 | as |
|
| Esperanto [ es-pe-ran-to ] VEZI SINONIME PENTRU esperanto PE ESINONIME.COM definiția cuvântului esperanto în mai multe dicționareDefinițiile pentru esperanto din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru ESPERANTO: ESPERÁNTO substantiv neutru (< limba franceza espéranto < Esperanto, pseudonimul creatorului ei): limbă artificială creată în 1887 de medicul polonez dr. I. Zamenhof, cu scopul de a servi ca limbă internațională. Vocabularul ei este constituit, în cea mai mare parte, din cuvinte formate pe baza rădăcinilor din limbile romanice și germanice, iar structura gramaticală este foarte simplă (nu are diftongi, accentul e numai pe silaba ante-penultimă, genul e indicat prin sufix, iar timpul și modul prin schimbarea vocalei din silaba finală etc.) și nelegată de aceea a limbilor naturale. S-a răspândit mai întâi în Rusia, în Germania și în Anglia. Are numeroși adepți în toate țările lumii și este propagată de două mari asociații, cu filiale în 90 de țări. Acestea dispun de publicații și traduceri proprii și anual organizează congrese internaționale la care participă 2.000-3.000 de delegați. Conducerea esperantiștilor a atras încă din 1950 atenția O.N.U. în legătură cu importanța pe care o are folosirea acestei limbi în relațiile internaționale, iar UNESCO a dat în 1954 o rezoluție favorabilă în acest sens. Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ESPERANTO: ESPERÁNTO substantiv neutru Limbă internațională, formată din elemente de vocabular și de gramatică împrumutate din cele mai răspândite limbi europene, inventată la sfârșitul secolul XIX de către dr. Zamenhof. [< limba franceza espéranto < Esperanto – pseudonimul creatorului]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru esperanto: esperanto sns [Atestat: RESMERIȚĂ, despre / Etimologie: franceza espéranto] Limbă artificială formată din elemente de vocabular și de gramatică împrumutate din cele mai răspândite limbi europene, creată la sfârșitul secolul XIX, cu scopul de a deveni limbă internațională. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ESPERANTO: ESPERÁNTO substantiv neutru Limbă artificială, bazată pe o gramatică schematizată și pe un vocabular împrumutat de la cele mai răspîndite limbi europene, inventată la sfîrșitul secolului al XIX-lea, cu pretenția de a deveni limbă internațională. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ESPERANTO: ESPERÁNTO substantiv neutru Limbă artificială, formată din elemente de vocabular și de gramatică împrumutate din cele mai răspândite limbi europene, creată cu scopul de a deveni limbă internațională. – Din limba franceza espéranto. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ESPERANTO: ESPERÁNTO substantiv neutru Limbă artificială, formată din elemente de vocabular și de gramatică împrumutate din cele mai răspândite limbi europene, creată cu scopul de a deveni limbă internațională. – Din limba franceza espéranto. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ESPERANTO: ESPERÁNTO n. Limbă artificială creată la sfârșitul secolul XIX din elemente de vocabular ale celor mai răspândite limbi europene pentru a servi drept limbă internațională. /<fr. espéranto Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ESPERANTO: ESPERÁNTO substantiv neutru limbă artificială formată din elementele de vocabular și de gramatică împrumutate din cele mai răspândite limbi europene. (< limba franceza espéranto) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru esperanto: esperanto n. limbă internațională stabilită pela 1887 de doctorul Zamenhof. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru esperanto: esperánto substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru esperanto: esperánto substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ESPERANTO' espeptorareESPERANCEESPERANTÍSMESPERANTÍSTesperántoesperementesperențăesperiESPERIDE |
GRAMATICA cuvântului esperanto? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului esperanto. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul esperanto poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE esperanto? Vezi cuvântul esperanto desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul esperanto?[ es-pe-ran-to ] Se pare că cuvântul esperanto are patru silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: CAtuSi adverb în expresie câtuși de puțin?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
