 | as |
|
| Esenţă [ e-sen-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU esenţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului esenta în mai multe dicționareDefinițiile pentru esenta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ESENȚĂ: ESÉNȚĂ, esențe, substantiv feminin 1. (filozofie) Ceea ce exprimă principalul din obiecte și din fenomene, latura lor interioară cea mai importantă, procesele care se desfășoară în adîncul lor; ea poate fi cunoscută numai trecînd de forma exterioară a lucrurilor, pătrunzînd în adîncul lor cu ajutorul gîndirii. A-ți însuși teoria marxist-leninistă înseamnă a-ți însuși esența acestei teorii și a învăța să o aplici creator la condițiile istorice concrete. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2605. • Locuţiune adverbiala În esență = în ceea ce are esențial, fundamental, în ultimă analiză. 2. (chimie) Lichid volatil, cu miros aromatic puternic, extras din plante sau preparat sintetic și întrebuințat în farmacie și în parfumerie sau pentru uzul casnic. Esență de fructe. ▭ Servitorii începeau să măture, să deschidă ferestrele, să pulverizeze esența de brad. C. PETRESCU, C. vezi 179. ♦ Substanță concentrată care, diluată de obicei în apă, dă un produs alimentar. Esență de ceai. 3. (silvicultură) Soi, specie de arbori care intră în componența arboretului principal dintr-o pădure. Aceste specii [de insecte] colonizează frunzele esențelor lemnoase foioase. FAUNA R. P. R. VIII1 31. Esențele forestiere din aceste păduri sînt fagul și stejarul. I. IONESCU, despre 267. ♦ Varietate ds lemn. Esență tare. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru esență: esență substantiv feminin [Atestat: MEȘT. DOFT. II, 225v/21 / V: (înv) esentație (S și: essenție), esentancie (S și: essencie), esință (S și: essință), (reg) isănță, isesenta, isenție / S și: (înv) essesenta / Plural: esentațe / Etimologie: franceza essence, it essenza, lat essentia] 1 (Flz; îoc accident) Ceea ce constitue fondul, elementul permanent și constitutiv al unei ființe, al unui lucru etc. 2 (Flz; îoc accident) Ceea ce constitue natura intimă a lucrurilor, care nu poate fi cunoscută sau demonstrată Si: substanță, structură, entitate. 3 Calitate proprie principală a unei ființe sau a unui lucru. 4 Ansamblu de caracteristici constitutive și invariabile. 5 (Îlav) În esenta În ceea ce este fundamental. 6 (Îal) În ultimă analiză. 7 (Îlav; rar) Prin esenta Prin însăși natura sa Si: prin definiție. 8 (Chm) Lichid volatil, cu miros aromatic puternic, extras din plante sau preparat sintetic. 9 (Rar) Emanație plăcută Si: parfum (1). 10 Substanță concentrată care, prin diluare, dă un produs alimentar. 11 (Înv; îs) esenta de Orient Materie sidefie extrasă din solzii unor specii de pești și folosită la fabricarea perlelor artificiale. 12 (Sil) Specie de arbore care constituie arboretul principal dintr-o pădure. 13 Specie de arbore. 14 Varietate de lemn. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul gastronomic explicativ dă următoarea definitie pentru ESENȚĂ: ESENȚĂ, esențe, substantiv feminin Lichid volatil, cu aromă puternică, numit și ulei eteric, extras din plante aromatice sau mirodenii (petale, flori, frunze, fructe, scoarță, rădăcină) sau produs sintetic (aromă de cocos, de rom, de anason, de vanilie) care păstrează integral proprietățile acestora (aromă, gust, principii active); se utilizează în scopuri medicinale, în parfumerie sau ca aromate în cofetărie și patiserie, sub formă de soluție alcoolică (esență de vanilie, de migdale) sau ca ulei aromatizat (ulei de lămâie, de mentă, de trandafir); se obțin esențe și prin reducerea unei fierturi (esență de ciuperci), prin infuzare (apă de trandafiri, de flori de portocal) sau prin macerare de materii vegetale (trufe, usturoi, ceapă, frunze) în oțet sau în vin, utilizate pentru asezonarea preparatelor culinare. Definiție sursă: Dicționar gastronomic explicativ |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ESENȚĂ: ESÉNȚĂ, esențe, substantiv feminin 1. Ceea ce exprimă principalul și stabilul din obiecte și din fenomene, natura lor internă, ascunsă, latura lor care nu este dată sau perceptibilă nemijlocit; ceea ce poate fi cunoscut numai trecând de forma exterioară a lucrurilor, pătrunzând în adâncul lor cu ajutorul gândirii. • Locuţiune adverbiala În esență = în ceea ce este fundamental; în ultimă analiză. 2. Lichid volatil cu miros aromatic puternic, extras din plante sau preparat sintetic și întrebuințat în farmacie, în parfumerie sau pentru uzul casnic, mai ales în alimentație. ♦ Substanță concentrată care, diluată (cu apă), dă un produs alimentar. 3. Varietate de arbori care alcătuiesc o pădure. ♦ Varietate de lemn. – Din limba franceza essence, latina essentia. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ESENȚĂ: ESÉNȚĂ, esențe, substantiv feminin 1. Ceea ce exprimă principalul și stabilul din obiecte și din fenomene, natura lor internă, ascunsă, latura lor care nu este dată sau perceptibilă nemijlocit; ceea ce poate fi cunoscut numai trecând de forma exterioară a lucrurilor, pătrunzând în adâncul lor cu ajutorul gândirii. • Locuţiune adverbiala În esență = în ceea ce este fundamental; în ultimă analiză. 2. Lichid volatil cu miros aromatic puternic, extras din plante sau preparat sintetic și folosit în farmacie, în parfumerie sau pentru uzul casnic, mai ales în alimentație. ♦ Substanță concentrată care, diluată (cu apă), dă un produs alimentar. 3. Varietate de arbori care alcătuiesc o pădure. ♦ Varietate de lemn. – Din limba franceza essence, latina essentia. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ESENȚĂ: ESÉNȚĂ substantiv feminin 1. Ceea ce este principalul din obiecte și din fenomene, totalitatea celor mai profunde și stabile însușiri și relații ale obiectelor și proceselor, ceea ce face ca un lucru, o ființă să fie ceea ce este, constituind natura lui. 2. Lichid volatil care se extrage din plante sau din anumite substanțe. ♦ Substanță concentrată care, diluată, dă un produs alimentar. 3. Specie de arbori care alcătuiesc arboretul principal dintr-o pădure. ♦ Varietate de lemn. [< latina essentia < esse a fi, conform italiana essenza, limba franceza essence]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ESENȚĂ: ESÉNȚĂ substantiv feminin 1. totalitatea celor mai profunde și stabile însușiri și relații ale obiectelor și proceselor realității, care constituie natura lor internă, ascunsă. ♦ în esenta = în ceea ce este fundamental; în ultimă analiză. 2. lichid volatil extras din plante sau din anumite substanțe. • substanță concentrată care, diluată, dă un produs alimentar. 3. specie de arbori care alcătuiesc arboretul principal dintr-o pădure. • varietate de lemn. (< limba franceza essence, latina essentia) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ESENȚĂ: ESÉNȚĂ esentae forme 1) Ansamblu de trăsături fundamentale, necesare, generale și stabile ale unui lucru sau ale unui proces, care fac ca acesta să se deosebească de altele; natură internă a unui lucru sau a unui proces. 2) Substanță mirositoare concentrată extrasă din plante sau preparată sintetic și folosită, în stare diluată, în parfumerie sau în cofetărie. /<fr. essence, latina essentia Forme diferite ale cuvantului esenta: esentae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru esență: *esénță forme, plural e (latina essentia, despre esse, a fi). Ceĭa ce constitue natura unuĭ lucru: esența divină. Lichid móbil și volátil. Tărie, uleĭ aromatic obținut pin destilațiune: esență de roze. Fel, vorbind de arboriĭ uneĭ pădurĭ: esențele conifere predomină în pădurile norduluĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ESENȚĂ: ESENȚĂ s. 1. chintesență. (esenta a unui proces.) 2. natură, substanță. (esenta a unui fenomen.) 3. bază, fundament, temei, temelie, (învechit) cap. (esenta concepției sale.) 4. fond, materie, (figurat) inimă, măduvă, miez, nucleu, sîmbure. (A intra în esenta chestiunii.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru esență: esență forme 1. ceeace este sau există: D-zeu e prima esență; 2. ceeace constitue natura unui lucru: esența virtuții e lupta încontra răului; 3. substanță aromatică volatilă: esență de trandafir; 4. botanică specie particulară de arbori. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru esență: esénță substantiv feminin, genitiv dativ articulat esénței; (lichide, varietăți de arbori, de lemn) plural esénțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru esență: esénță substantiv feminin, genitiv dativ articulat esénței; (lichide, varietăți de arbori) plural esénțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ESENTA' esencieESENIÁNESENIÉNIESENÍSMESÉNȚĂesențáresenteraesențiaESENȚIÁL |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL esență Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului esență dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii II, 225v/21 / V: înv esențăție S și: essenție, esențăncie S și: essencie, esință S și: essință, reg isănță, isesență, isenție / S și: înv essesență / Plural: esențățe / Etimologie: franceza essence, it essenza, lat essentia] 1 Flz; îoc accident Ceea ce constitue fondul, elementul permanent și constitutiv al unei ființe, al unui lucru etc. 5 Îlav În esență În ceea ce este fundamental. 7 Îlav; rar Prin esență Prin însăși natura sa Si: prin definiție. 11 Înv; îs esență de Orient Materie sidefie extrasă din solzii unor specii de pești și folosită la fabricarea perlelor artificiale. ESÉNȚĂ esențăe forme 1 Ansamblu de trăsături fundamentale, necesare, generale și stabile ale unui lucru sau ale unui proces, care fac ca acesta să se deosebească de altele; natură internă a unui lucru sau a unui proces. Esență a unui proces. Esență a unui fenomen. Esență concepției sale. A intra în esență chestiunii. Esență a unui proces. Esență a unui fenomen. |
GRAMATICA cuvântului esență? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului esență. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul esență poate fi: substantiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE esenţă? Vezi cuvântul esenţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul esenţă?[ e-sen-ţă ] Se pare că cuvântul esenţă are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL esență Inţelegi mai uşor cuvântul esență dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala În esență = în ceea ce are esențial, fundamental, în ultimă analiză Locuţiune adverbiala În esență = în ceea ce este fundamental; în ultimă analiză Locuţiune adverbiala În esență = în ceea ce este fundamental; în ultimă analiză ♦ în esenta = în ceea ce este fundamental; în ultimă analiză |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL esență |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Empirism logic?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul esență are forma: esénțe
