 | as |
|
| Eroic [ e-ro-ic ] VEZI SINONIME PENTRU eroic PE ESINONIME.COM definiția cuvântului eroic în mai multe dicționareDefinițiile pentru eroic din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru eroic: eroic, eroică [Atestat: ASACHI, I., 1/19 / V: (înv) heroic, iroic / Plural: eroicici, eroicice / Etimologie: franceza héroïque, ger heroisch, it eròico, lat heroicus, ngr ἡρωïκός] 1 a Propriu eroilor Si: (iuz) eroicesc (1). 2 a Care aparține eroilor Si: (iuz) eroicesc (2). 3 a Referitor la eroi Si: eroicesc (3). 4 a De eroi Si: eroicesc (4). 5 a (despre epoci istorice) Care, odată cu trecerea timpului, capătă caracter de legendă, de mit Si: eroicesc (5). 6 a (despre oameni) Care se remarcă prin vitejie și curaj extraordinar în domeniul armelor Si: eroicesc (6) Si: viteaz, brav. 7 a (despre acțiuni, manifestări ale oamenilor) Care denotă vitejie și curaj Si: (iuz) eroicesc (7). 8 a (despre oameni sau colectivități) Demn de stimă, de glorie, datorită calităților sale excepționale, a superiorității sale morale, a devotamentului său pentru o cauză Si: (iuz) eroicesc (8) Si: celebru, ilustru, renumit, mare. 9 a (despre însușiri, sentimente, acțiuni, manifestări, creații etc. ale oamenilor) Care denotă superioritate morală, abnegație Si: (iuz) eroicesc (9). 10 a Care trezește admirație Si: eroicesc (10). 11 a Care se impune prin calități deosebite Si: eroicesc (11), maiestuos, măreț. 12 a Ieșit din comun Si: (iuz) eroicesc (12). 13 a (despre poeme, opere literare sau despre forme ale artei) Care celebrează faptele unui erou Si: (iuz) eroicesc (13) Cf epopee. 14 a Cu caracter elevat Si: eroicesc (14). 15 a (Îs) Vers eroic Hexametru Si: eroicesc (15). 16 a (Îas) Alexandrin Si: eroicesc (16). 17 a (Îas) Endecasilab Si: eroicesc (17). 18 a (Înv; despre medicamente) Cu acțiune imediată Si: puternic, energic, eroicesc (18). 19 a (despre un procedeu de acțiune, un remediu; frr; fig) La care se recurge în caz extrem Si: eroicesc (19). 20 sn Eroism. 21 sn Formulă de manifestare a sublimului, expresie a unității idealului etic cu cel estetic. modificată Forme diferite ale cuvantului eroic: eroică Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ERÓIC: ERÓIC, -Ă, eroici, -e, adjectiv 1. De erou, caracteristic eroilor, cu calități de erou; prin extensie măreț, grandios. Eroicele popoare sovietice. Timpuri eroice. ▭ Eroicele lupte ale ceferiștilor și petroliștilor din 1933 au scos la iveală forța și combativitatea clasei muncitoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 332, 1/4. Scriitorii sovietici știu pentru cine muncesc. Cititorii înșiși vin la ei și le cer ca prin cuvinte simple și imagini juste să le zugrăvească munca lor eroică. SAHIA, U.R.S.S. 164. A țării eroică oștire. ALEXANDRESCU, P. 145. ♦ (Despre opere literare) Care are drept subiect faptele unor eroi. [Antioh Cantemir] începuse și un poem eroic numit Petreida, în lauda marelui Petru, care însă rămase neisprăvit. NEGRUZZI, S. II 157. 2. Energic, drastic; la care se recurge în caz extrem. Mijloc eroic. Forme diferite ale cuvantului eroic: eroic-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ERÓIC: ERÓIC, -Ă adjectiv 1. Referitor la eroii din mitologie, al eroilor din mitologie. 2. Propriu unui erou sau unei eroine; de erou, vitejesc. 3. Care arată, dovedește eroism. ♦ (Despre poezii, poeme etc.) Care cântă, povestește faptele unui erou. // substantiv neutru Formă de manifestare a sublimului, expresie viguroasă a unității idealului etic cu cel estetic. [pronume -ro-ic. / < limba franceza héroïque, italiana eroico, latina heroicus]. Forme diferite ale cuvantului eroic: eroic-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru eroic: *eróic, -ă adjectiv (vgr. ῾eroïkós). De eroŭ, vitejesc: acțiune eroică. Timpurĭ eroice, cînd trăĭaŭ eroiĭ și a căror istorie e amestecată cu fabule. Poezie eroică, nobilă, înaltă, care-ĭ celebrează pe eroĭ. medicină Foarte puternic, foarte eficace, vorbind de oare-care medicamente: remediŭ eroic. adverb În mod eroic, vitejește. Forme diferite ale cuvantului eroic: eroic-ă prinț eroiccu Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ERÓIC: ERÓIC, -Ă I. adjectiv propriu eroilor; cu calități de erou. • măreț, grandios. • (despre poezii, poeme etc.) care cântă, povestește faptele unui erou. II. substantiv neutru formă de manifestare a sublimului, expresie viguroasă a unirii idealului etic cu cel estetic. (< limba franceza héroïque) Forme diferite ale cuvantului eroic: eroic-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ERÓIC: ERÓIC, -Ă, eroici, -ce, adjectiv Care ține de erou, caracteristic eroilor, cu calități de erou; prin extensie măreț, grandios. ♦ (Despre opere literare, artistice) Care are drept subiect faptele unor eroi. [ pronunție: -ro-ic] – Din limba franceza héroïque, latina heroicus. Forme diferite ale cuvantului eroic: eroic-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ERÓIC: ERÓIC, -Ă, eroici, -ce, adjectiv Care ține de erou, caracteristic eroilor, cu calități de erou; prin extensie măreț, grandios. ♦ (Despre opere literare, artistice) Care are drept subiect faptele unor eroi. [ pronunție: -ro-ic] – Din limba franceza héroïque, latina heroicus. Forme diferite ale cuvantului eroic: eroic-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ERÓIC: ERÓIC2 eroiccă (eroicci, eroicce) 1) Care ține de eroi; propriu eroilor. Faptă eroiccă. 2) (despre opere de artă) Care descrie faptele unor eroi. 3) Care vădește măreție. [silabe e-ro-ic]. /<fr. héroïque, latina heroicus Forme diferite ale cuvantului eroic: eroiccă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru eroic: eroic a. 1. ce ține de erou: curaj eroic; timpuri eroice, în cari trăiau vechii eroi, a căror viață e amestecată cu fabule; 2. epic: poezie eroică; 3. medicină energic: remediu eroic. ║ adverb cu eroism. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru EROIC: EROIC adjectiv, adverb 1. adjectiv glorios, strălucit, vitejesc, (popular) voinicesc. (O faptă de arme eroic.) 2. adverb bărbătește, curajos, vitejește, (popular) voinicește. (S-a luptat eroic.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ERÓIC: ERÓIC1 adverb Cu eroism; cu multă dăruire. [silabe e-ro-ic]. /<fr. héroïque, latina heroicus Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru eroic: eróic adjectiv masculin (silabe -ro-ic), plural eróici; forme singular eróică, plural eróice Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru eroic: eróic (-ro-ic) adjectiv masculin, plural eróici; forme eróică, plural eróice Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'EROIC' erogatorerogénerogenitáteeroi-cómicERÓICeroicescEROICÉȘTEeroicitáteERÓICO |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ERÓIC Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului eroic dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Eroic, erÓică [Atestat: ASACHI, I. , 1/19 / V: înv heroic, iroic / Plural: erÓicici, erÓicice / Etimologie: franceza héroïque, ger heroisch, it eròico, lat heroicus, ngr ἡρωïκός] 1 a Propriu eroilor Si: iuz eroicesc 1. 15 a Îs Vers erÓic Hexametru Si: eroicesc 15. ERÓIC2 erÓiccă erÓicci, erÓicce 1 Care ține de eroi; propriu eroilor. Faptă erÓiccă. O faptă de arme erÓic. S-a luptat erÓic. |
GRAMATICA cuvântului ERÓIC? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului eroic. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ERÓIC poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE eroic? Vezi cuvântul eroic desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul eroic?[ e-ro-ic ] Se pare că cuvântul eroic are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ERÓIC |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A juca la bursă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
