 | as |
|
| Evanghelic [ e-van-ghe-lic ] VEZI SINONIME PENTRU evanghelic PE ESINONIME.COM definiția cuvântului evanghelic în mai multe dicționareDefinițiile pentru evanghelic din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru evanghelic: evanghelic, evanghelică [Atestat: ASACHI, S. L. II, 87 / V: evanghelicngelevanghelic / Plural: evanghelicici, evanghelicice / Etimologie: franceza évangelique] 1 a Care aparține evangheliei (1). 2 a Care provine de la evanghelie (1). 3 a Care se referă la evanghelie (1). 4 a Care este specific evangheliei (1). 5 a De evanghelie (1). 6 a (Îs) Parte evanghelicică Partea stângă a altarului, în biserica creștină. 7 a Care aparține cultului creștin protestant. 8 a Care provine de la cultul creștin protestant. 9 a Care se referă la cultul creștin protestant. 10 a Care este specific cultului creștin protestant. 11-12 a, substantiv masculin și feminin (Care este) adept al cultului creștin protestant. Forme diferite ale cuvantului evanghelic: evanghelică Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru EVANGHELIC: EVANGHÉLIC, -Ă (în franceză, latina) adjectiv 1. Privitor la evanghelie, conform cu evanghelia; din evanghelie. 2. (Și substantiv) Care ține de cultul luteran. • Biserica evanghelic = federație bisericească grupând cele 27 de biserici protestante teritoriale din Germania, fondată în 1945, guvernată de un consiliu, o conferință și un sinod. 3. Alianța evanghelic = mișcare religioasă întemeiată în 1846 în Anglia, reunind persoane și confesiuni creștine care au drept scop atragerea lumii la credința lui Hristos. Forme diferite ale cuvantului evanghelic: evanghelic-Ă Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru EVANGHELIC: EVANGHÉLIC, -Ă, evanghelici, -e, adjectiv 1. Referitor la evanghelie, caracteristic pentru evanghelie; din evanghelie. Rupse plicul și sorbi cu înfrigurare cele șase pagini de scris mărunt în care d-na Herdelea, în stilul ei evanghelic, presărat cu maxime morale... îi spunea toate cîte s-au petrecut prin Amaradia. REBREANU, R. I 31. 2. Care ține de cultul creștin protestant. Catedrală evanghelică. – Variantă: (învechit) evangélic, -ă (NEGRUZZI, S. I 228) adjectiv[1] Forme diferite ale cuvantului evanghelic: evanghelic-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru EVANGHELIC: EVANGHÉLIC, -Ă, evanghelici, -ce, adjectiv 1. Privitor la evanghelie, caracteristic pentru evanghelie; din evanghelie. 2. (Adesea substantivat) Care ține de cultul protestant. – Din limba franceza évangélique, latina evangelicus. Forme diferite ale cuvantului evanghelic: evanghelic-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru EVANGHELIC: EVANGHÉLIC, -Ă, evanghelici, -ce, adjectiv 1. Privitor la Evanghelie, caracteristic pentru Evanghelie; din Evanghelie. 2. (Adesea substantivat) Care ține de cultul luteran. – Din limba franceza évangélique, latina evangelicus. Forme diferite ale cuvantului evanghelic: evanghelic-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru EVANGHELIC: EVANGHÉLIC1 evangheliccă (evanghelicci, evanghelicce) 1) Care ține de evanghelie; propriu evangheliei. 2) Care ține de religia protestantă fondată pe evanghelie. Luteranism evanghelic. /<fr. évangélique, latina evangelicus Forme diferite ale cuvantului evanghelic: evangheliccă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru EVANGHELIC, -Ă: EVANGHÉLIC, -Ă adjectiv 1. Referitor la evanghelie; din evanghelie. 2. (Adesea s.) Care ține de cultul protestant. [Variante evangelic, -ă adjectiv / conform latina evangelicus, limba franceza évangélique]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru EVANGHELIC: EVANGHÉLIC, -Ă adjectiv 1. referitor la evanghelie. 2. (și s.) care ține de cultul protestant. (< limba franceza évangélique, latina evangelicus) Forme diferite ale cuvantului evanghelic: evanghelic-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru EVANGHELIC: EVANGHÉLIC2 evangheliccă (evanghelicci, evanghelicce) m. și forme Adept al protestantismului. /<fr. évangélique, latina evangelicus Forme diferite ale cuvantului evanghelic: evangheliccă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru evanghelic: evanghélic adjectiv masculin, plural evanghélici; forme singular evanghélică, plural evanghélice Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru evanghelic: evanghélic adjectiv masculin, plural evanghélici; forme evanghélică, plural evanghélice Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru EVANGHELIC: EVANGHELIC adjectiv (termen bisericesc) protestant. (Cultul evanghelic.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'EVANGHELIC' evanghelescevanghelestevangheliEVANGHELIÁREVANGHÉLICevanghelicescevangheliceșteEVANGHÉLIEevangheliér |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL EVANGHELIC Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului evanghelic dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Evanghelic, evanghelică [Atestat: ASACHI, S. II, 87 / V: evanghelicngelevanghelic / Plural: evanghelicici, evanghelicice / Etimologie: franceza évangelique] 1 a Care aparține evangheliei 1. 6 a Îs Parte evanghelicică Partea stângă a altarului, în biserica creștină. EVANGHÉLIC1 evangheliccă evanghelicci, evanghelicce 1 Care ține de evanghelie; propriu evangheliei. Luteranism evanghelic. EVANGHÉLIC2 evangheliccă evanghelicci, evanghelicce m. Cultul evanghelic. |
GRAMATICA cuvântului EVANGHELIC? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului evanghelic. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul EVANGHELIC poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE evanghelic? Vezi cuvântul evanghelic desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul evanghelic?[ e-van-ghe-lic ] Se pare că cuvântul evanghelic are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL EVANGHELIC Inţelegi mai uşor cuvântul evanghelic dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe= federație bisericească grupând cele 27 de biserici protestante teritoriale din Germania, fondată în 1945, guvernată de un consiliu, o conferință și un sinod = mișcare religioasă întemeiată în 1846 în Anglia, reunind persoane și confesiuni creștine care au drept scop atragerea lumii la credința lui Hristos |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL EVANGHELIC |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Cuiva nume rău?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
