 | as |
|
| Eră [ e-ră ] VEZI SINONIME PENTRU eră PE ESINONIME.COM definiția cuvântului era în mai multe dicționareDefinițiile pentru era din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru ERĂ: ÉRĂ (< limba franceza , latina) substantiv feminin 1. Perioadă istorică ce începe cu data unui anumit eveniment, real sau legendar, de la care se pornește numărătoarea anilor. 2. Epocă (1). 3. (STRAT.) Cea mai mare subdiviziune din istoria geologică a Pământului, ale cărui depozite constituie în spațiu o grupă. Era sunt caracterizate prin faună și floră proprii, delimitate între ele prin discordanțe produse de manifestarea unor procese geologice majore. Conform criteriului paleontologic, era sunt următoarele: Arhaic, Proterozoic, Paleozoic, Mezozoic, Neozoic (Cainozoic, Antropogen). Era are următoarele subdiviziuni: perioadă, epocă, etaj, subetaj. Sin. eon. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru eră: eră1 substantiv feminin [Atestat: VALIAN, vezi / Plural: ere / Etimologie: franceza ère, lat aera] 1 (Rar) Punct de plecare al unei anumite cronologii. 2 Perioadă istorică al cărei început îl constituie un eveniment important, de la care se numără anii. 3 Perioadă din istoria omenirii, a unui popor etc., determinată de un eveniment important, care modifică vechea stare de fapt Si: epocă. 4 (Rar; nob) Etapă din viața unui individ, caracterizată printr-o anumită orientare a activității sale. 5 Perioadă din istoria societății caracterizată printr-o anumită orientare a gândirii, a mentalităților etc. 6 Fiecare dintre marile diviziuni ale istoriei pământului. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Eră: Eră forme În istoria universală se disting următoarele ere; Era dela creațiunea lumii, 4004 a. Hristos (după catolici) și 5503 a. Hristos (după ortodocși); Era Romei, dela fundarea acestui oraș, 753 a. Hristos; Era creștină sau vulgară, dela nașterea lui Crist: Era mahomedană sau Hegira, dela fuga lui Mahomed, 622 despre Hristos Ca toate popoarele ortodoxe, Românii numărau până în secolul al XIII-lea după anii dela facerea lumii (1 Sept. 5508 a. Hristos + 1914= 7422); astfel cronicarii rapoartă că Vasile Lupu domni dela 7142-7161, din cari scăzându-se anii posteriori erei creștine, obținem pe aceasta din urmă: 1634-1653. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru eră: éră, ere substantiv feminin 1. Perioadă de timp care începe de la un fapt sau un eveniment istoric. 2. Epocă. • Eră creștină = eră care începe de la anul nașterii lui Hristos, fixată în anul 753 de la întemeierea Romei (ab urbe condita) de către călugărul Dionisie cel Mic (Exiguul), originar din Sciția Mică (Dobrogea de Azi). Eră geologică = fiecare dintre cele cinci diviziuni ale straturilor din istoria Pământului. – Din limba franceza ère, latina aera. Definiție sursă: Dicționar religios |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ERĂ: ÉRĂ erae forme 1) Perioadă de timp îndelungată care pornește de la un anumit eveniment sau fapt, constituind punctul de la care începe numărătoarea anilor. 2) Perioadă de timp din dezvoltarea istorică a omenirii sau a universului, marcată de anumite evenimente importante sau caracterizată printr-o anumită stare de lucruri; epocă. 3) Subdiviziune a timpului geologic din care constă istoria Pământului. [G.-D. erei] /<fr. ére, latina aera Forme diferite ale cuvantului era: erae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ERĂ: ÉRĂ, ere, substantiv feminin 1. Perioadă istorică care începe cu data unui anumit eveniment sau fapt de la care pornește numărătoarea anilor. Anul 400 înaintea erei noastre. 2. Epocă (1). Lung, clopotele vieții în patru zări răsună Și era comunistă în lume o vestesc. FRUNZĂ, S. 3. 3. Fiecare din diviziuni e de prim ordin în care este împărțită istoria pămîntului. vezi epocă (3). Era primară. Era secundară. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ERĂ: ÉRĂ substantiv feminin 1. Epocă, perioadă istorică marcată de un eveniment deosebit, de la care se începe numărătoarea anilor. ♦ Epocă de la care începe o nouă ordine a lucrurilor. 2. Fiecare dintre marile diviziuni ale timpurilor geologice. [< limba franceza ère, italiana era, conform latina aera – epocă]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ERĂ: ÉRĂ substantiv feminin 1. perioadă istorică marcată de un eveniment deosebit, de la care se începe numărătoarea anilor. • epocă de la care începe o nouă ordine a lucrurilor. 2. (geologie) fiecare dintre marile diviziuni ale istoriei Pământului. (< limba franceza ére, latina aera) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ERĂ: ÉRĂ, ere, substantiv feminin 1. Perioadă istorică ce începe cu data unui anumit eveniment sau fapt, real sau legendar, de la care se pornește numărătoarea anilor. 2. Epocă (1). 3. Cea mai mare subdiviziune a timpului geologic. – Din limba franceza ère, latina aera. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ERĂ: ÉRĂ, ere, substantiv feminin 1. Perioadă istorică ce începe cu data unui anumit eveniment sau fapt, real sau legendar, de la care se pornește numărătoarea anilor. 2. Epocă (1). 3. Cea mai mare subdiviziune a timpului geologic. – Din limba franceza ère, latina aera. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru eră: *éră forme, plural e (latina aeră, eră). Epocă fixă de cînd încep a se socoti aniĭ. Epocă însemnată: domnia luĭ Ștefan cel Mare a fost o eră de glorie. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru eră: eră forme 1. epocă fixă dela care se începe a se socoti anii; 2. epocă remarcabilă: eră de libertate. vezi Nume proprii. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ERĂ: ERĂ s. 1. epocă, perioadă, (livresc) ev. (O nouă era în istoria omenirii.) 2. (FILOZ.) eon, epocă. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru eră: éră substantiv feminin, genitiv dativ articulat érei; plural ére Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru eră: éră substantiv feminin, genitiv dativ articulat érei; plural ére Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru eră: eră2 av, c vezi iar2 corectată Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru era: erá vezi fi Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ERA' EQUISÉTUMequitațiuneEQUUSÉRÉRĂEraclidulERADICÁERADICÁBILERADICÁRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL era Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului era dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii ÉRĂ erae forme 1 Perioadă de timp îndelungată care pornește de la un anumit eveniment sau fapt, constituind punctul de la care începe numărătoarea anilor. O nouă era în istoria omenirii. O nouă era în istoria omenirii. |
GRAMATICA cuvântului era? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului era. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul era poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE eră? Vezi cuvântul eră desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul eră?[ e-ră ] Se pare că cuvântul eră are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL era Inţelegi mai uşor cuvântul era dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Eră creștină = eră care începe de la anul nașterii lui Hristos, fixată în anul 753 de la întemeierea Romei ab urbe condita de către călugărul Dionisie cel Mic Exiguul, originar din Sciția Mică Dobrogea de Azi Eră geologică = fiecare dintre cele cinci diviziuni ale straturilor din istoria Pământului |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL era |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Compus: cal-putere?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul eră are forma: ére
