 | as |
|
| Erudit [ e-ru-dit ] VEZI SINONIME PENTRU erudit PE ESINONIME.COM definiția cuvântului erudit în mai multe dicționareDefinițiile pentru erudit din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ERUDIT: ERUDÍT, -Ă, erudiți, -te, adjectiv (Despre persoane) Care posedă cunoștințe temeinice și vaste căpătate în urma unor studii îndelungate; savant, învățat. • (Substantivat) Vă dați seama că tot progresul, cît e, s-a realizat la noi prin cîțiva mari cărturari? întrebă, tulburat, Bălcescu. Datorăm nespus acelui mare erudit, stolnicul Constantin Cantacuzino. CAMIL PETRESCU, O. I 308. ♦ (Despre opere științifice) Care dovedește cunoștințe vaste și aprofundate. O lucrare erudită. ▭ O lungă controversă în care filologia are să se amestece cu istoria naturală și să facă un talmeș-balmeș precît se va putea mai doct și mai erudit. ODOBESCU, S. III 24. Forme diferite ale cuvantului erudit: erudit-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru erudit: erudit, erudită [Atestat: HELIADE, O. II, 412 / Plural: eruditiți, erudite / Etimologie: franceza érudit, lat eruditus] 1-2 smf, a (Persoană) care are cunoștințe vaste într-unul sau în mai multe domenii ale cunoașterii, în urma unor studii aprofundate și îndelungate Si: cărturar, doct, învățat, savant. 3 a (despre opere științifice) Care dovedește cunoștințe vaste și aprofundate. Forme diferite ale cuvantului erudit: erudită Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ERUDIT: ERUDÍT, -Ă, erudiți, -te, adjectiv (Adesea substantivat) Care posedă cunoștințe temeinice și vaste în urma unor studii îndelungate; savant, învățat. ♦ (Despre opere științifice) Care dovedește cunoștințe vaste și aprofundate. – Din limba franceza érudit, latina eruditus. Forme diferite ale cuvantului erudit: erudit-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ERUDIT: ERUDÍT, -Ă, erudiți, -te, adjectiv (Adesea substantivat) Care posedă cunoștințe temeinice și vaste în urma unor studii îndelungate; savant, învățat. ♦ (Despre opere științifice) Care conține cunoștințe vaste și aprofundate. – Din limba franceza érudit, latina eruditus. Forme diferite ale cuvantului erudit: erudit-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ERUDIT: ERUDIT adjectiv, s. 1. adjectiv citit, învățat, savant, (livresc) doct, (livresc rar) sapient, (popular) știut, (învechit și regional) pricopsit, știutor. (Un tînăr erudit.) 2. substantiv cărturar, învățat, savant, (învechit) diac, (grecism învechit) sofologiotatos. (Un erudit celebru.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ERUDIT: ERUDÍT, -Ă adjectiv Cu cunoștințe vaste; învățat, savant. ♦ (Despre opere științifice) Care arată erudiție, cunoștințe multe și profunde. [conform limba franceza érudit, latina eruditus – cioplit, instruit]. Forme diferite ale cuvantului erudit: erudit-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ERUDIT: ERUDÍT erudittă (eruditți, eruditte) 1) și substantival (despre persoane) Care posedă erudiție; doct; savant. 2) (despre lucrări științifice) Care denotă erudiție. /<fr. érudit, latina eruditus Forme diferite ale cuvantului erudit: erudittă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ERUDIT: ERUDÍT, -Ă adjectiv (și s.) care posedă cunoștințe vaste; învățat, savant. • (despre opere științifice) care dovedește erudiție. (< limba franceza érudit, latina eruditus) Forme diferite ale cuvantului erudit: erudit-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru erudit: *erudít, -ă adjectiv (latina e-rudítus, despre ex, din, și rudis, aspru, necĭoplit). Învățat, doct, savant: om erudit, carte erudită. Forme diferite ale cuvantului erudit: erudit-ă prinț eruditcu Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru erudit: erudít adjectiv masculin, plural erudíți; forme singular erudítă, plural erudíte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru erudit: erudít adjectiv masculin, plural erudíți; forme erudítă, plural erudíte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Erudit: Erudit ≠ ignorant, mărginit, redus Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru erudit: erudit a. și m. învățat. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'ERUDIT' eructatERUCTÁȚIEERUCTAȚIÚNEerudiciuneERUDÍTErudițieeruditísimERUDIȚIÚNEerúgă |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL erudit Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului erudit dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Erudit, erudită [Atestat: HELIADE, O. II, 412 / Plural: eruditiți, erudite / Etimologie: franceza érudit, lat eruditus] 1-2 smf, a Persoană care are cunoștințe vaste într-unul sau în mai multe domenii ale cunoașterii, în urma unor studii aprofundate și îndelungate Si: cărturar, doct, învățat, savant. Un tînăr erudit. Un erudit celebru. ERUDÍT erudittă eruditți, eruditte 1 și substantival despre persoane Care posedă erudiție; doct; savant. |
GRAMATICA cuvântului erudit? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului erudit. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul erudit poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE erudit? Vezi cuvântul erudit desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul erudit?[ e-ru-dit ] Se pare că cuvântul erudit are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL erudit |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Din zori și până-n seară sau noapte?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
