 | as |
|
| Eres [ e-res ] VEZI SINONIME PENTRU eres PE ESINONIME.COM definiția cuvântului eres în mai multe dicționareDefinițiile pentru eres din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ERES: ERÉS, eresuri, substantiv neutru Credință în forțe miraculoase, supranaturale; concepție falsă (transformată adesea în deprindere); prejudecată, rătăcire, eroare, superstiție. Mințile erau întunecate de eresuri. CAMILAR, N. II 370. Căci nu mă-ncîntă azi cum mă mișcară Povești și doine, ghicitori, eresuri, Ce fruntea-mi de copil o-nseninară. EMINESCU, O. I 201. ♦ figurat Ceea ce se abate de la concepțiile comune (ale unei societăți); prin extensie rătăcire, păcat. Tu nu poți înțelege un biet suflet ca al meu, comun și plin de «eresuri». VLAHUȚĂ, O. A. 325. O, șoptește-mi – zice dînsul – tu cu ochii plini d-eres, Dulci cuvinte nențelese, însă pline de-nțeles. EMINESCU, O. I 82. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru eres: erés (erésuri), substantiv neutru – Erezie, greșeală. – Variante (învechit) eresă, ires. greacă αιρεσις (secolul XVII; conform Iordan, Dift. 145; Murnu 22). Este dublet de la erezie, substantiv feminin, din limba franceza hérésie. – derivat ereziarh, substantiv masculin (autor al unei erezii); eretic (variantă învechit iritic), adjectiv (adept al unei erezii); irează, substantiv feminin (monstru, grozăvie), pentru a cărui derivat conform Scriban, Arhiva, 1921, 73. Forme diferite ale cuvantului eres: erésuri Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru eres: eres sn [Atestat: COD. VOR.2 27v/9 / V: (pop) ires, (înv) eresă (pl: erese, eresii), iresă (pl: erese) / Plural: eresuri, (înv) eresure / Etimologie: vsl єрєсъ] 1 (Înv; asr) Erezie (1). 2 (Înv; asvl) Practică religioasă neoficială. 3 (Înv) Sectă religioasă. 4 (Îvr) Dezbinare. 5 Prejudecată. 6 Superstiție. 7 Erezie (4). 8 Convingere. corectată Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ERES: ERÉS, eresuri, substantiv neutru Credință în forțe miraculoase, supranaturale; concepție falsă (transformată în deprindere); prejudecată; superstiție; eroare. ♦ figurat Ceea ce se abate de la concepțiile comune (ale unei societăți); prin extensie rătăcire, păcat. – Din limba slavă (veche) eresĭ. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ERES: ERÉS, eresuri, substantiv neutru Credință în forțe miraculoase, supranaturale; concepție falsă (transformată în deprindere); prejudecată; superstiție; eroare. ♦ figurat Ceea ce se abate de la concepțiile comune (ale unei societăți); prin extensie rătăcire, păcat. – Din limba slavă (veche) eresĭ. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru eres: erés n., plural urĭ (vechea slavă ĭeresĭ, limba rusă erésĭ, despre vgr. ῾aíresis, erezie. vezi pro-eres). popular Superstițiune. – În Muntenia Și ires, erez și irez. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru eres: eres n. credință populară, superstițiune: povești și doine, ghicitori, eresuri EM. [Vechiu-rom. eres, eresie, de origină slavo-greacă]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru eres: eres substantiv verbal ABATERE. CULPABILITATE. CULPĂ. EROARE. GREȘEALĂ. PĂCAT. PREJUDECATĂ. SUPERSTIȚIE. VINĂ. VINOVĂȚIE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ERES: ERÉS substantiv (termen bisericesc) erezie, (rar) necredință, (învechit) minciună. (A comite un eres.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ERES: ERES substantiv (termen bisericesc) erezie, (rar) necredință, (învechit) minciună. (A comite un eres.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru eres: erés substantiv neutru, plural erésuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru eres: erés substantiv neutru, plural erésuri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ERES' EREMURUSEren/aEREPSIAEREPSÍNĂERÉSeresăeresenacialniceresiarcheresiarh |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL eres Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului eres dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 2 27v/9 / V: pop ires, înv eresă pl: erese, eresii, iresă pl: erese / Plural: eresuri, înv eresure / Etimologie: vsl єрєсъ] 1 Înv; asr Erezie 1. A comite un eres. A comite un eres. |
GRAMATICA cuvântului eres? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului eres. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul eres poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE eres? Vezi cuvântul eres desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul eres?[ e-res ] Se pare că cuvântul eres are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL eres |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A lua pe cineva de moț?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul eres are forma: erésuri
