTBRIANT, D: / prezentul indicativ: evoc, (3) (rar) evoacă / Etimologie: franceza évoquer, lat evocare] 1 A aduce în conștiință fapte, evenimente, împrejurări etc. trecute Si: a aminti. 2 A zugrăvi prin cuvinte imaginea unui lucru cunoscut, dar petrecut demult. 3 (Rar) A chema spiritele morților cu ajutoml verb reflexiv:ăjilor, al formulelor magice. 4 (Jur) A retrage un proces de la un tribunal pentru a fi deferit altui tribunal. 5 A descrie. 6 A scoate în relief. corectată Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru EVOCA: EVOCA verb 1. a sugera. (Ce-ți evoca această imagine?) 2. a chema, a reaminti, a rechema, a redeștepta. (A evoca ceva în memorie.) 3. a aminti, a redeștepta. (I-am evoca verb reflexiv:emurile de atunci.) 4. a reconstitui. (A evoca întreaga scenă întîmplată.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru evoca: evocá (evóc, evocát), verb – A aduce la cunoștință fapte, evenimente trecute. latina evocare (secolul XIX). – derivat evocabil, adjectiv (care poate fi evocat); evocați(un)e, substantiv feminin (acțiunea de a evoca); evocator, adjectiv (care evocă). Forme diferite ale cuvantului evoca: evóc evocát Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru EVOCA: EVOCÁ, evóc, verb I. tranzitiv A aduce în conștiință fapte, evenimente, împrejurări etc. trecute; a zugrăvi prin cuvinte imaginea unui lucru cunoscut, dar petrecut demult. – Din limba franceza évoquer, latina evocare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru EVOCA: EVOCÁ, evóc, verb I. tranzitiv A aduce în conștiință fapte, evenimente, împrejurări etc. trecute; a zugrăvi prin cuvinte imaginea unui lucru cunoscut, dar petrecut demult. – Din limba franceza évoquer, latina evocare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru EVOCA: EVOCÁ verb I. trecut A aminti, a-și aduce aminte; a descrie, a scoate în relief. [P.i. evóc. / < limba franceza évoquer, italiana , latina evocare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru EVOCA: EVOCÁ verb trecut a reaminti, a reînvia; a descrie în mod sugestiv. (< limba franceza évoquer, latina evocare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru evoca: evocá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu evóc, persoana a treia singular: el / ea și plural evócă; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural evóce Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru evoca: evocá (a evoca) verb, indicativ prezent 3 evócă; conjunctiv prezent 3 să evóce Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'EVOCA' evmenosevnieevnuhevócEVOCÁEVOCÁBILevocantEVOCÁREevocat |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL evoca Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului evoca dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Ce-ți evoca această imagine? 2. A evoca ceva în memorie. I-am evoca verb reflexiv:emurile de atunci. A evoca întreaga scenă întîmplată. A evoca ceva în memorie. Câte nu-mi evoca acele zile! 5. A evoca întreaga scenă întâmplată. Evocá a evoca verb, indicativ prezent 3 evócă; conjunctiv prezent 3 să evóce. |
GRAMATICA cuvântului evoca? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului evoca. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul evoca poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE evoca? Vezi cuvântul evoca desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul evoca?[ e-vo-ca ] Se pare că cuvântul evoca are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL evoca |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Popular a se da de ceasul morții?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul evoca se conjugă: ei ele evócă
