 | as |
|
| Eruptiv [ e-rup-tiv ] VEZI SINONIME PENTRU eruptiv PE ESINONIME.COM definiția cuvântului eruptiv în mai multe dicționareDefinițiile pentru eruptiv din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ERUPTIV: ERUPTÍV, -Ă, eruptivi, -e, adjectiv 1. Cu privire la o erupție, care provine de la o erupție; de natură vulcanică. Roci eruptive. ♦ figurat Care lasă frîu liber pornirilor violente; nestăpînit, violent, impetuos. vezi vulcanic. O astfel de natură modestă era firesc să se simtă atrasă către entuziasmul eruptiv al unui om ca Milescu. despre ZAMFIRESCU, R. 211. 2. (medicină; despre o boală) Însoțit de apariția unei erupții, care se manifestă printr-o erupție (2). Febră eruptivă. Forme diferite ale cuvantului eruptiv: eruptiv-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru eruptiv: eruptiv, eruptivă a [Atestat: BARASCH, I. N. 89/13 / Plural: eruptivi, eruptive / Etimologie: franceza éruptif] 1 Privitor la erupție. 2 (despre roci) De origine vulcanică. 3 (despre terenuri) Format din materii rezultate dintr-o erupție. 4 (Fig; despre oameni și manifestările lor) Impetuos. 5 (despre boli) Însoțit de apariția unei erupții. 6 (despre boli) Care se manifestă printr-o erupție. corectată Forme diferite ale cuvantului eruptiv: eruptivă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ERUPTIV: ERUPTÍV, -Ă, eruptivi, -e, adjectiv 1. Cu privire la o erupție (1), care provine dintr-o erupție; de origine vulcanică. ♦ figurat (Despre oameni și manifestările lor) Nestăpânit, impetuos; violent. 2. (Despre o boală) Însoțit de apariția unei erupții (2), care se manifestă printr-o erupție. – Din limba franceza éruptif. Forme diferite ale cuvantului eruptiv: eruptiv-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ERUPTIV: ERUPTÍV, -Ă, eruptivi, -e, adjectiv 1. Cu privire la o erupție (1), care provine dintr-o erupție; de origine vulcanică. ♦ figurat (Despre oameni și manifestările lor) Nestăpânit, impetuos; violent. 2. (Despre o boală) Însoțit de apariția unei erupții (2), care se manifestă printr-o erupție. – Din limba franceza éruptif. Forme diferite ale cuvantului eruptiv: eruptiv-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ERUPTIV: ERUPTÍV, -Ă adjectiv 1. de, din erupție; (despre roci) de origine vulcanică. • (figurat; despre oameni și manifestările lor) violent, impetuos, vulcanic. 2. (despre boli) însoțit de o erupție. (< limba franceza éruptif) Forme diferite ale cuvantului eruptiv: eruptiv-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ERUPTIV: ERUPTÍV, -Ă adjectiv 1. De (din) erupție; (despre roci) de origine vulcanică. ♦ (figurat) Violent, impetuos, vulcanic (în porniri, în gândire). 2. (Despre o boală) Însoțit de o erupție. [< limba franceza éruptif]. Forme diferite ale cuvantului eruptiv: eruptiv-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ERUPTIV: ERUPTÍV eruptivă (eruptivi, eruptive) 1) geologie Care ține de erupții; care provine dintr-o erupție. Rocă eruptivă. 2) (despre o boală) Care este însoțită de o erupție. /<fr. éruptif Forme diferite ale cuvantului eruptiv: eruptivă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru eruptiv: eruptiv a. 1. privitor la erupțiunile vulcanice: terenuri eruptive; 2. medicină însoțit de erupțiune: friguri eruptive. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru eruptiv: *eruptív, -ă adjectiv (despre erupt). Care se produce pin erupțiune: terenurĭ eruptive; frigurĭ eruptive. Forme diferite ale cuvantului eruptiv: eruptiv-ă prinț eruptivcu Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru eruptiv: eruptív adjectiv masculin, plural eruptívi; forme singular eruptívă, plural eruptíve Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru eruptiv: eruptív adjectiv masculin, plural eruptívi; forme eruptívă, plural eruptíve Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ERUPTIV' ERÚPEERÚPEREERÚPȚIEERUPȚIÚNEERUPTÍVERUPTIVÍSMeruptivitáteeruscăErvasia |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL eruptiv Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului eruptiv dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Eruptiv, eruptivă a [Atestat: BARASCH, I. 89/13 / Plural: eruptivi, eruptive / Etimologie: franceza éruptif] 1 Privitor la erupție. ERUPTÍV eruptivă eruptivi, eruptive 1 geologie Care ține de erupții; care provine dintr-o erupție. Rocă eruptivă. |
GRAMATICA cuvântului eruptiv? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului eruptiv. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul eruptiv poate fi: adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE eruptiv? Vezi cuvântul eruptiv desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul eruptiv?[ e-rup-tiv ] Se pare că cuvântul eruptiv are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Forme în sintagma galbenă de odobești?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
