 | as |
|
| Eremit [ e-re-mit ] VEZI SINONIME PENTRU eremit PE ESINONIME.COM definiția cuvântului eremit în mai multe dicționareDefinițiile pentru eremit din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru eremit: eremit, eremită [Atestat: DRLU / V: (asr) ermit, (înv) erimit / Plural: eremitiți, eremite / Etimologie: franceza érémite, it eremito, lat eremita, ngr ἐρημίτης] 1-2 smf, a (Rar; despre călugări) (Persoană) care se retrage într-un loc pustiu pentru a se consacra unei vieți austere, închinată rugăciunii Si: pustnic, schimnic, sihastru, (liv) ascet, (rar) anahoret. 3-4 smf, a (Rar; pan) (Persoană) care duce o viață retrasă, care evită societatea. Forme diferite ale cuvantului eremit: eremită Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru EREMIT: EREMÍT eremitți m. livresc Călugăr care s-a retras într-un loc ferit de lume, petrecându-și viața în post și rugăciuni; pustnic; sihastru; ascet; schimnic. /<lat. eremita, greacă eremites Forme diferite ale cuvantului eremit: eremitți Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru EREMIT: EREMIT substantiv (termen bisericesc) anahoret, ascet, pustnic, schimnic, sihastru, (rar) schimonah, (învechit) aschitac, aschitean, monah, oselnic, schitnic. (eremit trăiește izolat de societate.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru eremit: *eremít, -ă substantiv (vgr. eremítes, despre éremos, pustiŭ, nelocuit; latina eremita, limba franceza ermite). Rar. Pustnic, sihastru, călugăr care trăĭește singur, nu în mînăstire. Forme diferite ale cuvantului eremit: eremit-ă prinț eremitcu Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru EREMIT: EREMÍT, eremiți, substantiv masculin Pustnic, sihastru, schimnic. [Variante: ermít substantiv masculin] – Din limba franceza érémite.[1] Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru EREMIT: EREMÍT, eremiți, substantiv masculin Pustnic, sihastru, schimnic. [Variante: ermít substantiv masculin] – Din limba franceza érémite. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru EREMIT: EREMÍT substantiv masculin Ermit. [conform italiana , latina eremita, greacă eremites < eremos – deșert]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru EREMIT: EREMÍT substantiv masculin sihastru; ermit. (< limba franceza érémite, latina eremita, greacă eremites) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru eremit: eremít substantiv masculin, plural eremíți Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru eremit: eremít substantiv masculin, plural eremíți Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru eremit: eremit m. pustnic. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'EREMIT' ereleremEremeiuEremi/aEREMÍTeremitagiueremitajeremitateEREMÍTIC |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL eremit Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului eremit dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Eremit, eremită [Atestat: DRLU / V: asr ermit, înv erimit / Plural: eremitiți, eremite / Etimologie: franceza érémite, it eremito, lat eremita, ngr ἐρημίτης] 1-2 smf, a Rar; despre călugări Persoană care se retrage într-un loc pustiu pentru a se consacra unei vieți austere, închinată rugăciunii Si: pustnic, schimnic, sihastru, liv ascet, rar anahoret. EREMÍT eremitți m. Eremit trăiește izolat de societate. |
GRAMATICA cuvântului eremit? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului eremit. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul eremit poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE eremit? Vezi cuvântul eremit desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul eremit?[ e-re-mit ] Se pare că cuvântul eremit are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL eremit |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Popular a bate ceamburul?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul eremit are forma: eremíți
