 | as |
|
| Eponim [ e-po-nim ] VEZI SINONIME PENTRU eponim PE ESINONIME.COM definiția cuvântului eponim în mai multe dicționareDefinițiile pentru eponim din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru EPONIM: EPONÍM substantiv neutru (< limba franceza éponyme, conform greacă epi – pe, onoma – nume): nume de loc sau de oraș provenit de la numele unei persoane, ca Miloșești (numele unei comune din județul Ialomița) < Miloș (Obrenovici), craiul sârbilor, + sufix -ești; Caracal < Caracalla (împărat roman); București < Bucur (cioban) + sufix -ești etc. În antichitate, aceste nume se dădeau anilor, după numele primului arhonte al Atenei sau al unuia din cei doi consuli ai Romei. Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru EPONIM: EPONÍM, -Ă I. adjectiv care dă numele său unui loc, unui oraș etc. II. substantiv masculin 1. (ant.) magistrat care dădea numele său anului; primul dintre cei nouă arhonți ai Atenei sau unul dintre cei doi consuli ai Romei, care dădea numele său anului. 2. termen pentru desemnarea unei stațiuni arheologice unde a fost cercetată prima dată o cultură materială și care, ca urmare, a dat numele culturii. (< limba franceza éponyme, greacă eponymos) Forme diferite ale cuvantului eponim: eponim-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru EPONIM: EPONÍM substantiv masculin Magistrat care, în cetățile Greciei antice și în vechea Romă, dădea numele său anului; (mai ales) primul dintre cei nouă arhonți ai Atenei sau unul dintre cei doi consuli ai Romei, care dădea numele său anului. // adjectiv Care dă numele său unui loc, unui oraș etc. [< limba franceza éponyme, conform greacă epi – pe, onoma – nume]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru EPONIM: EPONÍM, -Ă, eponimi, -e, substantiv masculin, adjectiv 1. S. m. Magistrat care, în antichitate, dădea numele său anului. 2. Adj. Care dă numele său unui oraș, unei regiuni etc. – Din limba franceza éponyme. Forme diferite ale cuvantului eponim: eponim-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru EPONIM: EPONÍM, -Ă, eponimi, -e, substantiv masculin, adjectiv 1. S. m. Magistrat care, în Antichitate, dădea numele său anului. 2. Adj. Care dă numele său unui oraș, unei regiuni etc. – Din limba franceza éponyme. Forme diferite ale cuvantului eponim: eponim-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru eponim: eponim, eponimă [Atestat: DEX / Plural: eponimi, eponime / Etimologie: franceza éponyme] 1 substantiv masculin Magistrat care, în Antichitate, dădea numele său anului. 2 a Care dă numele său unui oraș, unei regiuni etc. corectată Forme diferite ale cuvantului eponim: eponimă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru eponim: *eponím, -ă adjectiv (vgr. epónymos, despre epí, pe, și ónoma, nume. vezi ano-, pseudó- și sino-nim). Arhont eponim, în vechea Atenă, arhontu care dădea anuluĭ numele luĭ. Forme diferite ale cuvantului eponim: eponim-ă prinț eponimcu Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru eponim: !eponím (e-po-/ep-o-) adjectiv masculin, substantiv masculin, plural eponími; adjectiv feminin eponímă, plural eponíme Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru eponim: eponim a. și m. acela din arhonții greci care dedea anului numele său. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru eponim: eponím substantiv masculin, adjectiv masculin, plural eponími; forme singular eponímă, plural eponíme Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'EPONIM' epolitEpoliteepolméntEPONICHÍUMEPONÍMEPONIMÍEepónjepopeăEPOPÉE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL eponim Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului eponim dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Eponim, eponimă [Atestat: DEX / Plural: eponimi, eponime / Etimologie: franceza éponyme] 1 substantiv masculin Magistrat care, în Antichitate, dădea numele său anului. |
GRAMATICA cuvântului eponim? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului eponim. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul eponim poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE eponim? Vezi cuvântul eponim desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul eponim?[ e-po-nim ] Se pare că cuvântul eponim are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A da lecții sau meditații?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul eponim are forma: eponími
La singular substantivul eponim are forma: eponímă
