 | as |
|
| Eprubetă [ e-pru-be-tă ] VEZI SINONIME PENTRU eprubetă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului eprubeta în mai multe dicționareDefinițiile pentru eprubeta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru eprubetă: eprubetă substantiv feminin [Atestat: MARIAN, PR. I, 4/24 / V: eprubetauveeprubeta (înv) eprubetarobeprubeta, prubetă / Plural: eprubetate / Etimologie: franceza éprouvette (după probă)] 1 Vas de sticlă, de obicei în formă cilindrică, închis la un capăt și având pereții subțiri, transparenți și rezistenți, întrebuințat în laboratoare pentru analize chimice calitative. 2 (Îf epruvetă) Piesă de probă, confecționată dintr-o cantitate mică dintr-un anumit material care, supusă unor experimente, servește la determinarea proprietăților întregului material din care face parte Si: eșantion, model. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru EPRUBETĂ: EPRUBÉTĂ (< limba franceza éprouvette, influențat de probă) substantiv feminin Mic tub de sticlă, de obicei neutră, cu pereții subțiri și rezistenți, închis la un capăt, întrebuințat în laborator la analiza chimică calitativă, la luarea de diverse probe (de sânge, sucuri gastrice etc.), la culturi (în microbiologie) etc. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru EPRUBETĂ: EPRUBÉTĂ eprubetae forme Vas de sticlă în formă de tub, închis la un capăt, folosit în laboratoare pentru experiențe. eprubeta gradată. [G.-D. eprubetei; silabe e-pru-] /<fr. éprouvette Forme diferite ale cuvantului eprubeta: eprubetae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru EPRUBETĂ: EPRUBÉTĂ, eprubete, substantiv feminin Tub de sticlă cu pereții subțiri și rezistenți, închis la un capăt, întrebuințat în laborator. – Din limba franceza éprouvette (după probă). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru EPRUBETĂ: EPRUBÉTĂ, eprubete, substantiv feminin Tub mic de sticlă cu pereții subțiri și rezistenți, închis la un capăt, folosit în laborator. – Din limba franceza éprouvette (după probă). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru EPRUBETĂ: EPRUBÉTĂ, eprubete, substantiv feminin Tub de sticlă cu pereții subțiri și rezistenți, închis la un capăt, întrebuințat în munca de laborator. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru eprubetă: eprubétă (eprubéte), substantiv feminin – Tub de sticlă închis la un capăt, întrebuințat în laborator. – Variante epruvetă. în franceză éprouvette. Forme diferite ale cuvantului eprubeta: eprubéte Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru EPRUBETĂ: EPRUBÉTĂ substantiv feminin tub de sticlă rezistentă închis la un capăt, în lucrări de laborator. (după limba franceza éprouvette) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru EPRUBETĂ: EPRUBÉTĂ substantiv feminin Tub de sticlă rezistentă închis la un capăt, folosit în laboratoare. [< limba franceza éprouvette]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru eprubetă: eprubétă (tub de sticlă) (e-pru-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat eprubétei; plural eprubéte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru eprubetă: eprubétă substantiv feminin (silabe -pru-), plural eprubéte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'EPRUBETA' Epot/esculepoxidEPOXÍZIeprobetăEPRUBÉTĂEPRUVÉTĂépsilonepsomitepsomită |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL eprubetă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului eprubetă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii I, 4/24 / V: eprubetăuveeprubetă înv eprubetărobeprubetă, prubetă / Plural: eprubetăte / Etimologie: franceza éprouvette după probă] 1 Vas de sticlă, de obicei în formă cilindrică, închis la un capăt și având pereții subțiri, transparenți și rezistenți, întrebuințat în laboratoare pentru analize chimice calitative. EPRUBÉTĂ eprubetăe forme Vas de sticlă în formă de tub, închis la un capăt, folosit în laboratoare pentru experiențe. Eprubetă gradată. |
GRAMATICA cuvântului eprubetă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului eprubetă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul eprubetă poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE eprubetă? Vezi cuvântul eprubetă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul eprubetă?[ e-pru-be-tă ] Se pare că cuvântul eprubetă are patru silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Obiceiul pământului?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul eprubetă are forma: eprubéte
