 | as |
|
| Evanghelie [ e-van-ghe-li-e ] VEZI SINONIME PENTRU evanghelie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului evanghelie în mai multe dicționareDefinițiile pentru evanghelie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru evanghelie: evanghelie substantiv feminin [Atestat: COD. VOR. 20/30 / V: (îvr) evangheliengeevanghelie, (înv) evanghelieiu sn, (înv) evanghelienge sn, (îvr) ivevanghelie, (reg) ivanghilie[1], ivangelie, ivănevanghelie, (pop) vanghelie, (reg) vangelie, vanghilie / Plural: evanghelieii / Etimologie: mgr εὑαγγέλιον, vsl євангєлиѥ] 1 Doctrina religioasă a lui Iisus Hristos. 2 Fiecare din cele patru scrieri din Noul Testament, care expun viața și doctrina lui Iisus Hristos. 3 Carte de ritual creștin, care reunește cele patru scrieri din Noul Testament, care expun viața și doctrina lui Iisus Hristos Si: evangheliar, tetraevangheliu. 4 (Pfm; îe) Literă (sau cuvânt) de evanghelie Lucru mai presus de orice îndoială, care trebuie acceptat întru totul. 5 (Pfm; îe) A-și vârî (sau a-și pune, a-și băga, a-și pleca) cap(ul) (sănătos sau zdravăn, teafăr) sub evanghelie A se însura. 6 (Îae) A-și cauza singur încurcături. 7 Fiecare dintre capitolele unei evanghelii (2) citite în cadrul unei slujbe religioase. 8 Moment al liturghiei sau al altei slujbe religioase în care se citește un capitol din evanghelie (2). 9 (Pfm; îe) A-i citi (cuiva) evanghelieia A mustra (pe cineva). 10 (Fig) Scriere fundamentală pentru un crez, pentru o doctrină. corectată Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
 Ce inseamna? |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru EVANGHELIE: EVANGHÉLIE, evanghelii, substantiv feminin 1. Vestea cea bună despre împărăția lui Dumnezeu și despre mântuire, mesajul sau conținutul acesteia cuprins în predica și învățătura lui Isus Hristos. 2. Tradiția orală a predicii lui Isus; istoria vieții pământene a Fiului lui Dumnezeu întrupat; predica și învățătura lui Isus spuse în primele patru cărți ale Noului Testament, atribuite celor patru evangheliști, fiecare cuprinzând Evanghelia (1) în întregime, dar prezentată într-un mod propriu autorului. ♦ Evangheliar. • Expresia: Literă (sau cuvânt) de evanghelie = lucru absolut sigur, mai presus de îndoială. A-și băga (sau vârî) capul (sănătos sau teafăr, zdravăn etc.) sub evanghelie = a-și cauza singur neplăceri, încurcături. ♦ Fiecare dintre capitolele din această carte, care se citesc în timpul serviciului divin. [Variante: (popular) vanghélie substantiv feminin] – Din limba slavă (veche) evangelije. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru EVANGHELIE: EVANGHÉLIE, evanghelii, substantiv feminin Nume dat fiecăreia sau tuturor celor patru cărți din biblie care cuprind legende privitoare la viața și învățătura lui Hristos; prin extensie evangheliar. Nastasia se holba să vază o scrisoare cît evanghelia. SADOVEANU, M. C. 141. • Expresia: Literă (sau, mai rar, cuvînt) de evanghelie = lucru absolut sigur, mai presus de îndoială. Să nu-ți închipui că ce spune el e literă de evanghelie. A-și băga (sau vîrî) capul sănătos (sau teafăr, zdravăn etc.) sub evanghelie = a-și cauza singur neplăceri; a intra fără motiv și nesilit de nimeni în diverse încurcături. Ce, erau nebuni să-și vîre capul zdravăn sub evanghelie? VLAHUȚĂ, N. 188. ♦ Capitol din această carte, care se citește în timpul serviciului religios creștin. – Variantă: (popular) vanghélie (TEODORESCU, P. P. 42) substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru EVANGHELIE: EVANGHÉLIE, evanghelii, substantiv feminin Parte a Bibliei, recunoscută numai de creștini, care cuprinde viața și învățătura lui Cristos. ♦ Evangheliar. • Expresia: Literă (sau cuvânt) de evanghelie = lucru absolut sigur, mai presus de îndoială. A-și băga (sau vârî) capul (sănătos sau teafăr, zdravăn etc.) sub evanghelie = a-și cauza singur neplăceri, încurcături. ♦ Fiecare dintre capitolele din acestă carte, care se citesc în timpul serviciului religios creștin. [Variante: (popular) vanghélie substantiv feminin] – Din limba slavă (veche) evangelije. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru evanghelie: evanghélie forme (mgr. evangélion, limba neogreacă evangéli, despre vgr. euaggélion, bună vestire, despre eû, bine, și aggelía, veste; vechea slavă ĭevangeliĭe. vezi rapanghele și înger). Doctrina luĭ Hristos. Fie-care din cărțile care conțin vĭața și învățăturile luĭ Hristos. Evangeliar, noul testament, Acea parte a evangheliiĭ care se citește la liturghie. Nu-țĭ pune capu sănătos supt evanghelie, dacă eștĭ fericit, nu căuta să fiĭ și maĭ fericit, nu-țĭ strica liniștea. – popular ivanghelie și vanghelie. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru EVANGHELIE: EVANGHÉLIE evangheliei forme 1) Parte a Bibliei, recunoscută numai de creștini, care cuprinde faptele și învățătura lui Isus Hristos. 2) Pasaj biblic care se citește sau se cântă în timpul slujbei religioase creștine. 3) glumeț Lucrare care cuprinde principiile fundamentale ale unei doctrine. [G.-D. evangheliei] /<sl. evanghelije Forme diferite ale cuvantului evanghelie: evangheliei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru evanghelie: evanghelie forme 1. («buna-vestire») legea lui Crist, învățătura sa; 2. fiecare din cărțile ce conțin vieața și învățăturile Mântuitorului; 3. colecțiunea celor patru evanghelii formând Noul Testament; 4. partea evangheliei ce se citește sau se cântă la leturghie; 5. figurat anunțare solemnă: evanghelia toleranței. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru evanghelie: evanghélie substantiv feminin (silabe -li-e), articulat evanghélia (silabe -li-a), genitiv dativ articulat evanghéliei; plural evanghélii, articulat evanghéliile (silabe -li-i-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru evanghelie: evanghélie (-li-e) substantiv feminin, articulat evanghélia (-li-a), genitiv dativ articulat evanghéliei; plural evanghélii, articulat evanghéliile (-li-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru evanghelie: evanghelie substantiv feminin s.g. (argoul lumii interlope) cazier judiciar, antecedente penale. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru Evanghelie: Evanghélie (parte a Noului Testament) substantiv pr. forme (silabe -li-e) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru EVANGHELIE: EVANGHELIE substantiv (termen bisericesc) evangheliar, tetraevanghel. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'EVANGHELIE' EVANGHELIÁREVANGHÉLICevanghelicescevangheliceșteEVANGHÉLIEevangheliérevanghelisireevanghelísmevanghelíst |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL EVANGHELIE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului evanghelie dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 20/30 / V: îvr evangheliengeevanghelie, înv evanghelieiu sn, înv evanghelienge sn, îvr ivevanghelie, reg ivanghilie[1], ivangelie, ivănevanghelie, pop vanghelie, reg vangelie, vanghilie / Plural: evanghelieii / Etimologie: mgr εὑαγγέλιον, vsl євангєлиѥ] 1 Doctrina religioasă a lui Iisus Hristos. 4 Pfm; îe Literă sau cuvânt de evanghelie Lucru mai presus de orice îndoială, care trebuie acceptat întru totul. 5 Pfm; îe A-și vârî sau a-și pune, a-și băga, a-și pleca capul sănătos sau zdravăn, teafăr sub evanghelie A se însura. 9 Pfm; îe A-i citi cuiva evanghelieia A mustra pe cineva. EVANGHÉLIE evangheliei forme 1 Parte a Bibliei, recunoscută numai de creștini, care cuprinde faptele și învățătura lui Isus Hristos. |
GRAMATICA cuvântului EVANGHELIE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului evanghelie. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul EVANGHELIE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE evanghelie? Vezi cuvântul evanghelie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul evanghelie?[ e-van-ghe-li-e ] Se pare că cuvântul evanghelie are cinci silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL EVANGHELIE Inţelegi mai uşor cuvântul evanghelie dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Literă sau cuvânt de evanghelie = lucru absolut sigur, mai presus de îndoială sub evanghelie = a-și cauza singur neplăceri, încurcături Literă sau, mai rar, cuvînt de evanghelie = lucru absolut sigur, mai presus de îndoială sub evanghelie = a-și cauza singur neplăceri; a intra fără motiv și nesilit de nimeni în diverse încurcături Literă sau cuvânt de evanghelie = lucru absolut sigur, mai presus de îndoială sub evanghelie = a-și cauza singur neplăceri, încurcături |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL EVANGHELIE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv și adverb fără de număr?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul evanghelie are forma: evanghélii
