 | as |
|
| Eroare [ e-roa-re ] VEZI SINONIME PENTRU eroare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului eroare în mai multe dicționareDefinițiile pentru eroare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru EROARE: EROÁRE (< limba franceza , latina) substantiv feminin 1. Iluzie a simțurilor, care provoacă decepție în planul conștiinței. ♦ Cunoștință sau idee falsă, inexactă în raport cu cu un fapt real sau cu o normă definită. • Erori logice = erori provenite din încălcarea regulilor demonstrației, săvârșite intenționat (sofisme) sau neintenționat (paralogisme). ♦ Idee, părere, opinie greșită; ceea ce e greșit, greșeală. 2. (GENET.) Eroare înnăscută de metabolism = defect ereditar enzimatic, prin mutație deficitară (Dorothy Garrod, 1908); orice tulburare biochimică determinată genetic, în care un defect enzimatic specific produce un bloc metabolic (Thompson și Thompson, 1967); eroare garrodiană. 3. (Dr.) Falsă reprezentare asupra unei situații de fapt (e. de fapt) ori asupra existenței sau conținutului unui act normativ (e. de drept) și care, atunci când împiedică întâlnirea voinței părților contractante (e. obstacol), constituie o cauză de nulitate absolută a contractului, iar când alterează numai voința părților (e. viciu de consimțământ) constituie o cauză o cauză de nulitate relativă a contractului. • Eroare comună = eroare în care, aflându-se un număr însemnat de persoane, se produc efectele juridice corespunzătoare falsei reprezentări a realității. Eroare judiciară = stabilire greșită a faptelor dintr-un proces penal și care duce la pronunțarea unei condamnări nedrepte. 4. (fizică) Eroare medie = valoare medie a erorilor posibile. Eroare admisibilă = eroare maximă admisă, astfel încât rezultatele obținute în urma activității supuse eroare pot fi utile. Eroare absolută = valoarea absolută a diferenței dintre valoarea exactă a unei mărimi și cea obținută în urma unei măsurări sau a calcului. Eroare relativă = raportul dintre eroarea absolută și valoarea reală a mărimii respective. 5. Teoria erorilor = capitol al analizei numerice care studiază erorile și propagarea lor în calcule. 6. (economie) Cont de erori (sau de așteptare) = cont în care sunt înregistrate toate eroare acumulate până la închiderea bilanțului. • Expresia: Erori și omisiuni = formă de asigurare legată de angajamentul de a se acoperi pagube survenite în urma unor greșeli în practicarea anumitor profesii cu excepția celei medicale (inginerie, financiar-bancară etc.). Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
 Ce inseamna? |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru eroare: eroare substantiv feminin [Atestat: HELIADE, despre J. 7/7 / Plural: erori / Etimologie: franceza erreur, lat error, -oris] 1 Idee sau concepție falsă (generalizată) Si: iluzie, rătăcire. 2 Act al inteligenței care consideră adevărat ceea ce este fals și invers. 3 (Log; șîs) eroare logică Greșeală provenită din încălcarea regulilor unei demonstrații, care are drept consecință falsificarea concluziei. 4 Greșeală de interpretare sau de asociere a unei persoane, a unui fapt, a unei lucrări etc. 5 (Îe) A fi în eroare A greși în judecata sau aprecierea lucrurilor Si: a avea o concepție greșită. 6 (Îlv) A induce în eroare A sugera cuiva o concepție sau o părere falsă Si: a înșela. 7 (Flz) Reprezentare subiectivă sau imperfectă a realității, datorită limitelor cunoașterii umane. 8 (Jur) Reprezentare falsă a unei situații care poate servi drept cauză a anulării unei decizii sau a unui act. 9 (Jur; îs) eroare judiciară Stabilire greșită a faptelor într-un proces penal, ce poate duce la condamnări nedrepte. 10 (Jur; îs) eroare de drept Greșeală de interpretare a codului penal. 11 (Jur; îs) eroare de fapt Greșeală în interpretarea împrejurărilor materiale ale unui fapt. 12 Greșeală de informație în prezentarea unor fapte, în relatarea unor evenimente etc. Si: inexactitate. 13 Greșeală provenită din neatenție sau din întâmplare. 14 (Mat; Fiz; șîs eroare absolută) Diferență dintre valoarea reală a unei mărimi și valoarea ei calculată sau măsurată, care se explică prin defectele metodelor folosite. 15 (Mat; Fiz; îs) eroare probabilă Diferență presupusă între datele obținute prin calcul și cele obținute prin experiență. 16 Acțiune regretabilă. 17 Greșeală de comportare socială Si: gafă. 18 (Rar) Defect moral. 19 (Artă) Greșeală de gust. 20 (Artă) Exces. corectată Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru EROARE: EROÁRE erori, substantiv feminin 1. (În opoziție cu adevăr) Lipsă de concordanță între percepțiile noastre și realitatea obiectivă, confirmată de practică, a lucrurilor percepute; cunoștință greșită, falsă despre această realitate, idee, părere, opinie greșită (pe care cineva și-o formează sau o are din nebăgare de seamă, din lipsă de discernămînt etc.); ceea ce e greșit, greșeală. Adevărul și eroarea, ca și toate categoriile logice care se mișcă in antagonisme polare, au valabilitate absolută numai pentru un domeniu foarte limitat. ENGELS, A. 107. Mi-am închipuit că ai trecut peste drum la Caraiman. – Eroare. SEBASTIAN, T. 345. Pentru ce să nu combatem erorile răspîndite în public de reaua-credință sau de fanfaronada unora? ODOBESCU, S. III 48. • Eroare probabilă = diferență probabilă între datele obținute printr-un calcul și cele obținute pe bază de experiență. • Expresia: A induce pe cineva în eroare = a face (pe cineva) să creadă sau să i se pară că ceva este altfel decît e în realitate; a înșela, a amăgi. 2. Diferența dintre valoarea unei mărimi și valoarea măsurată sau calculată a acestei mărimi. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru EROARE: EROÁRE, erori, substantiv feminin 1. Cunoștință, idee, părere, opinie greșită; ceea ce e greșit; greșeală. • Expresia: A induce (pe cineva) în eroare = a înșela, a amăgi. 2. Falsă reprezentare asupra unei situații de fapt ori asupra existenței unui act normativ. • Eroare judiciară = stabilire greșită a faptelor dintr-un proces penal, care duce la pronunțarea unei condamnări nedrepte. 3. Diferența dintre valoarea reală a unei mărimi și valoarea calculată a acestei mărimi. – Din limba franceza erreur, latina error, -oris. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru EROARE: EROÁRE, erori, substantiv feminin 1. Cunoștință, idee, părere, opinie greșită; ceea ce e greșit; greșeală. • Expresia: A induce (pe cineva) în eroare = a înșela, a amăgi. 2. Falsă reprezentare asupra unei situații de fapt ori asupra existenței unui act normativ. • Eroare juridică = greșită stabilire a faptelor dintr-un proces penal, care duce la pronunțarea unei condamnări nedrepte. 3. Diferența dintre valoarea reală a unei mărimi și valoarea calculată a acestei mărimi. – Din limba franceza erreur, latina error, -oris. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru EROARE: EROÁRE substantiv feminin 1. lipsă de concordanță între percepții și realitatea obiectivă; cunoștință falsă, denaturată; greșeală. ♦ a induce (pe cineva) în eroare = a amăgi, a înșela. 2. (juridic) reprezentare greșită asupra unei situații de fapt, ori asupra existenței unui act normativ. 3. diferența dintre valoarea măsurată și cea reală a unei mărimi. (< limba franceza erreur, latina error) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru EROARE: EROARE s. 1. greșeală, incorectitudine, inexactitate. (O eroare de calcul.) 2. abatere, culpabilitate, culpă, greșeală, păcat, vină, vinovăție, (livresc) eres, (rar) prihană, (învechit și regional) teahnă, (regional) greș, (Olt., Muntenia și Moldova) ponos, (învechit) cusur, săblaznă, scandal, smintă, sminteală, (figurat) rătăcire, (învechit figurat) rătăceală. (O eroare de mică importanță.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru EROARE: EROÁRE substantiv feminin 1. Greșeală, lipsă de concordanță între percepțiile noastre și realitatea obiectivă. • A induce (pe cineva) în eroare = a amăgi, a înșela. 2. Diferența dintre valoarea unei mărimi și valoarea măsurată a acestei mărimi. [Gen. -orii. / conform limba franceza erreur, italiana errore, latina error]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru eroare: *eroáre forme, plural erorĭ (latina érror, -óris, despre errare, a rătăci, a greși). Opiniune falsă. Greșală: eroare de calcul. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru eroare: eroáre (eróri), substantiv feminin – Greșeală. latina errorem (secolul XIX). – derivat eronat, adjectiv, din limba franceza erroné. Forme diferite ale cuvantului eroare: eróri Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru eroare: eroare forme 1. opiniune sau doctrină falsă; 2. greșală: eroare de calcul. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru eroare: eroáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat erórii; plural eróri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru eroare: eroáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat erórii; plural eróri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Eroare: Eroare ≠ adevăr Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'EROARE' ErnescuerneuerniósERNSTEROÁREERODÁerodábilerodabilitáteerodánt |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Eroare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului eroare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 3 Log; șîs eroare logică Greșeală provenită din încălcarea regulilor unei demonstrații, care are drept consecință falsificarea concluziei. 5 Îe A fi în eroare A greși în judecata sau aprecierea lucrurilor Si: a avea o concepție greșită. 6 Îlv A induce în eroare A sugera cuiva o concepție sau o părere falsă Si: a înșela. 9 Jur; îs eroare judiciară Stabilire greșită a faptelor într-un proces penal, ce poate duce la condamnări nedrepte. 10 Jur; îs eroare de drept Greșeală de interpretare a codului penal. 11 Jur; îs eroare de fapt Greșeală în interpretarea împrejurărilor materiale ale unui fapt. 14 Mat; Fiz; șîs eroare absolută Diferență dintre valoarea reală a unei mărimi și valoarea ei calculată sau măsurată, care se explică prin defectele metodelor folosite. 15 Mat; Fiz; îs eroare probabilă Diferență presupusă între datele obținute prin calcul și cele obținute prin experiență. O eroare de calcul. O eroare de mică importanță. |
GRAMATICA cuvântului Eroare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului eroare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Eroare poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE eroare? Vezi cuvântul eroare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul eroare?[ e-roa-re ] Se pare că cuvântul eroare are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Eroare Inţelegi mai uşor cuvântul eroare dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Erori logice = erori provenite din încălcarea regulilor demonstrației, săvârșite intenționat sofisme sau neintenționat paralogisme înnăscută de metabolism = defect ereditar enzimatic, prin mutație deficitară Dorothy Garrod, 1908; orice tulburare biochimică determinată genetic, în care un defect enzimatic specific produce un bloc metabolic Thompson și Thompson, 1967; eroare garrodiană Comună = e Judiciară = stabilire greșită a faptelor dintr-un proces penal și care duce la pronunțarea unei condamnări nedrepte Medie = valoare medie a erorilor posibile Admisibilă = e Absolută = valoarea absolută a diferenței dintre valoarea exactă a unei mărimi și cea obținută în urma unei măsurări sau a calcului Relativă = raportul dintre eroarea absolută și valoarea reală a mărimii respective Teoria erorilor = capitol al analizei numerice care studiază erorile și propagarea lor în calcule Economie Cont de erori sau de așteptare = cont în care sunt înregistrate toate e Erori și omisiuni = formă de asigurare legată de angajamentul de a se acoperi pagube survenite în urma unor greșeli în practicarea anumitor profesii cu excepția celei medicale inginerie, financiar-bancară etc Eroare probabilă = diferență probabilă între datele obținute printr-un calcul și cele obținute pe bază de experiență A induce pe cineva în eroare = a face pe cineva să creadă sau să i se pară că ceva este altfel decît e în realitate; a înșela, a amăgi A induce pe cineva în eroare = a înșela, a amăgi Eroare judiciară = stabilire greșită a faptelor dintr-un proces penal, care duce la pronunțarea unei condamnări nedrepte A induce pe cineva în eroare = a înșela, a amăgi Eroare juridică = greșită stabilire a faptelor dintr-un proces penal, care duce la pronunțarea unei condamnări nedrepte ♦ a induce pe cineva în eroare = a amăgi, a înșela A induce pe cineva în eroare = a amăgi, a înșela |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Eroare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Gros la sau în ceafă sau cu ceafa groasă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul eroare are forma: eróri
